DECIZIE Nr.
393 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 159/1999 privind infiintarea Companiei Nationale „Loteria
Romana"- S.A
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 347 din 22 mai 2007
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria
Română" - S.A., excepţie ridicată de Remus Luca în Dosarul nr. 12.442/2005
al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din 22 martie 2007 şi au fost consemnate în încheierea din
aceeaşi dată, când Curtea, în conformitate cu art. 57 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat
pronunţarea la data de 3 aprilie 2007 şi apoi la data
de 17 aprilie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 12.442/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei
Naţionale „Loteria Română" - S.A.
Excepţia a fost ridicată de Remus Luca într-un proces
civil având ca obiect rectificarea unei înscrieri în cartea funciară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 4 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/1999 încalcă dreptul de proprietate
privată garantat de Constituţie, precum şi de art. 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece imobilul trecut în patrimoniul Companiei Naţionale
„Loteria Română", ca urmare a reglementării cuprinse în acest text de
lege, nu a făcut obiectul Decretului nr. 92/1950, acesta fiind proprietatea
moştenitorilor tabulari.
Judecătoria Cluj-Napoca consideră excepţia întemeiată, In acest sens arată că asupra
imobilul care face obiectul litigiului aflat pe rolul instanţei au existat mai
multe procese care vizau tocmai dreptul de proprietate. In aceste condiţii,
susţine instanţa, „apare ca neconstituţională sau cel puţin inoportună
intervenţia statului, care prin emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
159/1999, act normativ emis după notarea în cartea funciară a procesului ce se
purta asupra acestui imobil, tranşează problema proprietăţii în favoarea
Companiei Naţionale „Loteria Română".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia ca inadmisibilă, întrucât aspectele criticate de autorul excepţiei
privesc aplicarea legii.
Avocatul Poporului apreciază
prevederile de lege criticate ca fiind constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare, precum şi din notele scrise formulate de
autorul excepţiei, îl constituie prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria Română"
- S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 25 octombrie 1999, aprobată
prin Legea nr. 288/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 iunie 2001.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
- Art. 4: „(1) Patrimoniul
Loteriei Române se constituie prin preluarea integrală a patrimoniului fostei
Regii Autonome «Loteria Naţională», conform bilanţului contabil la data de 30
iunie 1999. La data reorganizării Regia Autonomă «Loteria Naţională» nu are în
administrare bunuri proprietate publică a statului de natura celor prevăzute la
art. 135 alin. (4) din Constituţie.
(2) Loteria Română este proprietara bunurilor
aflate în patrimoniul Regiei Autonome «Loteria Naţională», cu excepţia
bunurilor deţinute cu alt titlu.
(3) Celelalte bunuri aflate în administrarea Regiei
Autonome «Loteria Naţională» trec în proprietatea Loteriei Române la data
înmatriculării acesteia la oficiul registrului comerţului.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe
de urgenţă Loteria Română preia toate drepturile şi obligaţiile Regiei Autonome
«Loteria Naţională».
(5) Creditele contractate, cu garanţie
guvernamentală, de către Regia Autonomă «Loteria Naţională» de la parteneri
externi îşi menţin statutul juridic şi vor fi rambursate de către Loteria
Română, Guvernul României garantând în continuare aceste credite în condiţiile
iniţiale."
Textul constituţional considerat ca fiind încălcat este
cel al art. 44 alin. (1) privind garantarea proprietăţii private. Este invocată
şi încălcarea art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia
proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Textul de lege criticat
reglementează modul de constituire a patrimoniului Companiei „Loteria
Română", şi anume prin preluarea integrală a patrimoniului fostei Regii
Autonome „Loteria
Naţională", stabilind totodată că este proprietara acestor bunuri, cu
excepţia bunurilor deţinute cu alt titlu.
Curtea observă că excepţia a fost ridicată într-un
proces ce are ca obiect rectificarea înscrierii în cartea funciară a dreptului
de proprietate asupra unui imobil, autorul excepţiei fiind moştenitorul tabular
al imobilului trecut în patrimoniul Regiei Autonome „Loteria Naţională" ca
urmare a reglementării cuprinse în textul de lege criticat.
Analizând criticile formulate, Curtea reţine că, de
fapt, ele vizează aplicarea legii, aspecte asupra cărora Curtea nu are competenţa
de a se pronunţa, întrucât aceasta exercită numai un control de
constituţionalitate, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992. De aceea, este de
competenţa instanţei de judecată de a stabili concret care dintre titlurile de
proprietate înregistrate în cartea funciară este valabil.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ In
numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria
Română" - S.A., excepţie ridicată de Remus Luca în Dosarul nr. 12.442/2005
al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
OPINIE SEPARATĂ
Chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate a fost
respinsă ca inadmisibilă şi nu ca netemeinică, socotim că trebuia admisă pentru
următoarele argumente. Din prevederile art. 4 alin. (1) al Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale
„Loteria Română" rezultă că patrimoniul acesteia se constituie din
preluarea integrală a patrimoniului fostei Regii Autonome „Loteria
Naţională", conform bilanţului contabil de la data de 30 mai 1999. Se
arată, în continuare, că odată cu reorganizarea Regiei Autonome „Loteria
Naţională", aceasta nu are în administrare bunuri proprietate publică a
statului de genul celor prevăzute de art. 135 alin. (4) devenit art. 136 alin.
(3), după revizuirea Constituţiei.
Potrivit ordonanţei, Loteria Română, fiind succesoarea
Regiei Autonome „Loteria Naţională" [(art. 4 alin. (4)], este proprietara
bunurilor aflate în patrimoniul acesteia, cu excepţia bunurilor deţinute cu alt
titlu [(art. 4 alin. (2)].
Este de neadmis faptul că, aşa cum se prevede în art. 4
alin. (3), celelalte bunuri aflate în administrarea Regiei Autonome „Loteria
Naţională" trec în proprietatea Loteriei Române la data înmatriculării
acesteia la oficiul registrului comerţului, indiferent
în proprietatea cui se aflau la acea dată. Din
patrimoniul acestei regii au făcut parte şi bunuri care aparţineau în
proprietate unor persoane fizice sau persoane juridice, bunuri intabulate în
cartea funciară şi aflate în administrarea Regiei Autonome. Or, nicio lege nu poate interveni cu privire la
dreptul de proprietate privată prin transformarea „în temeiul legii" a
dreptului de administrare a Loteriei Naţionale în drept de proprietate a
Loteriei Române, fără o justă şi dreaptă despăgubire, aşa cum rezultă din art.
44 alin. (3) din Constituţie.
Mai mult, bunul imobil care face obiectul excepţiei nu
a făcut obiectul Decretului nr. 92/1950, el fiind proprietatea moştenitorilor
tabulari.
Are loc astfel un transfer silit de proprietate care
operează din patrimoniul persoanelor fizice sau persoanelor juridice către
Loteria Naţională, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin.
(1) din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Privarea de proprietate a unui titular al acestui drept
poate avea loc, aşa cum am arătat, dacă se realizează prin procedeele prevăzute
de art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală. Aşadar, singura modalitate de
trecere silită în proprietatea statului, în cazul nostru persoană juridică -
societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, a unor bunuri
imobile ce se află în proprietatea altor titulari, se poate realiza prin
expropriere, pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Toate aceste reglementări constituie garanţii ale
dreptului de proprietate privată, care nu pot fi eludate prin adoptarea unui
act normativ.
Judecător, prof. univ. dr.
Aspazia Cojocaru