DECIZIE Nr. 390 din 16 octombrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin.
(1) lit. b), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu
modificarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 126 din 12 februarie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (1) lit. b), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1)
din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de
Adina Neagu in Dosarul nr. 2.128/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a
VI-a comerciala.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin avocat Neagu Simona,
lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei ridicate.
Arata ca prevederile art. 44 din Legea nr. 64/1995, care permit anularea unui
contract de vanzare-cumparare incheiat cu 3 ani inainte de deschiderea
procedurii falimentului, contravin art. 15 alin. (2) din Constitutie, avand
efecte retroactive. Art. 45 din Legea nr. 64/1995, care prevede posibilitatea
anularii operatiunilor comerciale in care prestatia debitorului o depaseste
vadit pe cea primita, pune la indemana administratorului sau lichidatorului
unei societati comerciale o actiune in resciziune, recunoscuta de legislatie
numai minorilor care au implinit varsta de 14 ani, ceea ce creeaza o
discriminare evidenta, in defavoarea persoanelor fizice sau juridice care au
incheiat acte juridice translative de proprietate cu societatea comerciala
aflata in procedura de faliment. De asemenea, textele legale criticate
contravin si art. 41 din Constitutie, prin aceea ca nici unul dintre aceste
texte nu face distinctia intre actele juridice incheiate cu buna-credinta si
cele incheiate cu rea-credinta, obligandu-i la restituire pe toti cei care au
contractat, in perioada de pana la 3 ani inainte de deschiderea procedurii
falimentului, cu societatea comerciala respectiva. Aceasta ignorare a bunei sau
relei-credinte a cocontractantului, urmata de obligatia generala de restituire,
echivaleaza cu o confiscare a averii dobandite in mod licit. In plus, legea nu
face diferenta intre consecintele pentru parti ale falimentului fraudulos si
cele ale falimentului nefraudulos. In sfarsit, termenul de prescriptie fixat
pentru introducerea acestor actiuni in anulare este stabilit in considerarea
unei anumite persoane, cea aflata in procedura de faliment, iar nu in
considerarea unui anumit tip de act juridic, cum este firesc si cum prevede
intreaga legislatie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ridicate ca fiind neintemeiata. Arata ca, in privinta art. 44 si 45 din Legea
nr. 64/1995, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, prin Decizia nr.
106/2002, constatand ca aceste texte de lege sunt constitutionale. Cu privire
la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, considera ca termenul de un an in
care poate fi introdusa actiunea pentru anulare a unui transfer cu caracter
patrimonial, efectuata potrivit art. 44 sau 45, nu contravine principiului
egalitatii, deoarece legiuitorul a avut in vedere situatia speciala in care se
gasesc societatile comerciale aflate in procedura de faliment, pentru care a
instituit, in conformitate cu principiul egalitatii, un tratament juridic
special. In ceea ce priveste art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, considera
ca obligatia de a restitui bunurile care au constituit obiectul actului juridic
anulat ori contravaloarea acestora nu incalca prevederile constitutionale
referitoare la ocrotirea proprietatii private, la interdictia confiscarii
averii licit dobandite sau la prezumtia dobandirii licite a averii, ci
reprezinta o consecinta fireasca a anularii actului juridic incheiat in mod
fraudulos. Dispozitiile legale criticate nu ingradesc, ci, dimpotriva, asigura
libertatea comertului, avand in vedere ca exercitarea unui drept trebuie
realizata cu buna-credinta si fara a incalca drepturile si libertatile altor
persoane.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.128/2002,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45
alin. (1), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu
modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Adina Neagu intr-o cauza avand ca
obiect anularea unui contract de schimb incheiat cu debitorul dintr-un proces
de declarare a falimentului.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine
ca, "in esenta, textele legale criticate sunt neconstitutionale pentru ca
ofera posibilitatea anularii unui act juridic pe deplin valabil la data
incheierii lui, incalcandu-se astfel, in primul rand, dreptul de proprietate,
prezumtia de buna-credinta instituita prin Constitutie in privinta averii si a
modului de dobandire, creandu-se o situatie mai grea dobanditorului cu titlu
oneros fata de cel cu titlu gratuit, oferindu-se pozitii privilegiate, constand
in mijloace si termene suplimentare de actiune, unei anumite categorii de
persoane". Astfel, considera ca dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 64/1995 au caracter retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin.
(2) din Constitutie, art. 46 alin. (1) este discriminatoriu, instituind
privilegii pentru debitor prin stabilirea unui termen de prescriptie pentru
introducerea actiunii in anulare, mai mare decat termenul general de
prescriptie, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, iar
art. 48 alin. (1) din lege contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse in
art. 41 alin. (2), (3) si (7), intrucat anularea actului juridic legal incheiat
echivaleaza cu confiscarea averii. Autorul mai arata ca dispozitiile legale
criticate incalca si principiile constitutionale inscrise in art. 134 alin. (1)
si (2) lit. a), referitoare la economia de piata si libertatea comertului,
avand in vedere ca "aprecierea oportunitatii si a valorii unei operatiuni
comerciale revine exclusiv persoanei in cauza".
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala apreciaza ca exceptia
ridicata nu este intemeiata, intrucat dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. b) si
ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, astfel cum a fost
modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, nu aduc
atingere principiului neretroactivitatii legii, "legiuitorul stabilind
doar limita de timp in care respectivele operatiuni comerciale intra sub
incidenta acestor dispozitii". Se considera ca nu este incalcat nici
principiul egalitatii in drepturi, "legiuitorul stabilind doar o serie de
situatii speciale aplicabile in materia falimentului si, totodata, termene
speciale, derogatorii de la dreptul comun". Cat priveste art. 48 alin.
(1), in opinia instantei, acesta "nu instituie o cauza de expropriere si
nici nu cuprinde norme care sa incalce principiul potrivit caruia averea se
prezuma a fi dobandita in mod licit, dimpotriva, cuprinzand referiri exprese cu
privire la buna-credinta a tertului dobanditor".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia ridicata. De asemenea, potrivit dispozitiilor
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si
punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia ridicata este neintemeiata, aratand in acest
sens ca dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 nu au
caracter retroactiv, respectiv ca acestea "nu sunt norme de drept
substantial (...), ci norme de drept procesual, intrucat prevad conditiile de
exercitare a dreptului material la actiunea in nulitate, in aceasta materie, in
temeiul unei cauze de nulitate de aplicatie generala", in conformitate cu
dispozitiile art. 948 si 966 din Codul civil, potrivit carora cauza, in
intelesul de scop, constituie una dintre conditiile de validitate a actului
juridic. Cat priveste dispozitiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995,
acestea nu sunt contrare principiului egalitatii in drepturi, intrucat
stabilirea termenului de un an de la data deschiderii procedurii, pentru
introducerea actiunii in anulare a actelor frauduloase, corespunde "unei
situatii cu totul speciale, atipice, si anume incetarea dreptului de
administrare a debitorului de la data deschiderii procedurii". Referitor
la critica art. 48 alin. (1), se considera ca acesta prevede obligatia
restituirii bunurilor ca efect al anularii actului fraudulos, ceea ce inseamna
desfiintarea titlului in baza caruia bunurile respective fusesera dobandite,
nefiind contrare principiilor ocrotirii proprietatii private; dispozitiile
legale criticate nu ingradesc, ci, dimpotriva, asigura libertatea comertului,
avand in vedere ca "exercitarea unui drept sau a unei libertati trebuie
realizata cu buna-credinta si fara a incalca drepturile si libertatile
celorlalti participanti".
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 45 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 64/1995 nu incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie,
intrucat aceste dispozitii se refera la "conditiile de exercitare a
dreptului material la actiunea in nulitate in materia reorganizarii judiciare
si a falimentului. Astfel, actul incheiat cu incalcarea conditiei esentiale a
cauzei licite si morale este lipsita de eficienta juridica, prin efectul
nulitatii". In ceea ce priveste dispozitiile art. 46 alin. (1), se
apreciaza ca acestea sunt constitutionale in raport cu prevederile art. 16
alin. (1) din Constitutie, intrucat o lege poate stabili reguli diferite in
functie de situatiile in care se gasesc anumite persoane. Se mai arata ca este
nefondata si critica privind incalcarea prevederilor constitutionale
referitoare la ocrotirea proprietatii private. In concluzie, dispozitiile
legale criticate sunt norme procedurale care sunt conforme cu litera si
spiritul Constitutiei.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
45 alin. (1) lit. b), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie
1999, cu modificarile ulterioare, care au urmatorul continut:
- Art. 45: "(1) Administratorul/lichidatorul poate introduce la
tribunal actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi
patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor
transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin
urmatoarele acte: [...]
b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe
cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;";
- Art. 46: "(1) Actiunea pentru anularea unui transfer cu caracter
patrimonial, potrivit art. 44 sau 45, poate fi introdusa de
administrator/lichidator in termen de un an de la deschiderea
procedurii.";
- Art. 48: "(1) Tertul dobanditor in cadrul unui transfer patrimonial,
anulat conform art. 46, va trebui sa restituie averii debitorului bunul
transferat sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data
transferului efectuat de catre debitor."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii
legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 16
alin. (1), art. 41 alin. (2), (3) si (7) si art. 134 alin. (1) si alin. (2)
lit. a) din Constitutie. Aceste dispozitii constitutionale au urmatorul
continut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 41 alin. (2), (3) si (7): "(2) Proprietatea privata este
ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular."[...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. [...]
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma. [...]";
- Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a): "(1) Economia Romaniei este
economie de piata.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; [...]"
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
prevederile art. 44 si 45 din Legea nr. 64/1995, referitoare la dreptul
administratorului ori al lichidatorului de a introduce actiuni pentru anularea
anumitor operatiuni comerciale incheiate de catre debitor anterior deschiderii
procedurii falimentului au mai facut obiectul controlului de
constitutionalitate, prin raportare la art. 15 alin. (2) si art. 134 din
Constitutie.
Astfel, prin Decizia nr. 106 din 2 aprilie 2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 7 iunie 2002, Curtea Constitutionala
a statuat ca textele de lege criticate sunt constitutionale, retinand ca
acestea "nu sunt norme de drept substantial, deoarece, prin intermediul
lor, nu s-a instituit <<o cauza de nulitate>> cu intelesul de motiv
(...), ci norme de drept procesual, intrucat prevad conditiile de exercitare a
dreptului material la actiune in nulitate, in aceasta materie, in temeiul unei
cauze de nulitate de aplicatie generala. Este vorba de art. 948 si 966 din
Codul civil, potrivit carora cauza, in intelesul de scop, constituie una dintre
conditiile de validitate ale actului juridic, iar ilicitatea acesteia
antreneaza nulitatea sa". Cauza de nulitate existand inca la data
incheierii actului juridic, reglementarea procedurii de anulare nu are caracter
retroactiv si nu este contrara prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Prin aceeasi decizie Curtea a mai constatat ca dispozitiile art. 44 si 45
au existat, in esenta, si in redactarea initiala a legii (art. 39 si 40),
adoptata in anul 1995, deci anterior datei incheierii actului juridic a carui
anulare se solicita in cauza.
Solutia si considerentele acestei decizii isi pastreaza valabilitatea si in
prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine
modificarea jurisprudentei Curtii.
In legatura cu critica textului art. 46 din Legea nr. 64/1995, republicata,
cu modificarile ulterioare, in sensul ca acesta ar incalca art. 16 alin. (1)
din Constitutie, Curtea retine ca prevederea termenului de un an, socotit de la
data deschiderii procedurii falimentului, pentru introducerea actiunii in
anularea actelor juridice frauduloase constituie, de asemenea, o norma de
procedura care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, se
stabileste prin lege. Aceasta norma nu instituie nici un privilegiu si nici o
discriminare, chiar daca deroga de la dreptul comun, ea aplicandu-se deopotriva
in toate situatiile identice. Actiunile in anulare, reglementate de Legea nr.
64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, sunt diferite de celelalte
actiuni si pentru faptul ca acestea sunt introduse de administrator sau de
lichidator, care a intrat in exercitarea atributiilor sale speciale la data
deschiderii procedurii falimentului, fiind necesara stabilirea unui termen
socotit de la aceasta data.
Cu privire la pretinsa incalcare de catre normele criticate a dispozitiilor
art. 44 din Constitutie, Curtea retine ca anularea actului juridic constatat a
fi fost incheiat in mod fraudulos, cu consecinta restituirii de catre tertul
dobanditor a bunurilor care au constituit obiectul actului juridic anulat ori a
contravalorii acestora, nu incalca prevederile constitutionale referitoare la
ocrotirea proprietatii private, la interdictia confiscarii averii licit
dobandite sau la prezumtia dobandirii licite a averii. Prezumtia dobandirii
licite a averii opereaza fara nici o ingradire. In cadrul actiunii in anulare
introduse la tribunal urmeaza a se dovedi tocmai caracterul ilicit al
transferului de proprietate, instanta judecatoreasca dispunand anularea numai
cu privire la actele juridice incheiate in mod fraudulos, respectiv, cu o cauza
ilicita. Anularea unor asemenea acte juridice nu are drept consecinta
confiscarea, ci restabilirea situatiei anterioare incheierii actului juridic
fraudulos.
Curtea retine, de asemenea, ca obligarea tertului dobanditor la restituirea
bunurilor dobandite pe baza unui titlu ilicit ori a contravalorii acestora nu
este contrara principiilor economiei de piata, consacrate de art. 135 din
Constitutie, ci, dimpotriva, asigura functionarea eficienta a acestora prin
crearea conditiilor pentru satisfacerea creantelor celorlalti comercianti,
creditori in cadrul procedurii falimentului. De altfel, potrivit dispozitiilor
art. 48 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile
ulterioare, tertul dobanditor, care a restituit debitorului valoarea bunului
ce-i fusese transferat, va avea impotriva averii debitorului o creanta de
aceeasi valoare, cu conditia ca acest tert sa fi acceptat transferul cu
buna-credinta si fara intentia de a impiedica, intarzia ori insela pe
creditorii debitorului.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin.
(1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1)
lit. b), art. 46 alin. (1) si art. 48 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile
ulterioare, exceptie ridicata de Adina Neagu in Dosarul nr. 2.128/2002 al
Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 octombrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
Intrucat domnisoara Madalina Stefania Diaconu se afla in concediu fara
plata, in locul ei semneaza, in baza art. 261 alin. 2 din Codul de procedura
civila,
Prim magistrat asistent,
Claudia Miu