DECIZIE   Nr. 379 din 30 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 si art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 979 din 25 octombrie 2004

    Ion Predescu          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Ingrid Alina Tudora   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 si art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Ileana Nagy in Dosarul nr. 1.936/2004 al Tribunalului Mures - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si reglementarilor internationale invocate de autorul exceptiei.
    Astfel, arata ca dreptul la munca si dreptul la protectia sociala a muncii nu sunt drepturi absolute, in sensul ca persoana s-ar putea incadra la orice loc de munca, ci drepturi relative putand fi exercitate doar cu privire la profesia, meseria sau ocupatia pentru care aceasta are calificarea necesara. De asemenea, arata ca Legea nr. 53/2003 - Codul muncii contine reglementari stricte in ceea ce priveste conditiile de incetare a contractului individual de munca.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.936/2004, Tribunalul Mures - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 si art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Ileana Nagy in cadrul judecarii unui litigiu de munca.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 65 din Codul muncii incalca dreptul fundamental la munca, garantat de Constitutie si de pactele si tratatele internationale la care Romania este parte, deoarece salariatul poate fi indepartat din exercitiul dreptului la munca si datorita unor actiuni culpabile ale angajatorului. In ceea ce priveste dispozitiile art. 269 din acelasi act normativ, autorul exceptiei sustine ca acestea sunt neconstitutionale, intrucat nu se prevede obligatia angajatorului de a repara si daunele morale cauzate angajatului prin nerespectarea dreptului la demnitate in munca.
    Tribunalul Mures - Sectia civila opineaza in sensul ca "dispozitiile art. 65 din Codul muncii sunt constitutionale, intrucat instituie un raport de proportionalitate intre restrangerea exercitiului dreptului la munca al salariatilor si situatiile care au determinat aceasta restrangere, situatii care sunt reglementate expres ca reprezentand o gravitate deosebita la adresa exercitarii drepturilor angajatorilor". In ceea ce priveste dispozitiile art. 269 alin. (1) din acelasi cod, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. Arata, in acest sens, ca prevederile Cartei sociale europene, ale Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ca de altfel si Codul muncii, in art. 6 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. e) si f) si art. 40 alin. (2) lit. c), instituie dreptul salariatilor la demnitatea in munca. Ca atare, nerespectand acest drept, angajatorul cauzeaza salariatului un prejudiciu moral, iar salariatul, neavand dreptul la despagubiri pentru daune morale, este grav discriminat fata de alte persoane prejudiciate moral.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca dispozitiile art. 65 din Codul muncii nu ingradesc dreptul la munca, deoarece "angajatorul nu poate fi obligat sa mentina salariatii in dauna patrimoniului sau si a bunei functionari a afacerii, in cazul in care se loveste de anumite dificultati dintre cele enumerate de lege (...), angajatorul poate dispune incetarea contractului de munca al salariatilor sai, cu conditia ca motivul concedierii sa fie serios si real". Exceptia este neintemeiata si in ceea ce priveste dispozitiile art. 269 alin. (1) din acelasi act normativ, intrucat raspunderea angajatorului pentru prejudiciul material suferit de angajat in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul se intemeiaza pe normele si principiile raspunderii civile contractuale. Codul muncii nu reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru prejudicii morale, raspunderea in dreptul muncii fiind o raspundere prin esenta contractuala, care nu poate viza acoperirea unor prejudicii morale.
    Astfel, angajatul are posibilitatea de a solicita despagubiri pentru eventualele prejudicii morale suferite din cauza angajatorului, in temeiul normelor dreptului civil, care intregesc, in masura compatibilitatii, prevederile Codului muncii, potrivit art. 295 din acest cod.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 65 din Codul muncii sunt constitutionale, intrucat prin ele se "da posibilitatea agentilor economici sa isi organizeze activitatea in conformitate cu cerintele unei functionari eficiente, iar in raport cu aceasta sa dimensioneze numarul de personal angajat pe diferite posturi potrivit nevoilor lor reale, ceea ce nu aduce atingere prevederilor constitutionale sau celor din instrumentele juridice internationale invocate, referitoare la dreptul la munca si la protectia sociala a muncii". Dispozitiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii nu incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece constituie un tratament juridic nediscriminatoriu pentru toti salariatii. De altfel, Guvernul retine ca autorul exceptiei critica o omisiune a legii, in sensul ca aceasta nu prevede despagubiri si pentru daune morale, ceea ce nu intra insa in sfera de competenta a Curtii Constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 65 si art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care au urmatorul continut:
    - Art. 65: "(1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.
    (2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin. (1).";
    - Art. 269 alin. (1): "Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (1), art. 20 si ale art. 41 alin. (1) si (2), care au urmatorul continut:
    - Art. 11 alin. (1) si (2): "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 41 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.
    (2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege."
    Autorul exceptiei considera ca textele legale criticate contravin si reglementarilor internationale prevazute de art. 22 si art. 23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si pct. 26 - Partea I, art. 1 pct. 1 - Partea a II-a si art. 24 lit. a) din Carta sociala europeana revizuita, al caror continut este urmatorul:
    - Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
    - Art. 22: "Orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitate sociala, ea este indreptatita sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale, prin efort national si cooperare internationala, tinandu-se seama de organizarea si de resursele fiecarei tari.";
    - Art. 23 pct. 1: "Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotire impotriva somajului."
    - Carta sociala europeana revizuita:
    Partea I - pct. 26: "Partile contractante recunosc ca obiectiv al politicii lor, a carui realizare o vor urmari prin toate mijloacele utile pe plan national si international, atingerea conditiilor specifice pentru asigurarea exercitarii efective a urmatoarelor drepturi si principii: [...]
    26. toti lucratorii au dreptul la demnitate in munca [...].";
    Partea a II-a - Art. 1 pct. 1: "In vederea exercitarii efective a dreptului la munca, partile se angajeaza:
    1. sa recunoasca drept unul dintre principalele obiective si responsabilitati realizarea si mentinerea celui mai ridicat si stabil nivel posibil de ocupare a fortei de munca, in vederea realizarii unei ocupari depline; [...]";
    - Art. 24 lit. a): "In vederea asigurarii exercitarii efective a dreptului la protectie in caz de concediere, partile se angajeaza sa recunoasca:
    a) dreptul lucratorilor de a nu fi concediati fara un motiv intemeiat, legat de aptitudinea sau de conduita acestora ori de cerintele de functionare a intreprinderii, a institutiei sau a serviciului."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dreptul la munca, dreptul la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca si dreptul la protectia sociala, consacrate de art. 41 din Constitutie, republicata, in concordanta cu reglementarile din instrumentele juridice internationale, sunt drepturi fundamentale si generale. In exercitarea acestor drepturi orice persoana are posibilitatea sa se incadreze in munca fara sa fie fortata in acest sens, sa opteze pentru o anumita profesie, meserie sau ocupatie, pentru care se pregateste si se califica in mod corespunzator, precum si pentru un loc de munca dorit. Curtea retine ca acestea nu sunt insa drepturi absolute, in sensul ca persoana s-ar putea incadra la orice loc de munca, de aceste drepturi beneficiind numai persoanele cu calificarea si aptitudinile necesare unei profesii, meserii sau ocupatii pentru care are calificarea si aptitudinea necesare. Astfel, Codul muncii, in scopul eliminarii oricaror discriminari la angajare si in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor de munca, prevede numeroase garantii, menite sa impiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importanta este stricta reglementare a conditiilor de incetare a contractului individual de munca. Acesta poate inceta si din initiativa angajatorului pentru motive ce tin de persoana salariatului, dar si pentru motive legate de functionarea in bune conditii a unitatii. Aceste motive sunt concret determinate de lege, iar salariatul concediat poate contesta in justitie legalitatea si temeinicia motivelor concedierii. De altfel, Curtea observa ca in art. 24 lit. a) din Carta sociala europeana revizuita, invocat de autorul exceptiei, se prevede posibilitatea concedierii salariatilor pentru "un motiv intemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerintele de functionare a intreprinderii, a institutiei sau a serviciului".
    Cat priveste verificarea valabilitatii motivului invocat de angajator, aceasta intra in competenta instantelor judecatoresti sesizate prin contestatia salariatului concediat.
    Art. 65 din Codul muncii prevede dreptul angajatorului de a dispune concedierea salariatului in cazul in care este nevoit sa desfiinteze postul ocupat de acesta datorita dificultatilor economice, transformarilor tehnologice sau reorganizarii activitatii. Alin. (2) al aceluiasi articol impune conditia ca desfiintarea locului de munca "sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa."
    In ceea ce priveste art. 269 alin. (1) din Codul muncii, Curtea observa ca acesta este criticat de autorul exceptiei pentru faptul ca prevede obligatia angajatorului de a plati despagubiri numai pentru pagubele materiale cauzate din culpa sa salariatului, nu si pentru eventualele prejudicii morale. Prin aceasta se urmareste completarea textului legal cu prevederea dreptului la despagubire si pentru prejudicii morale, ceea ce, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu intra in competenta Curtii Constitutionale, motiv pentru care exceptia de neconstitutionalitate a art. 269 alin. (1) din Codul muncii este inadmisibila.
    De altfel, Curtea observa ca in textul art. 269 se precizeaza faptul ca angajatorul este obligat sa-l despagubeasca pe salariat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale. Aceasta nu exclude insa posibilitatea salariatului, care a suferit si prejudicii morale din culpa angajatorului, sa solicite despagubiri in temeiul normelor de drept comun, referitoare la raspunderea civila delictuala.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si alin. (3), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Ileana Nagy in Dosarul nr. 1.936/2004 al Tribunalului Mures - Sectia civila.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 septembrie 2004.

                          PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat asistent,
                              Ingrid Alina Tudora