DECIZIE   Nr. 40 din  7 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 243 din 10 aprilie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Galeriile Dragomir" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 5.929/1999 si de Mihai Ghezea in Dosarul nr. 19.759/2000, dosare ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 373C/2001 si nr. 403C/2001 au continut identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
    Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.
    Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 403C/2001 la Dosarul nr. 373C/2001, care este primul inregistrat.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 octombrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 5.929/1999, si Incheierea din 25 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 19.759/2000, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Galeriile Dragomir" - S.A. din Bucuresti si de Mihai Ghezea in doua litigii ce au ca obiect infractiunile de insulta si calomnie.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 23 alin. (8) si pe cele ale art. 20 din Constitutie, cu raportare la art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si la art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se mai arata ca "art. 205, 206 si 207 - luate impreuna - instituie o prezumtie de vinovatie in sarcina inculpatului, prezumtie pe care nici nu i se ingaduie acestuia sa o rastoarne decat in situatia in care poate proba un interes legitim, dar si aprecierea legitimitatii interesului este lasata la liberul arbitru al instantei de judecata".
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptiile ridicate nu sunt intemeiate, intrucat prezumtia de nevinovatie "este o prezumtie relativa, in virtutea careia invinuitul sau inculpatul nu trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia, organelor judiciare revenindu-le obligatia administrarii probelor in procesul penal".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia ridicata este nefondata. In acest sens arata ca "dispozitiile art. 205 si art. 206 din Codul penal sanctioneaza, in mod justificat, acele exprimari care aduc atingere onoarei, reputatiei sau vietii particulare a persoanei, fara a aduce vreo ingradire libertatii de gandire, de opinie sau vreo incalcare a prevederilor cuprinse in tratatele internationale la care Romania este parte". Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede la art. 12 ca "Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea atingeri". Sanctionarea infractiunilor de insulta si de calomnie este conforma si cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora demnitatea omului este inclusa printre valorile supreme garantate de Legea fundamentala. Cu privire la dispozitiile art. 207 din Codul penal se arata ca acestea "nu realizeaza o prejudecare asupra cauzei si nici nu instituie o prezumtie de vinovatie, intrucat proba existentei unor elemente care constituie temei al raspunderii penale, intre care si vinovatia, trebuie facuta de cel care sustine acuzarea, inclusiv sub aspectul vinovatiei". Se invoca si jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, exemplificand aceasta prin deciziile nr. 200/1999 si nr. 134/2000.
    Guvernul considera ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei de nevinovatie, consacrat atat in Constitutie, cat si in Codul de procedura penala, deoarece in cadrul procesului acest principiu actioneaza, probele sunt administrate, dar la final instanta are posibilitatea acordata de lege de a considera ca fapta in privinta careia s-a facut proba veritatii nu constituie infractiune, deoarece interesul legitim care a stat la baza savarsirii ei inlatura pericolul social al faptei. Proba veritatii este, in opinia Guvernului, o cauza care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea trasaturii esentiale a pericolului social al acesteia. Avand in vedere si jurisprudenta Curtii Constitutionale, din care se invoca deciziile nr. 231/2001 si nr. 78/2001, Guvernul apreciaza ca exceptiile ridicate nu sunt intemeiate.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, rapoartele intocmite in cauze de judecatorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal, cu urmatorul continut:
    - Art. 205: "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
    Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate." [...] ;
    - Art. 206: "Afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda." [...];
    - Art. 207: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
    In sustinerea exceptiei autorii acesteia au invocat urmatoarele prevederi constitutionale si reglementari internationale:
    - Art. 23 alin. (8) din Constitutie: "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.";
    - Art. 20 din Constitutie: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea generala a O.N.U. prin Rezolutia 217 A(III) din 10 decembrie 1948: "Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi dovedita in mod legal in cursul unui proces public in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale.";
    - Art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994: "Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorii acesteia nu aduc critici concrete dispozitiilor art. 205 si 206 din Codul penal, referitoare la incriminarea infractiunilor de insulta si de calomnie. Ei sustin insa ca prin efectul prevederilor art. 207 din acelasi cod autorul unor asemenea infractiuni este sanctionat pe baza unei prezumtii de vinovatie, nepermitandu-i-se dovedirea veritatii afirmatiilor sau imputarilor facute decat in cazul in care demonstreaza ca a facut acele afirmatii sau imputari pentru apararea unui interes legitim, iar existenta sau inexistenta unui asemenea interes este lasata la aprecierea arbitrara a instantei judecatoresti. Rezulta, in opinia autorilor exceptiei, ca neconstitutionalitatea textelor de lege criticate consta in conditionarea admisibilitatii probei veritatii de existenta interesului legitim, care inlatura prezumtia de nevinovatie, prevazuta atat de art. 23 alin. (8) din Constitutie, cat si de reglementarile internationale invocate.
    Curtea constata ca a mai fost sesizata in numeroase cazuri cu exceptii de neconstitutionalitate avand un obiect identic, iar in jurisprudenta sa constanta a statuat asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale criticate, considerandu-le in concordanta si cu reglementarile internationale. Astfel, de exemplu, in Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 8 februarie 2000, Curtea a retinut ca "Insulta este o infractiune contra demnitatii, iar in art. 1 alin. (3) din Constitutie demnitatea omului este inclusa printre valorile supreme garantate de Legea fundamentala", precum si ca "Aceasta garantare a demnitatii omului, in sens restrans, se realizeaza prin incriminarea si sanctionarea penala a faptelor contra demnitatii, intre care si insulta". Aceste considerente se refera, evident, si la infractiunea de calomnie.
    In ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal cu raportare la prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a statuat ca textul de lege analizat "nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul infractiunilor de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de lege instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmatiilor sau imputarilor facute, acestea constituind un caz special de inlaturare a caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim". Prin aceeasi decizie s-a mai retinut ca "Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele situatii, sanctionarea penala a afirmatiilor sau imputarilor, chiar daca acestea se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui <<interes legitim>>". Aceasta cerinta rezulta si din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine". Acelasi sens il au si prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform carora "Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti", precum si reglementarea cuprinsa la art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
    Curtea constata ca nu se invedereaza existenta unor elemente noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudentei sale, astfel incat solutiile din deciziile anterioare sunt valabile si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Galeriile Dragomir" - S.A. in Dosarul nr. 5.929/1999 si de Mihai Ghezea in Dosarul nr. 19.759/2000, dosare ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 februarie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu