DECIZIE Nr.
404 din 3 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 teza a doua si art. I pct.
18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si
completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 teza a doua şi art. 18 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea
Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Ruslan Deleanu,
Ghenadie Brega şi Olga Brega în Dosarul nr. 8.789/2/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti -Secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal răspunde Ruslan Deleanu, în nume
propriu şi ca reprezentant al autorilor excepţiei Ghenadie Brega şi Olga Brega.
Având cuvântul, acesta solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată, reiterând pe larg argumentele
expuse în motivarea acesteia. Arată totodată că invocă şi un interes public în
ceea ce priveşte admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2003, întrucât acest text de lege vizează acei cetăţeni
români care fie au redobândit cetăţenia română începând cu anul 1991 şi şi-au
menţinut domiciliul în străinătate, iar în ultimii patru ani şi-au stabilit
domiciliul în România, fie redobândesc cetăţenia română în prezent şi îşi
stabilesc domiciliul în România.
Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în
cauză, acţiunea principală în care a fost invocată aceasta se identifică cu
excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât sesizarea Curţii a fost făcută
în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 noiembrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.789/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti
-Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6
teza a doua şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru
modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991. Excepţia a
fost ridicată de reclamanţii Ruslan Deleanu, Ghenadie Brega şi Olga Brega în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Ghenadie Brega şi Olga Brega susţin,
în esenţă, că art. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2003 încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la petiţionare prin aceea
că „au fost constrânşi să aştepte patru ani spre a putea depune cererea de redobândire
a cetăţeniei române la [...] Ministerul Justiţiei, în condiţiile unei legale
şederi în România". In ceea ce priveşte art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2003, Ruslan Deleanu susţine că îngrădeşte dreptul la liberă
circulaţie în Uniunea Europeană pentru o perioadă de 4 ani de la data
stabilirii domiciliului în România, în contradicţie cu prevederile
constituţionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, arată că acelaşi text legal instituie
o discriminare între cetăţenii români pe criteriul originii etnice.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, normele criticate nefiind
în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile legale criticate nu încalcă textele constituţionale invocate,
astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 25 privind libera circulaţie.
Se mai arată că art. 51 şi 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea constată că acesta îl constituie, potrivit
numerotării date de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003, prevederile
art. I pct. 6 teza a doua şi
art. I pct. 18 din acest act normativ.
Ca urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 teza a doua şi art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei
române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 iunie 2003, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 405/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
721 din 15 octombrie 2003, având următoarea redactare:
- Art. I pct. 6 «După
articolul 10 se introduc două noi articole, articolele 101 şi 102, cu următorul cuprins:
,,[....]
Art. 102
Persoanele prevăzute la art. 101 care au domiciliul
sau reşedinţa în România pot depune la Ministerul Justiţiei o cerere de redobândire
a cetăţeniei române după împlinirea unui termen de 4 ani de la momentul
obţinerii dreptului de şedere, respectiv al stabilirii domiciliului în
România."»
- Art. I pct. 18 «După articolul 37 se introduce un nou articol, articolul 371, cu următorul cuprins:
„Art. 371
Persoanele prevăzute la art. 101 care au redobândit cetăţenia
română cu stabilirea domiciliului în România sau care şi-au stabilit ulterior
domiciliul în România nu vor putea exercita dreptul la liberă circulaţie în
baza paşaportului emis de autorităţile române pentru a călători în alte state
decât statul de origine timp de 4 ani de la data stabilirii, respectiv a
schimbării domiciliului.
Ministerul de Interne poate acorda dispensă pentru
exercitarea dreptului la liberă circulaţie, prin derogare de la prevederile
alin. 1, în următoarele situaţii:
a) reîntregirea familiei sau vizitarea soţului ori a
unei rude până la gradul II inclusiv;
b) vizitarea unei
rude până la gradul IVgrav bolnave;
c) realizarea unei intervenţii medicale în lipsa
căreia sănătatea persoanei ar fi în pericol;
d) efectuarea unui stagiu de perfecţionare sau ca
urmare a obţinerii unei burse;
e) deplasări determinate de natura ocupaţiei
exercitate în România."»
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 16 privind Egalitatea în
drepturi, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, ale art. 25
privind Libera circulaţie, ale art. 51 privind Dreptul de
petiţionare şi ale art. 53 referitor la Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză având
ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ în baza art. 9
din Legea nr. 554/2004, prin care s-a solicitat anularea aceloraşi texte legale
criticate ca neconstituţionale, cu motivarea că încalcă prevederile Legii
fundamentale cuprinse în art. 16 privind Egalitatea
în drepturi, în art. 21 privind Accesul liber
la justiţie, în art. 25 privind Libera circulaţie, în art. 51 privind Dreptul de petiţionare şi în art. 53
referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Or, potrivit art. 146 lit. d)
din Constituţie, instanţa de contencios constituţional „hotărăşte asupra
excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în
faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial", iar, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa
instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau
dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice
fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Din aceste dispoziţii legale rezultă că legile şi ordonanţele
Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin acţiune introdusă
exclusiv în acest scop la instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, ci
numai pe cale de excepţie, în vederea valorificării unui drept subiectiv sau a
unui interes legitim, sens în care Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în
jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006. Tot astfel, Curtea a reţinut, prin
Decizia nr. 66 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007,
că, atunci când obiect exclusiv al acţiunii principale introduse la instanţa de
judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe simple sau
ordonanţe de urgenţă a Guvernului, respectiv a unor dispoziţii ale unor
asemenea acte normative, excepţia de neconstituţionalitate este transformată
într-o veritabilă acţiune, pierzându-şi astfel natura sa de excepţie, înţeleasă
ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse
judecăţii.
Intrucât în cazul de faţă acţiunea principală, deci
fondul cauzei, se identifică practic cu excepţia de neconstituţionalitate,
sesizarea Curţii a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art.
146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi, ca urmare,
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 teza a doua şi art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru
modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie
ridicată de Ruslan Deleanu, Ghenadie Brega şi Olga Brega în Dosarul nr.
8.789/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta