DECIZIE Nr.
410 din 16 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371 7 alin. 2, 3 si 4 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 502 din 9 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comat Mureş" -
S.A. din Târgu Mureş în Dosarul
nr. 10.719/2005 al Judecătoriei
Târgu Mureş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.719/2005, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3717 alin. 2,
3 şi 4 din Codul
de procedură
civilă. Excepţia a fost
ridicată de Societatea
Comercială „Comat Mureş"
- S.A. din Târgu Mureş cu
ocazia soluţionării unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de
lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu definesc noţiunea de „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite", dând executorului judecătoresc posibilitatea discreţionară să le stabilească la libera sa apreciere, întocmai ca o
instanţă de judecată. De asemenea, se arată că procesul-verbal prin care executorul judecătoresc fixează
onorarii şi stabileşte cheltuieli de executare reprezintă titlu executoriu, instituin-du-se astfel
dreptul executorului judecătoresc
de a aprecia arbitrar cuantumul cheltuielilor de executare, încălcându-se prevederile art. 16 alin. (1),
art. 24 alin. (1) şi art. 44
din Constituţie.
Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată, deoarece
cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, principiul instituit de legiuitor fiind acela potrivit căruia cheltuielile de executare sunt în
sarcina debitorului. Fundamentul acestui principiu este faptul că debitorul se află în culpă procesuală, întrucât nu şi-a executat de bună-voie obligaţiile
impuse printr-un titlu executoriu, astfel că este firesc ca el să suporte cheltuielile pe care Ie-a ocazionat în legătură cu urmărirea silită. Textul de lege criticat cuprinde reguli
privitoare la avansarea şi
lichidarea cheltuielilor în cadrul executării silite, oferind în cuprinsul său toate garanţiile
respectării principiului
constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor. In continuare, arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine
prevederilor art. 24 şi ale
art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală.
Avocatul Poporului arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că în măsura în care
normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o
discriminare pe considerente arbitrare, nu se poate reţine contrarietatea acestora cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. In continuare, arată că nu poate fi reţinută nici aprecierea potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 24 alin.
(1) şi ale art. 44 alin. (2)
din Legea fundamentală.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), precum şi
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, textul de
lege criticat a fost introdus prin pct. 137 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul criticat are următorul cuprins: „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina
debitorului urmărit,
afară de cazul
când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
Sumele ce urmează să
fie plătite se
stabilesc de către
executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea
interesată, în
condiţiile
legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol
procesul-verbal constituie titlu executoriu."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea
prevederilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 24 alin.
(1), referitoare la dreptul la apărare, şi ale art.
44, referitoare la dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o
discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este
întemeiată.
De asemenea, Curtea observă că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia acest text de lege contravine prevederilor art. 24 alin. (1)
din Constituţie. Astfel, prin
Decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie
2003, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzută de art. 3717 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, printr-un
proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al
acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea
interesată, în condiţiile legii. In aceste condiţii, Curtea a considerat că, sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal
încheiat de executorul judecătoresc
nu scapă controlului instanţelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în condiţiile prevăzute de
lege, nu lezează în nici un
fel accesul liber la justiţie
sau dreptul persoanei la apărare,
câtă vreme art. 399 din Codul
de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui
act de executare se poate face contestaţie de către cei
interesaţi sau vătămaţi prin
executare, oferă toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.
In acelaşi timp, Curtea a reţinut că, în
conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, Constituţia lasă la
latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată şi a căilor de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti. Or, în cazul la care se referă excepţia de
neconstituţionalitate,
calificarea procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc ca fiind titlu executoriu a fost
determinată de necesitatea
soluţionării cu celeritate a cauzelor aflate în
faza procesuală a executării, fără a afecta în
acest mod vreun drept fundamental al părţilor implicate în
proces.
De asemenea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 din Constituţie, Curtea constată că aceste dispoziţii
nu sunt incidente în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.
Raţiunile
care au stat la baza adoptării
soluţiei anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în prezent,
astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 3717
alin. 2, 3 şi 4 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Comat
Mureş" - S.A. din Târgu
Mureş în Dosarul nr.
10.719/2005 al Judecătoriei
Târgu Mureş.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu