Decizia Nr.391 din 26.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 23.515/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.417D/2011.La apelul nominal se prezintă personal Mihai Claudiu Ionaşcu, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii Mihai Claudiu Ionaşcu, care prezintă situaţia de fapt şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 23.515/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri de anulare a unei fişe de evaluare profesională.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, prin condiţionarea accesului la justiţie de plata taxei judiciare de timbru, în cazul instituţiilor publice care formulează cereri şi acţiuni sau care exercită căi de atac ce nu au ca obiect venituri publice.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele criticate sunt constituţionale. Se arată, în susţinerea acestei opinii, că accesul liber la justiţie, asigurat potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, nu este obligatoriu a fi şi gratuit şi că excepţiile prevăzute la art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt de strictă interpretare, fiind instituite de legiuitor în considerarea regimului juridic specific de organizare şi funcţionare a instituţiilor în cauză.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată astfel că nici prevederile art. 21 din Constituţie şi nici cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează gratuitatea serviciilor publice oferite de justiţie, că exceptarea de la plata taxei de timbru a instituţiilor prevăzute de textul criticat a fost făcută de legiuitor având în vedere că funcţionarea acestora este finanţată exclusiv de la bugetul de stat şi că eventuala plată de către ele a unor astfel de taxe ar fi una pur formală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, aşa cum acestea au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999.Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice“.Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că scutirea unor autorităţi publice de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc are o justificare obiectivă şi raţională în faptul că autorităţile respective - beneficiare de alocaţii bugetare -, fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.248 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011, Decizia nr. 558 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 8 iunie 2011, şi Decizia nr. 1.511 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 20 ianuarie 2011).Referitor la critica de neconstituţionalitate bazată pe susţinerea că se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât nici dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi nici cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu exclud stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în justiţie, între care şi aceea a plăţii unor taxe, aşa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabileşte gratuitatea serviciului public al justiţiei. Totodată, Curtea a mai statuat că plata unor taxe sau impozite reprezintă o obligaţie constituţională, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Însă, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“, fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 23.515/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2012.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop