DECIZIE   Nr. 39*) din 27 aprilie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 37 din 20 februarie 1995

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 118 din 16 noiembrie 1994.

    Victor Dan Zlatescu    - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor titlului IV din Codul penal privind "Infractiuni contra avutului obstesc", invocata de aparatorul inculpatilor Roman Ion si Larie Ionel.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 13 aprilie 1994, in lipsa partilor, cu care procedura de citare a fost legal indeplinita, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in incheierea din aceeasi data. Pronuntarea a fost amanata pentru data de 20 aprilie si apoi pentru data de 27 aprilie.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza, dispozitiile art. 223 din Codul penal, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Prin Rechizitoriul nr. 241/P din 2 iulie 1993 al Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu au fost trimisi in judecata Larie Ionel si Roman Ion, primul pentru savarsirea infractiunii de delapidare - art. 223 din Codul penal, iar cel de-al doilea, pentru comiterea infractiunii de complicitate la delapidare - art. 26 raportat la art. 223 din Codul penal.
    La Judecatoria Medias, in sedinta din 20 septembrie 1993, aparatorul inculpatilor a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Codul penal referitoare la avutul obstesc, deci si a normelor ce reglementeaza sanctionarea infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii.
    Judecatoria Medias, prin Incheierea nr. 2 din 20 septembrie 1993, a inaintat dosarul Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra exceptiei.
    In opinia exprimata, instanta ridica problema daca in conditiile actualului sistem politico-juridic notiunea de avut obstesc, astfel cum este definita in Codul penal, mai subzista si daca se mai justifica un tratament sanctionator diferentiat in ceea ce priveste infractiunile contra avutului obstesc. Totodata face trimitere si la Decizia nr. 38 din 7 iulie 1993 a Curtii Constitutionale, insa apreciaza ca este o decizie de speta, astfel ca se impune trimiterea dosarului Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra exceptiei.
    In vederea solutionarii exceptiei au fost solicitate, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, care insa nu au dat curs cererii.
    Cu privire la competenta de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca, potrivit practicii sale constante, cat timp instanta de judecata nu a retinut ca un text legal este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, sesizand Curtea cu solutionarea exceptiei, aceasta este obligata sa se pronunte in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text legal pe care instanta intelege sa il aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a aplicarii legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a suprematiei legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
    Referitor la "exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor din Codul penal privind avutul obstesc", invocata de inculpati prin aparatorul lor, este de mentionat ca, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde judecarea cauzei. In speta, inculpatii Larie Ionel si Roman Ion au fost trimisi in judecata in baza art. 223 din Codul penal si, drept consecinta, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte numai cu privire la constitutionalitatea acestui articol.
    In legatura cu constitutionalitatea dispozitiilor din Codul penal referitoare la avutul obstesc, Curtea Constitutionala retine ca interpretarea acestor dispozitii a facut si obiectul Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispozitiile Codului penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc, deci si aceea prevazuta de art. 223 - delapidarea -, sunt abrogate partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand sa se aplice in continuare numai pentru bunurile proprietate publica prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie.
    In baza deciziei sus-mentionate, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 14 din 8 martie 1994 s-a respins recursul Ministerului Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993 prin care se constatase ca art. 223 din Codul penal a fost abrogat partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, acesta urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Rezulta deci ca, in prezent, orice alta exceptie de neconstitutionalitate privind art. 223 din Codul penal este lipsita, de obiect, deoarece, astfel cum s-a aratat, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 32/1993, ramasa definitiva prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 14/1994, s-a constatat abrogarea partiala a acestui articol.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3 si art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Respinge ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Roman Ion si Larie Ionel in Dosarul nr. 2758/1993 al Judecatoriei Medias, intrucat, prin Decizia nr. 32 din 26 mai 1993, ramasa definitiva, Curtea Constitutionala a constatat ca art. 223 din Codul penal este abrogat partial conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, dispozitiile acestuia urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 27 aprilie 1994.

                 PRESEDINTE,
                 Victor Dan Zlatescu

                            Magistrat asistent,
                            Constantin Burada