DECIZIE Nr.
378 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru
modificarea altor legi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 322 din 14 mai 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi, excepţie ridicată de Ionică Cocora în Dosarul nr.
1121.1/208/2006 al Judecătoriei Caransebeş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1121.1/208/2006, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III
alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi. Excepţia a fost
ridicată de Ionică Cocora cu ocazia rejudecării unei cauze penale privind
săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută şi pedepsită de
art. 213 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale privind retroactivitatea legii penale mai
favorabile, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi
dreptul la apărare. Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul
de procedură penală, modificate prin art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006, plângerea prealabilă se adresează
organului de cercetare penală sau procurorului, nemaiexistând niciun caz de
adresare a plângerii prealabile direct instanţei de judecată, ceea ce
reprezintă o reglementare mai favorabilă inculpatului. Normele tranzitorii
instituite de art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 lasă însă în competenţa
instanţelor cauzele aflate în curs de judecată referitoare la infracţiunile
pentru care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă
adresată direct instanţei în condiţiile vechii reglementări cuprinse în art.
279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, lipsind aceste cauze de faza
de urmărire penală. De vreme
ce instanţa „nu ar mai fi competentă să fie sesizată direct pentru
infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă, această instanţă nu poate să fie considerată, totuşi, competentă în
judecarea cauzei în lipsa efectuării urmăririi penale doar pentru faptul că
aceasta a început judecarea cauzei".
Judecătoria Caransebeş apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile din Constituţie invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 au fost
declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 610/2007, astfel
încât excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. (3) teza întâi din
Legea nr. 356/2006 este, potrivit art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992, inadmisibilă. Consideră că prevederile art. III alin. (3) teza a doua
din Legea nr. 356/2006 sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dispoziţiile
din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Deşi legea penală, prin
excepţie, poate retroactiva - este cazul legii penale mai favorabile -, în
cauză este invocată o lege procesual penală care este caracterizată de
principiul activităţii legii. Totodată, art. 126 alin. (2) din Constituţie lasă
la latitudinea legiuitorului stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti
şi a procedurii de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006,
având următorul cuprins: „Cauzele aflate în curs de judecată la data
intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit
dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. în caz de admitere a apelului
sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii
şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit
prezentei legi."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin.
(1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 24
referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. III alin. (3) din
Legea nr. 356/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 474
din 16 iulie 2007, Curtea a constatat că dispoziţiile art. III alin. (3) teza
întâi din Legea nr. 356/2006 sunt neconstituţionale pentru motivele acolo
reţinute. Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face
obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o
decizie anterioară a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 este
inadmisibilă.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. III alin. (3)
teza a doua din Legea nr. 356/2006, autorul excepţiei solicită, în realitate,
completarea textului de lege criticat, în sensul ca, în caz de admitere a
apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea
hotărârii, instanţa să trimită organului de cercetare penală sau procurorului
cauzele în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă
adresată direct instanţei, potrivit vechii reglementări cuprinse în art. 279
alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală. O asemenea solicitare nu intră
însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art.
2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi, excepţie ridicată de Ionică Cocora în Dosarul nr.
1121.1/208/2006 al Judecătoriei Caransebeş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică