DECIZIE   Nr. 391 din  5 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 19 din  6 ianuarie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Nicoleta Grigorescu     - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, exceptie ridicata de Adrian Popa in Dosarul nr. 2.702/2003 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, facand referire la jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in materie. Precizeaza, de asemenea, ca textul de lege criticat a fost abrogat expres de dispozitiile Legii nr. 303/2004, dar a fost preluat in esenta de art. 100 alin. (2) teza a doua din actul normativ mentionat, asupra caruia Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.702/2003, Curtea de Apel Cluj - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, exceptie ridicata de Adrian Popa, inculpat in dosarul mentionat, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita si favorizarea infractorului.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca textul de lege criticat incalca principiul constitutional al separatiei puterilor in stat, dispozitiile art. 21 din Constitutie, precum si dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat prin avizul ministrului justitiei, membru al Guvernului si al unei formatiuni politice, se realizeaza o imixtiune a Executivului in activitatea de infaptuire a justitiei, avizul constituind o conditie procedurala obligatorie pentru inceperea urmaririi penale si trimiterea in judecata a magistratilor. Avizul este eliberat de o autoritate care nu indeplineste cerintele art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind independenta si impartialitatea unei instante.
    Curtea de Apel Cluj - Sectia penala opineaza in sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat prin avizul ministrului justitiei nu se realizeaza o ingerinta a Executivului in sfera de activitate a autoritatii judecatoresti, deoarece acesta nu poate aprecia asupra temeiniciei urmaririi penale si nu se poate implica in activitatea organelor judiciare, avand doar rolul de a examina intrunirea cerintelor legii in aceasta privinta. Solicitarea avizului ministrului justitiei pentru cercetarea si trimiterea in judecata a magistratilor este o masura de protectie, de aparare a statutului si prestigiului acestora, instituind totodata o garantie ca nu vor putea fi supusi unor procese intentate in mod abuziv si nu vor fi trasi la raspundere penala decat pentru infractiunile dovedite in mod temeinic.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin principiului independentei judecatorilor si nici dreptului la un proces echitabil. In raport de sustinerile autorului, in sensul ca "avizul prevazut de art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 nu ar trebui sa fie acordat de ministrul justitiei, care este organ al puterii politice si nu indeplineste cerintele art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind impartialitatea unei instante", precizeaza ca instanta constitutionala nu poate, prin decizia pe care o va pronunta, sa modifice sau sa completeze textul legal, ci numai sa se pronunte asupra compatibilitatii acestuia cu dispozitiile constitutionale.
    Avizul dat de ministrul justitiei pentru cercetarea, retinerea, arestarea, perchezitionarea sau trimiterea in judecata a unui magistrat nu poate fi considerat o imixtiune in "activitatea de judecata", reprezentand o masura de protectie legala a magistratului impotriva abuzurilor. De altfel, potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata, daca lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale. Or, avizul ministrului justitiei reprezinta tocmai o conditie prealabila pentru punerea in miscare a actiunii penale, lipsa acestuia impiedicand punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, fiind deci o masura favorabila magistratului, un filtru, o conditie in plus, necesara pentru protejarea statutului acestuia.
    "Critica privind neindeplinirea de catre ministrul justitiei, care acorda avizul, a cerintelor unei instante impartiale si independente, prevazute de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu poate fi admisa, deoarece autorizarea sau sesizarea prevazuta de art. 10 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala nu se acorda de instanta, ci de organul competent potrivit legii (de exemplu, Camera Deputatilor sau Senatul pentru deputati si senatori, ministrul justitiei pentru magistrati). Or, conditia impartialitatii si independentei trebuie indeplinita de instanta care judeca, iar nu de ministrul justitiei, care acorda avizul."
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, motivand ca, dupa revizuirea Constitutiei, dispozitiile legale criticate nu mai sunt in concordanta cu spiritul Legii fundamentale. Independenta justitiei implica un statut special al magistratilor, menit sa imprime o valoare de necontestat a actului de justitie, prin protejarea membrilor corpului magistratilor impotriva subiectivismului si a actiunilor nejustificate sau abuzive ale organelor de urmarire penala competente, care le-ar putea afecta credibilitatea. Astfel, legiuitorul constitutional a urmarit in fapt, prin infiintarea Consiliului Superior al Magistraturii, ca structura plasata in interiorul autoritatii judecatoresti, sa asigure independenta justitiei. Potrivit prevederilor art. 134 alin. (2) din Constitutie, Consiliul Superior al Magistraturii este abilitat sa constate abaterile de la statutul deontologic al profesiei si sa adopte masuri in consecinta, iar hotararile sale in materie disciplinara pot fi atacate la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ca atare, in noul context constitutional, se constata necesitatea modificarii si completarii actualelor reglementari legale care privesc organizarea judecatoreasca, stabilindu-se limitele pana la care se pot intinde atributiile ministrului justitiei, ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
    Faptul ca Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca intarzie sa fie completata si modificata, in acord cu prevederile Constitutiei, impune aplicarea directa a dispozitiilor art. 133 si 134 din Constitutie, care reglementeaza rolul si atributiile Consiliului Superior al Magistraturii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, avand urmatorul cuprins: "Magistratii nu pot fi cercetati, retinuti, arestati, perchezitionati sau trimisi in judecata fara avizul ministrului justitiei."
    Ulterior datei la care a fost sesizata Curtea Constitutionala, textul de lege criticat a fost abrogat expres prin art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Dispozitiile acestuia au fost preluate in cuprinsul art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004, potrivit carora: "Judecatorii, procurorii si magistratii-asistenti pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati preventiv numai cu incuviintarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii. Pana la constituirea noului Consiliu Superior al Magistraturii, incuviintarea se acorda de catre ministrul justitiei."
    Tinand seama de aceasta evolutie legislativa, Curtea se va pronunta cu privire la constitutionalitatea tezei a doua a art. 100 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care are aplicabilitate temporara, pana la data de 29 decembrie 2004, cand isi va incepe activitatea noul Consiliu Superior al Magistraturii, in temeiul art. 65 si 72 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004.
    Dispozitiile de lege criticate sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale in raport cu prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutie, privitor la principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, ale art. 21 referitor la accesul liber la justitie, precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privitor la dreptul la un proces echitabil.
    Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 92 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca s-a pronuntat prin mai multe decizii, dintre care mentionam Decizia nr. 275 din 24 octombrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003 si Decizia nr. 4 din 13 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 107 din 4 februarie 2004, respingand in mod constant exceptia de neconstitutionalitate.
    Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut urmatoarele:
    Legea fundamentala consacra principiul independentei judecatorilor si pe cel al impartialitatii procurorilor in exercitarea atributiilor lor.
    Garantarea respectarii acestor principii este asigurata atat prin dispozitiile legale criticate, cat si prin masurile de protectie a magistratilor, prevazute de dispozitiile speciale din Codul de procedura penala [art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 28^2 pct. 1 lit. f), art. 29 pct. 1 lit f) si art. 209 alin. (3) si (4)].
    Aceste reglementari il protejeaza pe magistrat prin faptul ca el nu va fi cercetat de organele politiei sau de alte organe de cercetare penala care, prin apartenenta lor la puterea executiva, ar putea fi directionate politic. De asemenea, magistratul nu va putea fi chemat in judecata penala prin actiune directa introdusa la instanta de judecata, fiind ferit in felul acesta de eventualele actiuni sicanatoare venite din partea unor persoane rauvoitoare.
    Independenta justitiei implica deci un statut special, adecvat al magistratilor, menit sa imprime o valoare de necontestat actului de justitie, prin protejarea membrilor corpului magistratilor impotriva subiectivismului si a actiunilor nejustificate sau abuzive ale organelor de urmarire penala competente care le-ar putea afecta credibilitatea.
    In acest context textul de lege criticat conditioneaza cercetarea, retinerea, arestarea, perchezitionarea sau trimiterea in judecata de incuviintarea ministrului justitiei, instituind o masura rationala de protectie a magistratului, care reprezinta o garantie legala a consolidarii principiilor constitutionale enuntate anterior, privitoare la independenta judecatorilor si la impartialitatea procurorilor.
    In legatura cu incalcarea prin textul de lege criticat a principiului separatiei puterilor in stat, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 91 alin. 2 nu sunt contrare acestui principiu, intrucat nu instituie posibilitatea ingerintei ministrului justitiei in activitatea judiciara, ci reglementeaza o atributie inerenta organizarii si functionarii serviciului public al justitiei.
    Cele statuate prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si cu privire la prevederile art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, intrucat, asa cum s-a aratat, acestea au preluat temporar solutia legislativa a prevederilor art. 91 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 92/1992.
    In cauza nu poate fi primita nici sustinerea privind incalcarea art. 21 din Constitutie, intrucat autorul exceptiei este chiar parte intr-un proces judiciar, avand posibilitatea sa-si apere drepturile si interesele in fata instantei de judecata, in conditiile legii.
    De asemenea, nu poate fi primita sustinerea privind incalcarea dreptului la un proces echitabil, autorul exceptiei avand acces la toate mijloacele de aparare si la caile de atac prevazute de lege, ca si partile celelalte in proces.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, exceptie ridicata de Adrian Popa in Dosarul nr. 2.702/2003 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Catalina Turcu