DECIZIE Nr.
389 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 si 2 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 338 din 21 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct.
1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Lucia Mitrofan în Dosarul nr. 266/86/2009 al Tribunalului
Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât textul
legal criticat constituie o măsură de descurajare a
tranzacţiilor cu scop speculativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 266/86/2009, Tribunalul Suceava -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct.
1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Lucia Mitrofan într-o cauză având ca obiect anularea unui
act administrativ-fiscal.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se apreciază
că textul legal criticat este discriminatoriu, întrucât perioada de
deţinere a titlurilor de valoare este criteriu esenţial de
diferenţiere a impozitului aferent la transferul acestor titluri. Se
apreciază că o atare discriminare are ca efect aplicarea unor cote
diferite de impozitare pe transferul titlurilor de valoare, respectiv de 1%
şi 16%.
Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 şi 2 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul
cuprins:
„(3) Calculul, reţinerea şi virarea
impozitului pe veniturile din investiţii, altele decât cele prevăzute
la alin. (1) şi (2), se efectuează astfel:
,,a) câştigul determinat din transferul
titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile
mobiliare în cazul societăţilor închise, se impune cu o cotă de
1%, impozitul reţinut constituind plată anticipată în contul
impozitului anual datorat. Obligaţia calculării, reţinerii
şi virării impozitului reprezentând plata anticipată revine
intermediarilor, societăţilor de administrare a investiţiilor în
cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile
deschise de investiţii sau altor plătitori de venit, după caz,
la fiecare tranzacţie. Impozitul calculat şi reţinut la
sursă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Pentru
tranzacţiile din anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii
declaraţiei de impunere. Impozitul anual datorat se stabileşte de
către contribuabil astfel:
1. prin aplicarea cotei de 16% asupra
câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit
prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate
sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri
deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o
perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii;
2. prin aplicarea cotei de 1% asupra
câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit
prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate
sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri
deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o
perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii."
Din motivarea autorului excepţiei se constată
că acesta invocă în susţinerea acesteia prevederile art. 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată următoarele:
1. Prin înscrisul depus şi înregistrat la Curtea
Constituţională sub nr. 14.998 din 12 noiembrie 2009, autorul
excepţiei a invocat direct în faţa Curţii şi alte temeiuri
de drept în sensul susţinerii excepţiei ridicate. în acest sens,
arată că textul legal criticat încalcă şi prevederile
constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul
neretroactivităţii, ale art. 52 privind dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică şi ale art. 56 alin. (2)
privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
Potrivit jurisprudenţei Curţii, „motivarea
excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie
să fie făcută chiar prin actul de sesizare al Curţii,
pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituţionalitate.
In consecinţă, invocarea în susţinerea excepţiei a unor
dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii şi nu
în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu
excepţia de neconstituţionalitate contravine textului imperativ al
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi nu este de natură să
înlăture această cauză de inadmisibilitate a excepţiei,
neacoperindu-se astfel cerinţa imperativă a motivării
excepţiei drept condiţie cu privire la legala sesizare a Curţii"
(Decizia nr. 349 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 421 din 16 mai 2006).
In acelaşi sens, prin Decizia nr. 63 din 25
ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
110 din 14 februarie 2007, Curtea a statuat că „în ceea ce
priveşte solicitarea autorului excepţiei, exprimată în
şedinţa publică, precum şi în notele scrise depuse la dosar
în aceeaşi şedinţă, de a se analiza
constituţionalitatea textului legal criticat şi sub aspectul încălcării
art. 1 alin. (3) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea
constată că motivarea excepţiei, prin indicarea textelor
constituţionale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin
actul de sesizare a Curţii, pentru a fi posibilă exercitarea
controlului de constituţionalitate, deci în momentul ridicării
excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de
judecată. Curtea Constituţională este competentă să se
pronunţe numai în limitele sesizării. Or, din motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicată,
rezultă că, în opinia autorului acesteia, prin textul de lege
criticat au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2),
precum şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. In
consecinţă, invocarea în susţinerea excepţiei a unor
dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi
nu în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu
excepţia de neconstituţionalitate, contravine atât dispoziţiilor
art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cât
şi celor ale art. 146 lit. d) din Constituţie". In
consecinţă, potrivit jurisprudenţei Curţii, invocarea în
susţinerea excepţiei a prevederilor constituţionale ale art. 15
alin. (2) privind principiul neretroactivităţii, ale art. 52 privind
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale
art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale este
inadmisibilă. Aşadar, Curtea urmează să se pronunţe
asupra prezentei excepţii numai în raport cu dispoziţiile art. 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării,
invocate în susţinerea excepţiei în faţa instanţei de
judecată.
2. In raport cu dispoziţiile convenţionale
invocate, Curtea constată că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Legiuitorul
este abilitat din punct de vedere constituţional să reglementeze în
domeniul taxelor şi impozitelor pentru a asigura fondurile
băneşti necesare asigurării ritmicităţii veniturilor
la bugetul public. Totuşi, impunerea unor atari taxe şi impozite se
face în raport cu anumite raţiuni şi criterii supuse cenzurii
Curţii Constituţionale.
In cauza de faţă, raţiunea instituirii
impozitului diferenţiat în funcţie de perioada de deţinere a
titlului de valoare îl constituie evitarea sau limitarea tranzacţiilor cu
scop speculativ de pe piaţă, precum şi impozitarea
corespunzătoare a activităţilor care au un pronunţat
caracter comercial. Criteriul ales - perioada deţinerii titlului de
valoare - este unul care susţine raţiunea instituirii impozitului
diferenţiat, fiind un element suficient de precis în determinarea
intenţiei celui ce vinde titlurile de valori.
In fine, principiul egalităţii nu presupune
uniformitate de tratament juridic, astfel încât la situaţii de fapt
diferite, legiuitorul este obligat să impună un tratament juridic
diferit. Or, în cauza de faţă, nu se poate susţine că toate
persoanele care vând asemenea titluri de valori sunt în aceeaşi
situaţie, din moment ce finalitatea urmărită, cel puţin pe
termen scurt, de către acestea este diferită. Având în vedere acest
aspect, precum şi cerinţele asigurării resurselor bugetare
şi limitării mişcărilor speculative, statul este legitimat
din punct de vedere constituţional să impună asemenea criterii
în vederea impozitării diferenţiate a contribuabililor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct.
1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Lucia Mitrofan în Dosarul nr. 266/86/2009 al Tribunalului
Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly