DECIZIE   Nr. 412 din 12 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1041 din 10 noiembrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, ridicata de Eugeniu Trif in Dosarul nr. 41/2004 al Judecatoriei Alba Iulia.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul pe fond, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 2 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 41/2004, Judecatoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de petentul Eugeniu Trif intr-o cauza avand ca obiect plangerea impotriva Ordonantei nr. 298/P/2003 a Parchetului de pe langa Tribunalul Alba.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat incalca dreptul de acces liber la justitie si dreptul la aparare, prin aceea ca nu permite o probatiune completa, eficienta, cel care a facut plangerea impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata avand dreptul de a depune ca probe, potrivit textului de lege criticat, numai "inscrisuri noi".
    Judecatoria Alba Iulia apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Arata in acest sens ca, prin restrangerea doar la "inscrisuri noi" a mijloacelor de proba admise in cadrul solutionarii unei plangeri impotriva rezolutiei sau a ordonantei procurorului, nu este incalcat dreptul la aparare si nici accesul liber la justitie al petentului, avand in vedere solutiile care, in conformitate cu dispozitiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala, pot fi date de instanta unei astfel de plangeri. Astfel, in ipoteza in care se constata ca urmarirea penala nu este completa, instanta trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale, procurorul fiind obligat sa se conformeze dispozitiilor date de instanta, dreptul la aparare al petentului fiind in acest fel garantat. De asemenea, atunci cand probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru judecarea cauzei, instanta retine cauza spre rejudecare, dispozitiile privind judecata in prima instanta aplicandu-se in mod corespunzator, ceea ce inseamna ca petentul are posibilitatea de a solicita administrarea oricarei probe pe care o considera necesara. Totodata se arata ca plangerea prevazuta de art. 278^1 din Codul de procedura penala a fost conceputa de legiuitor ca o cale de atac in cadrul careia instanta analizeaza legalitatea si temeinicia ordonantei sau a rezolutiei procurorului, asa incat este firesc ca instanta, cu ocazia solutionarii acesteia, sa se raporteze la "lucrarile si materialul din dosarul cauzei" care au fost avute in vedere de catre procuror si pe care se intemeiaza solutia.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
    Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale, respectiv celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei. Ca urmare, se considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile constitutionale ale art. 21, intrucat acestea, reglementand plangerea impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, asigura intocmai accesul liber la justitie. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate formulata in raport de dispozitiile art. 24 din Constitutie, se apreciaza ca aceasta este neintemeiata, intrucat textul de lege supus controlului de constitutionalitate acorda partilor toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un aparator in tot cursul procesului penal. Referitor la prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, republicata, invocate de asemenea in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se apreciaza ca acestea nu sunt incidente in cauza.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, potrivit carora: "Instanta, judecand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate."
    Autorul exceptiei considera ca acest text legal este contrar prevederilor constitutionale ale art. 11, 20, 21 si 24, care au urmatorul continut:
    - Art. 11 "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
    (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea prevederilor art. 7 si 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea in fata legii, respectiv la dreptul persoanei la o satisfactie efectiva din partea instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute acesteia prin Constitutie si lege, a prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum si a prevederilor art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care consacra, de asemenea, garantii pentru realizarea unui proces echitabil.
    Examinand textul de lege criticat prin raportare la prevederile constitutionale si la reglementarile internationale invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu exista nici o contradictie intre acestea.
    Astfel, limitarea mijloacelor de proba care pot fi administrate la judecarea plangerii impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, realizata prin dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, este justificata avand in vedere natura juridica a acestei plangeri, care nu vizeaza judecarea propriu-zisa a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeaza o examinare a rezolutiei sau a ordonantei procurorului atacate, sub aspectul legalitatii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, in vederea solutionarii plangerii, instanta sa verifice pe baza lucrarilor si a materialului existente in dosarul cauzei, care au fost avute in vedere de procuror la emiterea ordonantei sau a rezolutiei de netrimitere in judecata atacate, daca aceasta solutie a fost sau nu dispusa cu respectarea dispozitiilor legale.
    Asa fiind, nu poate fi primita critica potrivit careia dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala incalca dreptul de acces liber la justitie, plangerea reglementata de dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala fiind, in sine, o garantie a realizarii acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de procedura in cazul judecarii plangerii impotriva rezolutiei sau a ordonantei procurorului de netrimitere in judecata (cum este si regula potrivit careia singurele probe admise sunt inscrisurile noi) este realizata de legiuitor in exercitarea competentei sale constitutionale si nu incalca liberul acces la justitie, Curtea Constitutionala statuand in acest sens ca "legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege". (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
    Curtea retine totodata ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, respectiv dreptului la aparare, asa cum sunt acestea consfintite de prevederile constitutionale si de reglementarile internationale invocate, cata vreme petentul are deplina libertate de a demonstra in fata instantei de judecata nelegalitatea actului atacat, in raport de lucrarile si materialul din dosarul cauzei, precum si posibilitatea prezentarii unor probe suplimentare fata de cele deja administrate, respectiv "inscrisuri noi".
    Faptul ca aceste drepturi fundamentale nu sunt cu nimic ingradite prin dispozitiile legale supuse criticilor de neconstitutionalitate rezulta si din reglementarea, prin dispozitiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala, a solutiilor ce pot fi date de instanta plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Astfel, indiferent de solutia pronuntata, instanta de judecata apreciaza si cu privire la probele administrate in dosarul de urmarire penala, inclusiv sub aspectul daca acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta solutia organului de cercetare penala. Admitand plangerea si desfiintand rezolutia sau ordonanta atacata, instanta poate sa dispuna fie trimiterea cauzei procurorului "in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale, dupa caz" [art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala], fie, atunci cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retinerea cauzei spre judecare, "dispozitiile privind judecarea in prima instanta si caile de atac, aplicandu-se in mod corespunzator". [art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala]. In ambele situatii, atat dreptul la aparare, cat si dreptul la un proces echitabil al petentului sunt pe deplin asigurate, acesta avand posibilitatea sa se prevaleze de toate garantiile procesuale ce caracterizeaza aceste drepturi, inclusiv de posibilitatea de a solicita administrarea oricarui mijloc de proba prevazut de lege. Chiar si in situatia in care instanta, in temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedura penala, "respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia din rezolutia sau ordonanta atacata", atat dreptul la aparare, cat si dreptul la un proces echitabil al petentului sunt garantate prin posibilitatea data de dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala de a ataca, cu recurs, hotararea instantei de judecata.
    De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala prin Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, statuand ca aceste dispozitii sunt constitutionale. Atat considerentele, cat si solutia pronuntata in aceasta decizie isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa duca la reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, ridicata de Eugeniu Trif in Dosarul nr. 41/2004 al Judecatoriei Alba Iulia.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu