Decizia Nr.387 din 06.06.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Valerică Florin Dediu în Dosarul nr. 8.209/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.044D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.045-1.052D/2016, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Florin Arhire, de Maria Magdalena Dima, de Luminiţa Genoveva Anca, de Camelia Giginica Popa, de Monica Roxana Visarion, de Eugenia Lavinia Necula, de Maria Ene şi de Tatiana Ceobanu în dosarele nr. 8.210/105/2015, nr. 8.211/105/2015, nr. 8.214/105/2015, nr. 8.217/105/2015, nr. 8.335/105/2015, nr. 8.344/105/2015, nr. 8.338/105/2015 şi nr. 8.341/105/2015 ale Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.045-1.052D/2016 la Dosarul nr. 1.044D/2016, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:6. Prin încheierile din 17 mai 2016, pronunţate în dosarele nr. 8.209/105/2015-8.211/105/2015, nr. 8.214/105/2015, nr. 8.217/105/2015 şi nr. 8.338/105/2015 şi prin încheierile din 24 mai 2016, pronunţate în dosarele nr. 8.335/105/2015, nr. 8.344/105/2015 şi nr. 8.341/105/2015, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a „dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5⁵) şi art. 1 alin. (5¹⁰) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Valerică Florin Dediu, Florin Arhire, Maria Magdalena Dima, Luminiţa Genoveva Anca, Camelia Giginica Popa, Monica Roxana Visarion, Eugenia Lavinia Necula, Maria Ene şi Tatiana Ceobanu, în cauze având ca obiect calculul unor drepturi salariale.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, deoarece creează o diferenţă flagrantă între modalitatea de salarizare a unor categorii de personal cu aceleaşi atribuţii în cadrul funcţiilor pe care le îndeplinesc. Astfel, prin Legea nr. 293/2015 s-a stabilit că beneficiază de majorarea salarială de 25% şi personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică. Textul rămâne neconstituţional, deoarece majorarea salarială de 25% pentru personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică se aplică la nivelul lunii iunie 2015. Aşadar, se creează din nou discrepanţe între salariile angajaţilor cu aceleaşi funcţii, aceleaşi atribuţii din cadrul diferitelor structuri ale sistemului public sanitar, dat fiind că, pentru unii, majorarea de 25% operează raportat la salariul avut în cursul lunii septembrie 2015, comparativ cu luna iulie 2015, salariile fiind mai mari pentru aceştia. Pentru personalul din direcţiile de sănătate publică, majorarea se aplică însă la nivelul lunii iunie 2015, deşi şi acestor angajaţi li s-a operat în cursul lunii iulie 2015 asimilarea cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi, ca atare, baza de calcul este diferită, creând discriminări.8. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat punctul de vedere în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că pentru personalul din direcţiile de sănătate publică, deşi este tratat diferit faţă de alte categorii de personal din sistemul public sanitar, situaţia nu poate fi asimilată unei măsuri disproporţionate în raport cu scopul urmărit, păstrând un just echilibru între interesul general al colectivităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului. Referitor la art. 16 din Constituţie, instanţa apreciază că diferenţele salariale invocate se referă la categorii de angajaţi care nu îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la principiul egalităţii în faţa legii. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, cererile depuse la dosare de partea Direcţia de Sănătate Publică Prahova prin care solicită judecarea în lipsă, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „Pentru personalul direcţiilor de sănătate publică prevederile alin. (5⁵) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015." Dispoziţiile art. 1 alin. (5⁵), la care textul de lege criticat face referire, au următorul conţinut: „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepţie de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015."15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin art. 1 alin. (5⁵) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, s-a acordat, începând cu data de 1 decembrie 2015, o majorare salarială de 25%, faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, pentru personalul din sistemul public sanitar, precum şi pentru personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. Potrivit art. 1 alin. (5¹⁰) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, modificat prin Legea nr. 293/2015, „Beneficiază de prevederile alin. (5⁵) şi (5⁶) personalul din reţeaua de medicină şcolară şi universitară, preşcolară şi antepreşcolară, asistenţă medicală comunitară, precum şi personalul altor unităţi sanitare şi medico-sociale publice." Potrivit dispoziţiei de lege criticate - art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, introdusă prin Legea nr. 293/2015, pentru personalul direcţiilor de sănătate publică, majorarea salarială de 25% se acordă la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015. În forma sa iniţială, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 excludea de la majorarea de 25% personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică.17. Curtea constată că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează, evident cu respectarea prevederilor şi principiilor din Constituţie. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).18. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, privind principiul egalităţii, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că acesta „presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice" (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Curtea a mai reţinut că sintagma „fără privilegii şi fără discriminări" din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte două ipoteze normative distincte, iar incidenţa uneia sau a alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancţiuni de drept constituţional diferite (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/ categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat.19. Analizând dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 293/2015, cu privire la majorarea salarială de 25%, Curtea reţine că există o diferenţă de reglementare privind această majorare de 25%, aplicabilă, pe de o parte, faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, pentru personalul din sistemul public sanitar, personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, personalul din reţeaua de medicină şcolară şi universitară, preşcolară şi antepreşcolară, asistenţă medicală comunitară, precum şi personalul altor unităţi sanitare şi medico-sociale publice, iar, pe de altă parte, aplicabilă faţă de cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015, pentru personalul direcţiilor de sănătate publică. Însă, aplicând considerentele de principiu stabilite de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, referitoare la principiul egalităţii în drepturi, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu prevăd discriminări sau privilegii care să constea în excluderea de la un drept sau în acordarea unui avantaj nejustificat, nefiind de natură să contravină art. 16 din Constituţie.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valerică Florin Dediu, de Florin Arhire, de Maria Magdalena Dima, de Luminiţa Genoveva Anca, de Camelia Giginica Popa, de Monica Roxana Visarion, de Eugenia Lavinia Necula, de Maria Ene şi de Tatiana Ceobanu în dosarele nr. 8.209/105/2015-8.211/105/2015, nr. 8.214/105/2015, nr. 8.217/105/2015, nr. 8.335/105/2015, nr. 8.344/105/2015, nr. 8.338/105/2015, şi nr. 8.341/105/2015 ale Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean