DECIZIE Nr.
394 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 116 din Legea administratiei publice
locale nr. 215/2001, art. 11 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici si ale pct. I A) din anexa la Legea nr. 188/1999
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 305 din 8 mai 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 alin. (8) din Legea nr. 286/2006
pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr.
215/2001, art. 11 pct. 16 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale
pct. I A) din anexa la Legea
nr. 251/2006, excepţie ridicată de Ivan Vasile Ivanoff în Dosarul nr.
8.753/120/2006 al Tribunalului Dâmboviţa -Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29
martie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, în urma
deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 17 aprilie
2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 8.753/120/2006, Tribunalul Dâmboviţa- Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 120 alin. (8) din Legea nr.
286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 11 pct. 16 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale pct. I A) din anexa la Legea nr. 251/2006". Excepţia a fost ridicată de Ivan Vasile Ivanoff în cadrul unei
cereri de chemare în judecată prin care solicită modificarea parţială a unei
hotărâri a Consiliului Judeţean Dâmboviţa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege menţionate încalcă dreptul la carieră
şi la stabilitate în funcţie, astfel cum acestea sunt garantate de art. 1 alin.
(3) din Constituţie. Menţionează, în acest sens, că prin apariţia celor două
legi - respectiv legile nr. 286/2006 şi nr. 251/2006, în baza cărora Consiliul
Judeţean Dâmboviţa a emis o hotărâre prin care autorul excepţiei este
retrogradat din postul de înalt funcţionar public într-un post ca funcţie de
conducere, a fost încălcat flagrant dreptul său la carieră.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ, fără a-şi preciza clar
opinia, arată că prin efectul textelor de lege criticate „funcţionarul public,
al cărui drept la carieră este garantat, alături de celelalte drepturi, de
Constituţie, şi care ajunsese la statutul de înalt funcţionar public, se poate
găsi în faţa unei retrogradări, prin efectul legii, când, din înalt funcţionar
public, devine funcţionar public de conducere".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul apreciază că,
în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1208 din Legea administraţiei publice
nr. 215/2001, art. 11 şi ale pct. I A din anexa la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici, care au fost introduse prin Legea nr. 286/2006, respectiv Legea nr.
251/2006. Din cuprinsul textelor de lege criticate rezultă cu claritate că
secretarul comunei, oraşului, municipiului, judeţului şi al subdiviziunii
administrativ-teritoriale a municipiilor este funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie publică de conducere, nefiind inclus în categoria
înalţilor funcţionari publici. De altfel, categoriile de înalţi funcţionari
publici sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, în funcţie de voinţa
legiuitorului, dintre acestea făcând parte persoane încadrate în organe
centrale ale administraţiei publice sau reprezentanţi ai Guvernului. Aceste
dispoziţii nu contravin însă prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie,
deoarece dreptul la carieră şi dreptul la stabilitate în funcţie nu reprezintă
drepturi fundamentale garantate de Constituţie, iar Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici cuprinde suficiente dispoziţii care să asigure
stabilitatea în funcţie şi, în egală măsură, promovarea acestora în condiţii de
transparenţă.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile pct. 100, referitor la art. 1208 din Legea nr. 286/2006 pentru modificarea
şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, ale pct. 16,
art. 11 şi pct.' I lit. a) din
anexa la Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt în acord cu prevederile
art. 1 alin. (3) din Constituţie. Textele legale criticate instituie reguli cu
privire la condiţiile pentru numirea în funcţie a secretarilor unităţilor
administrativ-teritoriale şi stabilesc persoanele care fac parte din categoria
înalţilor funcţionari publici, fără ca prin acesta să fie încălcat, sub niciun
aspect, principiul supremaţiei Constituţiei, trăsăturile şi valorile supreme
ale statului român.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. i alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile „art. 120 alin. (8) din Legea nr.
286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale
nr. 215/2001, art. 11 pct. 16 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi a
pct. I A) din anexa la Legea nr. 251/2006". In
realitate însă obiectul excepţiei îl formează
prevederile art. 116 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 123 din 20 februarie 2007, introduse, anterior
republicării legii, prin art. I pct. 100 din Legea nr. 286/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 621
din 18 iulie 2006, ale art. 11 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, modificat prin art. I pct. 16 din Legea nr. 251/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 574
din 4 iulie 2006, precum şi ale pct. I A) din anexa la Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată
prin anexa la Legea nr. 251/2006. Textele criticate au următorul conţinut:
- Art. 116 din Legea administraţiei publice locale
nr. 215/2001: „(1) Fiecare unitate administrativ-teritorială şi subdiviziune
administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar salarizat din bugetul
local. Secretarul comunei, oraşului, municipiului, judeţului şi al
subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcţionar public
de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. Secretarul se
bucură de stabilitate în funcţie.
(2) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale
nu poate fi membru al unui partid politic, sub sancţiunea destituirii din
funcţie.
(3) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu
poate fi soţ, soţie sau rudă de gradul întâi cu primarul sau cu viceprimarul,
respectiv cu preşedintele sau vicepreşedintele consiliului judeţean, sub
sancţiunea eliberării din funcţie.
(4) Recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea,
încetarea raporturilor de serviciu şi regimul disciplinar ale secretarului
unităţii administrativ-teritoriale se fac în conformitate cu prevederile
legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici.";
- Art. 11 din Legea
nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici: „Categoria înalţilor
funcţionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre
următoarele funcţii publice:
a) secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;
b) secretar general din ministere şi alte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale;
c) prefect;
d) secretar general adjunct din ministere şi alte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
e) subprefect;
f) inspector guvernamental.";
- Pct. I A) din anexa
la Legea nr. 188/1999: „Funcţii publice generale
A) Funcţii publice corespunzătoare categoriei
înalţilor funcţionari publici
1. secretar general al Guvernului;
2. secretar general adjunct al Guvernului;
3. secretar general din ministere şi alte organe
de specialitate ale administraţiei publice centrale;
4. secretar general adjunct din ministere şi alte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
5. prefect;
6. subprefect;
7. inspector guvernamental."
In motivarea excepţiei autorul acesteia susţine
încălcarea dreptului la carieră şi la stabilitate în funcţie, astfel cum
acestea sunt garantate de art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitoare la
valorile supreme ale statului român.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că autorul excepţiei consideră că modificările aduse Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi Legii nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici - prin Legea nr. 286/2006, respectiv Legea nr.
251/2006 - i-au afectat dreptul la carieră şi dreptul la stabilitate în
funcţie, deoarece, în baza unui examen naţional, susţinut în anul 2003, a fost
atestat pe post în funcţia de secretar al judeţului, funcţie prevăzută iniţial
în categoria înalţilor funcţionari publici, iar prin dispoziţiile legale
criticate a fost retrogradat în categoria funcţiilor publice de conducere, ceea
ce, în opinia sa, contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost motivată, Curtea constată următoarele:
Potrivit expunerii de motive la proiectul de lege
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici „pentru punerea în aplicare a Programului de guvernare
pentru perioada 2005-2008 şi în scopul îndeplinirii măsurilor cuprinse în
Planul de măsuri prioritare pentru integrarea europeană se impun modificarea şi
completarea cadrului normativ în domeniul funcţiei publice". In acest
context, prin modificările aduse Legii nr. 188/1999 „se transpune în domeniul
funcţiei publice principiul descentralizării. In acest sens, se face o
distincţie clară între regimul general al raporturilor juridice dintre
funcţionarii publici şi stat şi regimul general al raporturilor juridice între
funcţionarii publici şi administraţia publică locală".
Astfel, potrivit art. 71 din Legea nr.
188/1999 - „(1) Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în
cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în
cadrul autorităţilor administrative autonome.
(2) Funcţiile
publice teritoriale sunt funcţiile publice
stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului,
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
(3) Funcţiile
publice locale sunt funcţiile publice
stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al
autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice
subordonate acestora."
In ceea ce priveşte categoria înalţilor funcţionari
publici, se precizează că aceştia realizează managementul de nivel superior
în administraţia publică centrală şi în autorităţile administrative autonome.
Pe această linie, „un aspect important îl reprezintă modificarea
prevederilor legale privind categoria înalţilor funcţionari publici şi
regandirea acesteia"; „stabilirea regulilor generale privind condiţiile de
ocupare a unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari, modul de
organizare a concursului, de recrutare, evaluare, perfecţionare profesională şi
mobilitate a funcţionarilor publici din această categorie".
Dispoziţiile legale criticate stabilesc, pe de o parte,
statutul de funcţionar public de conducere al secretarului judeţului, iar, pe
de altă parte, persoanele care pot ocupa funcţii publice corespunzătoare
categoriei înalţilor funcţionari publici.
Stabilind funcţiile publice corespunzătoare categoriei
înalţilor funcţionari publici, legiuitorul a inclus în cadrul acestora numai pe
acelea aferente administraţiei publice centrale şi autorităţilor administrative
autonome.
Prin modificările aduse celor două legi, legiuitorul,
păstrând în cadrul funcţiilor publice generale funcţia de secretar al
judeţului, a optat ca aceasta să fie încadrată în categoria funcţiilor publice
de conducere, pentru considerentele menţionate mai sus.
Aceste dispoziţii legale nu pot fi considerate contrare
prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, care statuează că „România este
stat de drept", iar „drepturile şi libertăţile reprezintă valori
supreme", care „sunt garantate", deoarece tocmai rolul preeminent al
legii în guvernarea ţării este de esenţa statului de drept.
Totodată, Curtea reţine că noţiunea de drept la carieră
evocă garantarea prin lege a vocaţiei funcţionarului public la avansare,
promovare şi stabilitate. Faptul de a deţine o anumită funcţie, care ulterior,
păstrată fiind, este încadrată într-o altă categorie nu poate afecta în
substanţa sa dreptul la carieră, drept care totodată nu este un drept absolut.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 116 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001,
art. 11 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale
pct. I A) din anexa la Legea
nr. 188/1999, excepţie ridicată de Ivan Vasile Ivanoffîn Dosarul nr.
8.753/120/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi