DECIZIE Nr. 389 din 30 septembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 si ale
art. 20 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul
si regimul refugiatilor in Romania, cu modificarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1077 din 19 noiembrie 2004
Ion Predescu - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Valentina Barbateanu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 18 si ale art. 20 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptie ridicata de Jin Junping in Dosarul
nr. 4.345/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Magistratul-asistent aduce la cunostinta Curtii faptul ca, la data de 24
septembrie 2004, partea Oficiul National pentru Refugiati a depus note scrise
prin care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. In cadrul
acestora, Oficiul National pentru Refugiati sustine ca procedura accelerata de
solutionare a cererilor pentru acordarea statutului de refugiat a fost
introdusa ca o exceptie de la procedura ordinara de solutionare a cererilor de
azil, in stransa legatura cu conceptul de cerere evident nefondata, reglementat
de Rezolutia cu privire la cererile evident nefondate, adoptata la Londra in
1992. Afirma, de asemenea, ca termenul de 10 zile prevazut de art. 20 alin. (4)
din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 nu aduce atingere dreptului la un proces
echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil si "nici nu
limiteaza dreptul instantei de a efectua o cercetare judecatoreasca completa in
vederea pronuntarii unor hotarari legale si temeinice". In ceea ce
priveste caracterul definitiv si irevocabil al hotararii pronuntate in prima
instanta, considera ca legiuitorul este indrituit, in anumite situatii
speciale, asa cum este si cea de fata, sa limiteze accesul la dublul grad de
jurisdictie, amintind, in acest sens, si faptul ca nici din interpretarea art.
6 pct. 1 si a art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale nu rezulta dreptul la dublul grad de jurisdictie in
materie civila.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului acorda cuvantul
reprezentantului Ministerului Public, care apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata si solicita respingerea acesteia. In
acest sens, arata ca, prin numeroase decizii, ca de exemplu, Decizia Curtii
Constitutionale nr. 288 din 3 iulie 2003 si Decizia nr. 389 din 16 octombrie
2003, Curtea a constatat conformitatea textelor de lege criticate cu
prevederile Constitutiei. Considera ca in cauza nu au intervenit elemente noi,
de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 24 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.345/2004,
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 si ale art. 20 alin. (4) si (5)
din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor
in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001. Exceptia a fost
ridicata de Jin Junping intr-o cauza civila avand ca obiect plangerea formulata
impotriva unei hotarari a Oficiului National pentru Refugiati privind
respingerea cererii acestuia de acordare a statutului de refugiat.
In motivarea exceptiei, se sustine ca textele de lege criticate contravin
prevederilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, care garanteaza
dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen
rezonabil. Intrucat plangerea impotriva hotararii prin care Oficiul National
pentru Refugiati respinge cererea de acordare a statutului de refugiat se
solutioneaza conform unei proceduri accelerate, autorul exceptiei de
neconstitutionalitate considera ca in acest fel "se incalca in mod
flagrant dreptul judecatorului de a hotari in mod suveran asupra modului si timpului
alocat cercetarii judecatoresti". De asemenea, pretinde ca termenul de 10
zile, in care, potrivit art. 20 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000, urmeaza sa fie solutionata plangerea, "este departe de a fi unul
rezonabil", nedandu-i posibilitatea sa-si pregateasca apararea si
lipsindu-l, din acest motiv, de dreptul la un proces echitabil. Lipsa
caracterului echitabil al procesului mai rezulta, in opinia autorului, si din
faptul ca hotararea instantei de fond este definitiva si irevocabila,
nemaiputand fi cenzurata de o instanta superioara.
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat nu
aduce atingere principiului constitutional potrivit caruia partile au dreptul
la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. In
acest sens, sustine ca termenul de 10 zile este un termen de recomandare, care
"nu poate retine instanta in a efectua o cercetare judecatoreasca completa".
De asemenea, considera ca nu este intemeiata nici critica privind lipsirea
petentilor de dreptul la un recurs efectiv, intrucat "textul legal da
petentului posibilitatea de a formula plangere in fata instantelor
judecatoresti cu privire la hotararea pronuntata de Oficiul National pentru
Refugiati si de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate
garantiile necesare asigurarii unui proces echitabil". Totodata, arata ca,
din interpretarea art. 6 pct. 1 si a art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, nu rezulta, nici expres, nici implicit,
dreptul la dublul grad de jurisdictie in materie civila, ci doar posibilitatea
"de a supune judecatii unei instante nationale cazul violarii unui drept
consacrat de Conventie". In continuare, apreciaza ca, pe calea procedurii
reglementate de art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000,
"solicitantului statutului de refugiat ii este respectat dreptul la
aparare, neexistand o restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati si
nici o incalcare a dreptului la un proces echitabil".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificata
si completata prin Legea nr. 232/2004, incheierea de sesizare a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si institutiei
Avocatul Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, prin punctul sau de vedere comunicat la data de 26 iunie 2004, cu
Adresa nr. 5/6.535/A.N., considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este
intemeiata. In acest sens, in ceea ce priveste dispozitiile art. 18 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, care enumera si dezvolta cazurile in care
cererea pentru acordarea statutului de refugiat este evident nefondata,
apreciaza ca acestea prevad "expres posibilitatea solicitantului de a fi
asistat de un avocat sau de un reprezentant al organizatiilor neguvernamentale
in domeniul drepturilor omului, de a beneficia de un interpret, precum si de a
contesta hotararea pronuntata in faza administrativa, in fata unei instante
judecatoresti independente", astfel ca nu infrang dispozitiile art. 21
alin. (3) din Constitutie, republicata. In legatura cu critica privind
caracterul definitiv si obligatoriu al hotararii judecatoresti prin care se
solutioneaza plangerea, arata ca, in lumina dispozitiilor art. 129 din
Constitutie, republicata, "legiuitorul, in considerarea unor situatii
speciale, asa cum este situatia refugiatilor in afara tarii de origine, este
liber sa stabileasca reguli speciale de procedura privind exercitarea cailor de
atac". In sprijinul acestor aprecieri invoca jurisprudenta Curtii
Constitutionale, respectiv Decizia nr. 389 din 16 octombrie 2003 si Decizia nr.
288 din 3 iulie 2003.
Avocatul Poporului a comunicat punctul sau de vedere cu Adresa nr. 517 din
29 iunie 2004, prin care considera ca textele de lege criticate sunt
constitutionale, intrucat nu incalca prevederile art. 21 alin. (3) din
Constitutie, republicata, "dat fiind ca elementul esential al acestei
proceduri este urgenta". Arata, de asemenea, ca, "in sensul practicii
Curtii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de <<proces
echitabil>> nu implica imperios <<existenta mai multor grade de
jurisdictie, a unor cai de atac a hotararilor judecatoresti>>".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
18 si ale art. 20 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobata cu modificari
prin Legea nr. 323/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 342 din 27 iunie 2001. Ulterior, prevederile alin. (4) al art. 20 din
ordonanta criticata au fost modificate prin dispozitiile art. I pct. 17 din
Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004, aprobata prin Legea nr. 176/2004,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 467 din 25 mai 2004.
In actuala reglementare, continutul acestor prevederi este urmatorul:
- Art. 18: "(1) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat este
considerata evident nefondata daca se constata:
a) lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie in tara de
origine, in conditiile art. 2 alin. (1);
b) inducerea in eroare, in mod deliberat, a organelor cu competente in
materie de refugiati ori recurgerea in mod abuziv, cu rea-credinta, la
procedura de acordare a statutului de refugiat.
(2) Lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie in tara de
origine exista in urmatoarele cazuri:
a) solicitantul nu invoca nici o temere de persecutie in sensul art. 2
alin. (1);
b) solicitantul nu ofera date sau informatii in sensul ca ar fi expus unei
temeri de persecutie ori relatarile sale nu contin detalii circumstantiale sau
personale;
c) cererea este evident lipsita de credibilitate, in sensul ca relatarea
solicitantului este incoerenta, contradictorie sau flagrant neadevarata fata de
situatia din tara sa de origine;
d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscuta si de
Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati.
(3) Inducerea in eroare, in mod deliberat, a organelor cu competente in
materie de refugiati ori recurgerea abuziva la procedura de acordare a
statutului de refugiat exista in toate cazurile in care solicitantul, fara a
oferi o explicatie plauzibila, se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) a depus cererea sub o identitate falsa sau a prezentat documente false
ori falsificate, sustinand ca sunt autentice;
b) dupa depunerea cererii, in mod deliberat a prezentat elemente false in
legatura cu aceasta;
c) cu rea-credinta a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a instrainat
documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea
sa, fie pentru a-si stabili o identitate falsa in scopul solicitarii si
acordarii statutului de refugiat, fie pentru a ingreuna solutionarea cererii
sale;
d) in mod deliberat a ascuns faptul ca a mai depus anterior o cerere pentru
acordarea statutului de refugiat in una sau mai multe tari, in special atunci
cand s-a folosit de o identitate falsa;
e) a depus o cerere pentru acordarea statutului de refugiat, cu scopul
evident de a impiedica punerea iminenta in executare a unei masuri dispuse de
autoritatile competente, de scoatere din tara sau de expulzare, desi anterior
dispunerii unei astfel de masuri a avut posibilitatea sa depuna o asemenea
cerere;
f) a incalcat in mod flagrant obligatiile prevazute la art. 13;
g) a depus cererea pentru acordarea statutului de refugiat dupa ce anterior
unei examinari, care contine garantiile procedurale adecvate si in conformitate
cu prevederile Conventiei privind statutul refugiatilor, incheiata la Geneva la
28 iulie 1951, i s-a respins o astfel de cerere intr-o tara terta sigura.
(4) Motivele enumerate la alin. (1) nu pot sa prevaleze temerii bine
intemeiate de persecutie conform art. 2 alin. (1)."
- Art. 20 alin. (4) si (5): "(4) Instanta solutioneaza plangerea in
termen de 10 zile si pronunta o hotarare motivata, prin care:
a) respinge plangerea pentru cel putin unul dintre motivele prevazute la
art. 18 alin. (1);
b) admite plangerea si dispune ca structura competenta a Oficiului National
pentru Refugiati care a emis hotararea sa analizeze cererea in procedura
ordinara.
(5) Hotararea instantei este definitiva si irevocabila."
In opinia autorului exceptiei, aceste prevederi contravin art. 21 alin. (3)
din Constitutie, republicata, care statueaza ca "Partile au dreptul la un
proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
Din motivarea exceptiei, rezulta ca autorul acesteia isi intemeiaza criticile
si pe dispozitiile art. 124 alin. (3) teza intai din Constitutie, republicata, privind
Infaptuirea justitiei, conform carora "Judecatorii sunt independenti
(...)".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
In legatura cu dispozitiile art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000,
autorul exceptiei nu formuleaza nici un argument din care sa rezulte
neconstitutionalitatea acestora, toate motivele invocate privind dispozitiile
art. 20 alin. (4) si (5) din ordonanta. De altfel, art. 18 enumera si detaliaza
situatiile in care cererea pentru acordarea statutului de refugiat urmeaza sa
fie considerata evident nefondata de catre instanta de judecata.
Cu privire la prevederile art. 20 alin. (4) si (5) din ordonanta criticata,
Curtea Constitutionala a constatat prin numeroase decizii concordanta acestora
cu textele si principiile Constitutiei. Dintre acestea, mentionam, de exemplu,
Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, si Decizia nr. 389 din 16 octombrie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 745 din 24 octombrie
2003. Astfel, prin Decizia nr. 389 din 16 octombrie 2003, Curtea a statuat ca
"textele legale dau petentului posibilitatea de a formula plangere in fata
instantelor judecatoresti cu privire la hotararea pronuntata de Oficiul
National pentru Refugiati si de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri
de toate garantiile necesare asigurarii unui proces echitabil". De
asemenea, in motivarea deciziilor mentionate, Curtea a retinut ca stabilirea
regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de
competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor
situatii deosebite, reguli speciale de procedura, atat in ceea ce priveste
termenele de solutionare a cererilor, cat si relativ la posibilitatea
exercitarii cailor de atac impotriva hotararilor pronuntate.
Cele statuate prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza, chiar daca, asa cum s-a aratat, prevederile alin. (4) al art.
20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 au fost modificate prin Ordonanta
Guvernului nr. 43/2004, intrucat si in redactarea anterioara acest alineat
continea prevederea referitoare la solutionarea de catre instanta de judecata
in termen de 10 zile a plangerii impotriva hotararii de respingere a cererii de
acordare a statutului de refugiat si pronuntarea unei hotarari motivate, aspect
sub care, si in acest dosar, textul de lege este criticat.
Cat priveste sustinerile referitoare la termenul de 10 zile care, in opinia
autorului exceptiei, "este departe de a fi unul rezonabil", Curtea
retine ca stabilirea acestui termen nu este de natura sa impieteze asupra
independentei judecatorilor si nu reprezinta un impediment in deplina
exercitare a drepturilor de care pot beneficia strainii care urmeaza procedura
de acordare a unei forme de protectie din partea statului roman. Aceasta
protectie consta in dreptul strainului de a fi asistat de un avocat sau de un
reprezentant al organizatiilor neguvernamentale in domeniul drepturilor omului,
de a beneficia de serviciile unui interpret, precum si de toate celelalte
garantii procesuale care dau continut conceptului de proces echitabil.
In legatura cu invocarea incalcarii art. 21 alin. (3) din Constitutie,
republicata, privind dreptul la proces echitabil, constand in imposibilitatea
de a ataca la o instanta superioara hotararea definitiva si irevocabila a
instantei de judecata care solutioneaza plangerea, Curtea constata ca si
aceasta sustinere este neintemeiata. Nici textul constitutional mentionat si
nici art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, nu
consacra expres sau implicit dreptul la dublul grad de jurisdictie, drept ce este
recunoscut doar in materie penala. De asemenea, asa cum s-a statuat, de
exemplu, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 288 din 3 iulie 2003, nici
art. 13 din conventie, care se refera la dreptul la un "recurs
efectiv", nu are semnificatia asigurarii dreptului la un dublu grad de
jurisdictie, ci doar a posibilitatii de a supune judecatii unei instante
nationale cazul violarii unui drept consacrat de conventie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 si ale
art. 20 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul
si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Jin Junping in Dosarul
nr. 4.345/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 30 septembrie 2004.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat asistent,
Valentina Barbateanu