DECIZIE Nr. 39*) din 27 aprilie 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 37 din 20 februarie 1995
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 118 din 16 noiembrie
1994.
Victor Dan Zlatescu - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
titlului IV din Codul penal privind "Infractiuni contra avutului
obstesc", invocata de aparatorul inculpatilor Roman Ion si Larie Ionel.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 13 aprilie 1994, in lipsa
partilor, cu care procedura de citare a fost legal indeplinita, concluziile
reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in incheierea din aceeasi
data. Pronuntarea a fost amanata pentru data de 20 aprilie si apoi pentru data
de 27 aprilie.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza,
dispozitiile art. 223 din Codul penal, prevederile Constitutiei si ale Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 241/P din 2 iulie 1993 al Parchetului de pe langa
Tribunalul Sibiu au fost trimisi in judecata Larie Ionel si Roman Ion, primul
pentru savarsirea infractiunii de delapidare - art. 223 din Codul penal, iar
cel de-al doilea, pentru comiterea infractiunii de complicitate la delapidare -
art. 26 raportat la art. 223 din Codul penal.
La Judecatoria Medias, in sedinta din 20 septembrie 1993, aparatorul
inculpatilor a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din
Codul penal referitoare la avutul obstesc, deci si a normelor ce reglementeaza
sanctionarea infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii.
Judecatoria Medias, prin Incheierea nr. 2 din 20 septembrie 1993, a
inaintat dosarul Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra exceptiei.
In opinia exprimata, instanta ridica problema daca in conditiile actualului
sistem politico-juridic notiunea de avut obstesc, astfel cum este definita in
Codul penal, mai subzista si daca se mai justifica un tratament sanctionator
diferentiat in ceea ce priveste infractiunile contra avutului obstesc. Totodata
face trimitere si la Decizia nr. 38 din 7 iulie 1993 a Curtii Constitutionale,
insa apreciaza ca este o decizie de speta, astfel ca se impune trimiterea
dosarului Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra exceptiei.
In vederea solutionarii exceptiei au fost solicitate, potrivit art. 24
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, care insa nu au dat curs cererii.
Cu privire la competenta de solutionare a exceptiei de
neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca, potrivit practicii
sale constante, cat timp instanta de judecata nu a retinut ca un text legal
este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, sesizand Curtea cu
solutionarea exceptiei, aceasta este obligata sa se pronunte in virtutea
dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui
text legal pe care instanta intelege sa il aplice. Abrogarea, potrivit art. 150
alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu
prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a
aplicarii legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a
suprematiei legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
Referitor la "exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor din
Codul penal privind avutul obstesc", invocata de inculpati prin aparatorul
lor, este de mentionat ca, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
exceptia poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde judecarea
cauzei. In speta, inculpatii Larie Ionel si Roman Ion au fost trimisi in
judecata in baza art. 223 din Codul penal si, drept consecinta, Curtea
Constitutionala urmeaza sa se pronunte numai cu privire la constitutionalitatea
acestui articol.
In legatura cu constitutionalitatea dispozitiilor din Codul penal
referitoare la avutul obstesc, Curtea Constitutionala retine ca interpretarea
acestor dispozitii a facut si obiectul Deciziei Plenului Curtii Constitutionale
nr. 1/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din
27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispozitiile Codului
penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc, deci si aceea
prevazuta de art. 223 - delapidarea -, sunt abrogate partial potrivit art. 150
alin. (1) din Constitutie, urmand sa se aplice in continuare numai pentru
bunurile proprietate publica prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie.
In baza deciziei sus-mentionate, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 14
din 8 martie 1994 s-a respins recursul Ministerului Public impotriva Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993 prin care se constatase ca art.
223 din Codul penal a fost abrogat partial potrivit art. 150 alin. (1) din
Constitutie si, in consecinta, acesta urmeaza sa se aplice numai cu privire la
bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza
obiectul exclusiv al proprietatii publice.
Rezulta deci ca, in prezent, orice alta exceptie de neconstitutionalitate
privind art. 223 din Codul penal este lipsita, de obiect, deoarece, astfel cum
s-a aratat, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 32/1993, ramasa definitiva
prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 14/1994, s-a constatat abrogarea
partiala a acestui articol.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 1, art. 3 si art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate ridicata de
Roman Ion si Larie Ionel in Dosarul nr. 2758/1993 al Judecatoriei Medias,
intrucat, prin Decizia nr. 32 din 26 mai 1993, ramasa definitiva, Curtea
Constitutionala a constatat ca art. 223 din Codul penal este abrogat partial
conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile acestuia urmand a se
aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din
Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 27 aprilie 1994.
PRESEDINTE,
Victor Dan Zlatescu
Magistrat asistent,
Constantin Burada