DECIZIE Nr.
403 din 3 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 391 din 11 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Vasile
Mureşan în Dosarul nr. unic 5.658/117/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia
penală.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate,
întrucât procurorul delegat are aceleaşi competenţe ca şi procurorul numit, iar
actele sale nu sunt nule, deoarece sunt îndeplinite în baza unei delegări, ceea
ce nu contravine dreptului la un proces echitabil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16
noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. unic 5.658/117/2006, Tribunalul
Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004. Excepţia
a fost ridicată de Vasile Mureşan, inculpat într-o cauză având ca obiect
săvârşirea infracţiunii de
înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, care,
în baza delegării „administrative", permit unui procuror de la un parchet
inferior să dispună acte procesuale de competenţa unui procuror de la un
parchet superior, încalcă efectivitatea dreptului acuzatului la un proces
echitabil. Totodată, susţine că pentru a avea capacitatea profesională de a-şi
desfăşura activitatea la un parchet superior, procurorul trebuie să
îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 44 - 46 din Legea nr. 303/2004, iar
această capacitate susţine normele procesuale privind competenţa materială sau
personală. Codul de procedură penală prevede excepţii de la normele stricte de
competenţă, dar în anumite limite, şi, prin urmare, în ipoteza în care punerea
în mişcare a acţiunii penale sau trimiterea în judecată au fost dispuse, prin
delegare, de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui căruia îi
revine competenţa de a efectua urmărirea penală, actele sunt lovite de nulitate
absolută. De asemenea, normele privind statutul magistraţilor impun condiţii
restrictive în ceea ce priveşte mutarea temporară a acestora de la un organ
judiciar la altul, iar unica ipoteză ce excedează acestor condiţii restrictive
este delegarea procurorilor. Astfel, aceasta se dispune de către procurorul
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu
de către Consiliul Superior al Magistraturii; nu cunoaşte o procedură specială
şi nu impune o analiză transparentă şi o prezentare a datelor relevante privind
cariera procurorului; nu există condiţia restrictivă a delegării la un parchet
la care procurorul ar avea dreptul să funcţioneze.
Tribunalul Cluj - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că delegarea într-o funcţie de
execuţie, chiar dacă se realizează de la un parchet inferior la unul superior,
nu contravine Constituţiei,
deoarece delegarea este condiţionată de existenţa unui deficit de personal care
împiedică funcţionarea deplină a parchetului, se poate realiza numai în
interesul serviciului, iar procurorul delegat îşi exercită atribuţiile în
structura Parchetului cu respectarea competenţelor atribuite prin lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie,
deoarece delegarea reprezintă exercitarea temporară a unor sarcini
corespunzătoare atribuţiilor de serviciu. Exercitându-şi funcţia în condiţii
strict reglementate şi pe o perioadă determinată, procurorul poate fi delegat
la un parchet superior, cu atât mai mult cu cât această delegare poate rezulta
din existenţa unor motive obiective, de exemplu deficit de personal, lipsa unor
procurori etc.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale nu pun în discuţie dreptul părţilor de a beneficia de un
proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei de o instanţă imparţială,
independentă şi într-un termen rezonabil. Oportunitatea delegării nu este
cenzurabilă de instanţa de judecată, rămânând exclusiv la latitudinea
angajatorului. Delegarea, ca act de dreptul muncii, presupune modificarea
locului muncii cu păstrarea celorlalte elemente ale contractului de muncă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 826
din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins: „In interesul serviciului,
procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii
de conducere, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, la parchetele din cadrul Ministerului Public pe o
perioadă de cel mult 90 de zile într-un an".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) din
Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la
egalitatea armelor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile legale atacate pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate nu contravin Constituţiei şi nici Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Procurorii constituie un corp de magistraţi care, în
conformitate cu dispoziţiile art 132 alin. (1) din Legea fundamentală, îşi
desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi
al controlului ierarhic. Aceste principii funcţionează indiferent de scara
ierarhică pe care se află procurorul în cadrul Ministerului Public, indiferent
de parchetul la care îşi exercită atribuţiile prevăzute de lege şi indiferent
de faptul dacă este titular al unui post în structura parchetului respectiv sau
delegat de la un alt parchet.
In consecinţă, participarea la judecată a unui procuror
delegat de la un alt parchet decât parchetul de pe lângă instanţa învestită cu
judecarea cauzei nu este de natură să înlăture caracterul echitabil al
procesului, procurorul având obligaţia să acţioneze în toate cazurile fără
părtinire, în litera şi în spiritul legii.
In ceea ce priveşte pregătirea şi capacitatea
profesională a procurorilor care participă la activitatea de judecată, Curtea
observă că aceste calităţi sunt condiţii de numire şi de menţinere în funcţie a
oricărui magistrat, iar legea nu permite punerea lor în discuţie în cadrul
judecării unei cauze. Pentru remedierea greşelilor de judecată la care,
eventual, a contribuit şi activitatea procesuală desfăşurată de procuror,
părţile au deschis căile de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Vasile Mureşan în Dosarul
nr. unic 5.658/117/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean