Decizia Nr.393 din 26.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274, art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Holospaţiu“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.992/328/2009 al Judecătoriei Turda şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.442D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi de menţinere a practicii Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 iulie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.992/328/2009, Judecătoria Turda a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274, art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Holospaţiu“ - S.R.L. din Târgu Mureş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă creează discriminare între avocaţi, ale căror onorarii pot fi modificate de către instanţă, şi experţi, a căror plată nu este supusă unei astfel de modificări, potrivit dispoziţiilor alin. 2 al aceluiaşi art. 274. Se arată, totodată, că textele criticate îngrădesc dreptul la apărare, determinând justiţiabilii să îşi aleagă apărătorii în funcţie de onorariile practicate şi nu în funcţie de pregătirea profesională a acestora, fiind îngrădit, în acest fel, şi liberul acces la justiţie. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă, se susţine că acestea încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât permit întoarcerea executării silite în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, nefăcând nicio distincţie în privinţa dobânditorilor de bună-credinţă.Judecătoria Turda apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, astfel, că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă nu pun în discuţie dreptul la apărare al părţilor, ci consacră dreptul instanţei de a modifica, motivat, onorariile avocaţilor, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, onorarii ce trebuie să fie proporţionale cu volumul de muncă depusă şi cu complexitatea muncii. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă, instanţa opinează că acestea nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici principiul garantării proprietăţii private, întrucât reglementează întoarcerea executării silite doar în cazurile în care a fost desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, desfiinţare dispusă de instanţa de judecată, în urma examinării temeiniciei şi legalităţii lor, tot instanţa fiind în măsură să stabilească dacă cel care o solicită este ori nu îndreptăţit să obţină restituirea bunului sau a valorii asupra căreia a purtat executarea.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituţionale. Se susţine, în acest sens, că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură a aduce atingere dreptului părţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului civil, de un avocat numit sau ales din oficiu, şi că ele nu creează discriminare între avocaţi şi experţi, reglementarea diferită a onorariilor cuvenite celor două categorii de liberi profesionişti fiind determinată de regimul diferit al acestora - în timp ce experţii sunt numiţi de instanţa de judecată şi remuneraţi cu un onorariu fixat provizoriu de către aceasta la data numirii lor, avocaţii sunt remuneraţi cu un onorariu stabilit de comun acord între ei şi persoanele reprezentate sau asistate. Se arată, de asemenea, că dispoziţiile art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă nu încalcă principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât ele se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţiile prevăzute de ipotezele normelor criticate, numai în cazurile în care instanţa desfiinţează titlurile executorii sau executarea silită, în urma examinării temeiniciei şi legalităţii lor. Se susţine, totodată, că procedura executării silite oferă suficiente garanţii în vederea protecţiei dreptului de proprietate, iar dreptul la întoarcerea executării, în urma desfiinţării titlului executoriu sau a executării silite, este consecinţa aplicării de către legiuitor a principiului restabilirii situaţiei anterioare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 274, art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă. Din analiza notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea constată că, în realitate, acesta critică dispoziţiile art. 274 alin. 3, art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă, texte asupra cărora instanţa constituţională urmează a se pronunţa. Acestea au următorul cuprins:– Art. 274 alin. 3: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.“;

– Art. 404¹: „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit. În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449.“; – Art. 404²: „În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul. Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.“. Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (2) referitor la dreptul la apărare şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă prin numeroase decizii, dintre care Decizia nr. 1.586 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.444 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, şi Decizia nr. 1.427 din 25 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, prin care a reţinut că judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat. De asemenea, prin Decizia nr. 728 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009, Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, şi Decizia nr. 313 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 8 aprilie 2009, a stabilit constituţionalitatea dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în raport cu o critică identică de neconstituţionalitate. Cu acele ocazii, Curtea a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil. Curtea a mai reţinut că, în esenţă, avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţă liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunţată în Cauza Wouters şi alţii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, paragraful 49), însă, potrivit textului constituţional al art. 45, orice activitate economică se desfăşoară „în condiţiile legii“. În consecinţă, Curtea a constatat că legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat. O asemenea soluţie legislativă nu numai că nu încalcă art. 45 din Constituţie, dar este şi expresia la nivelul legii a acestui text constituţional. Cu privire la prevederile art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă, prin numeroase decizii, cum sunt Decizia nr. 1.316 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.624 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 8 martie 2012, şi Decizia nr. 719 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 404¹ din Codul de procedură civilă se referă exclusiv la cazurile în care a fost desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită. Desfiinţarea acestor acte putea fi dispusă numai de instanţa judecătorească, în urma examinării temeiniciei şi legalităţii lor. La soluţionarea cererii de întoarcere a executării, de asemenea, numai instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească dacă cel care o solicită este îndreptăţit să obţină restituirea bunului ori a valorii încasate prin executarea silită. În această privinţă, art. 404¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că „Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit“. Creditorul are dreptul neîngrădit de a cere în justiţie valorificarea creanţelor sale şi, la nevoie, executarea silită a acestora, iar debitorul şi orice altă persoană interesată au dreptul să conteste, tot în justiţie, titlul executoriu şi executarea silită însăşi. De asemenea, prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut că procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a însăşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Curtea a observat, de asemenea, că, în timp ce prevederile art. 404¹ din Codul de procedură civilă statuează cu titlu de principiu drepturile debitorului care a obţinut desfiinţarea titlului executoriu, prevederile art. 404² din Codul de procedură civilă stabilesc procedurile de urmat în cazul întoarcerii executării şi competenţa de judecată a instanţelor judecătoreşti şi, prin urmare, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3, art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Holospaţiu“ - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.992/328/2009 al Judecătoriei Turda. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2012. PREŞEDINTE, PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop