Decizia Nr.4 din 17.01.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Mariana Dascălu în Dosarul nr. 5.623/180/2012 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.326D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.047/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.623/180/2012, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Mariana Dascălu într-o cauză ce are ca obiect o plângere contravenţională.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sancţiunea complementară prevăzută în cuprinsul textului de lege criticat se aplică automat, fără a oferi instanţei posibilitatea de a cenzura această măsură, independent de sancţiunea principală a amenzii contravenţionale. În acelaşi sens, arată că, în situaţia în care o persoană este nemulţumită numai de aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, aceasta nu poate fi atacată separat în justiţie, fapt ce îngrădeşte accesul liber la justiţie al părţii nemulţumite.Judecătoria Bacău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece procesul-verbal de contravenţie prin care se aplică atât sancţiunea principală, cât şi cea complementară, este supus controlului instanţelor judecătoreşti.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 100 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie.Avocatul Poporului consideră, pe de o parte, că prevederile art. 100 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, iar pe de altă parte, că obiectul excepţiei nu are conţinutul invocat de autorul acesteia în motivele de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, însă, din argumentele autorului excepţiei, reiese că, în realitate, acesta critică prevederile alin. (3) al art. 100, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, cu următorul conţinut: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:a)depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;b)neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;c)neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;d)nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;e)nerespectarea regulilor privind depăşirea;f)nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;g)neprezentarea la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a statuat că, „în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege“. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În acelaşi timp, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, persoana nemulţumită de sancţiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenţie are deschisă calea plângerii la instanţa de judecată. După cum lesne se poate observa, nu există în cuprinsul textului de lege criticat nicio prevedere ce ar putea conduce la concluzia că petentul nu îşi poate formula plângerea în aşa manieră încât să evidenţieze intenţia sa de a contesta numai sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul sau tramvai, astfel încât nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat îngrădeşte liberul acces la justiţie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Mariana Dascălu în Dosarul nr. 5.623/180/2012 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2013. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Cristina Toma