Decizia Nr.406 din 24.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Nicolae Totir în Dosarul nr. 19.533/3/2010 şi de instanţă, din oficiu, în dosarele nr. 1.228/3/2009, nr. 39.310/3/2009, nr. 51.103/3/2009, nr. 39.613/3/2010, nr. 19.069/3/2010, nr. 9.325/3/2010, nr. 51.333/3/2009, nr. 19.022/3/2010, nr. 19.442/3/2010, nr. 43.683/3/2009 şi nr. 19.879/3/2010, dosare ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei Nicolae Totir şi partea Florina-Eliza Tomescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.468D/2010-4.478D/2010 şi nr. 4.535D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei prezent arată că se opune conexării, cealaltă parte fiind de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.469D/2010-4.478D/2010 şi nr. 4.535D/2010 la Dosarul nr. 4.468D/2010, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Autorul excepţiei prezent solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.Cealaltă parte prezentă lasă la aprecierea Curţii soluţionarea cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 30 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 19.533/3/2010, nr. 1.228/3/2009, nr. 39.310/3/2009, nr. 51.103/3/2009, nr. 39.613/3/2010, nr. 19.069/3/2010, nr. 9.325/3/2010, nr. 51.333/3/2009, nr. 19.022/3/2010, nr. 19.442/3/2010, nr. 43.683/3/2009 şi nr. 19.879/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.Excepţia a fost ridicată de Nicolae Totir şi de instanţă, din oficiu, cu ocazia soluţionării unor cauze civile având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, Nicolae Totir, susţine că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale privind neretroactivitatea legii, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, dreptul la un proces echitabil, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă. Astfel, consideră că situaţia vizată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu este una extraordinară, iar urgenţa nu este motivată în cuprinsul actului normativ criticat. De asemenea, arată că dispoziţiile atacate din ordonanţă creează o vădită discriminare între victimele regimului comunist care la data intrării în vigoare a ordonanţei obţinuseră o hotărâre judecătorească definitivă şi cele care nu obţinuseră. Invocă şi inegalitatea de tratament între foştii deţinuţi politici şi persoanele condamnate ca urmare a unei erori judiciare, ale căror solicitări de reparare a prejudiciului produs ca urmare a încarcerării nedrepte nu sunt limitate prin lege. Mai arată că prevederile criticate, care se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs, încalcă principiul neretroactivităţii legii noi şi îngrădesc în mod flagrant puterea de apreciere a judecătorului.De asemenea, instanţa de judecată apreciază că art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi ale art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie. În acest sens, arată că, având în vedere calitatea procesuală pasivă a statului în aceste litigii, nu poate fi apreciată ca neutră intervenţia acestuia în cadrul litigiilor în curs, fiind evident că astfel una din părţi influenţează deznodământul cauzei prin limitarea dreptului instanţei de a aprecia în echitate asupra acordării unor sume de bani superioare celor avute în vedere de art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Totodată, consideră că dispoziţiile criticate din ordonanţă instituie un tratament diferenţiat între persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 221/2009, care au obţinut deja despăgubiri prin hotărâri definitive la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, şi reclamanţii care fie vor sesiza instanţa competentă după data intrării în vigoare a acestui act normativ, fie au litigii în curs de soluţionare în primă instanţă, iar acest tratament diferenţiat este discriminatoriu, întrucât nu respectă un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010. Din notele scrise ale autorului excepţiei, Nicolae Totir, depuse în susţinerea criticii, precum şi din motivarea instanţei de judecată reiese, însă, că excepţia de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor prevederi de lege, având următorul cuprins:– Art. I pct. 1: „Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea; – Art. II: „Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi ale art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin încheierile din 30 septembrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă nr. 62/2010 - prin care se plafonează despăgubirile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - sunt neconstituţionale, în raport cu criticile formulate. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta va fi respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Nicolae Totir în Dosarul nr. 19.533/3/2010 şi de instanţă, din oficiu, în dosarele nr. 1.228/3/2009, nr. 39.310/3/2009, nr. 51.103/3/2009, nr. 39.613/3/2010, nr. 19.069/3/2010, nr. 9.325/3/2010, nr. 51.333/3/2009, nr. 19.022/3/2010, nr. 19.442/3/2010, nr. 43.683/3/2009 şi nr. 19.879/3/2010, dosare ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică