DECIZIE Nr.
377 din 4 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) teza finala din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 456 din 25 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Tegzes Mihai şi Tegzes Aurelia
în Dosarul nr. 5.468/R/CA/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi
contencios administrativ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 5.468/R/CA/2005, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Tegzes Mihai şi Tegzes Aurelia într-o cauză
având ca obiect soluţionarea unui „recurs" formulat de autorii excepţiei
împotriva deciziei pronunţate, în recurs, de Curtea de Apel prin care aceasta a
casat încheierea de respingere ca neîntemeiată a unei excepţii de nelegalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 24.
Autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile legale
criticate retroactivează, întrucât se aplică şi cu privire la actele
administrative emise anterior datei sale de intrare în vigoare. Totodată, se
consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie,
întrucât citarea părţilor prin publicitate, adică prin afişare la uşa
instanţei, nu este o garanţie suficientă pentru respectarea dreptului la
apărare, din cauza termenului scurt în care se judecă recursul.
Tribunalul Bihor -
Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată în ceea ce
priveşte încălcarea dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie.
Se arată că dispoziţiile legale criticate restrâng dreptul constituţional la
apărare ca drept fundamental, atât în accepţiunea sa largă - ca totalitate de
drepturi şi reguli procedurale care conferă părţilor posibilitatea de a-şi
valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemienicia pretenţiilor adversarului,
incluzând şi posibilitatea folosirii avocatului -, cât şi în accepţiunea sa restrânsă,
cuprinzând doar posibilitatea folosirii unui avocat.
Instanţa apreciază că textul criticat conţine
dispoziţii procesuale, de imediată aplicare şi, în consecinţă, nu este de
natură a încălca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observă că, în realitate, astfel cum
rezultă din motivarea excepţiei, obiectul acesteia îl constituie numai teza
finală a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare la
citarea părţilor prin publicitate în cauzele care au ca obiect recursul
formulat împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea excepţiilor de
nelegalitate. Astfel, textul legal criticat are următorul cuprins:
„Soluţia instanţei de contencios administrativ este
supusă recursului [...] şi se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea
părţilor prin publicitate."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii
legilor şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile
legale criticate retroactivează, aplicându-se şi cu privire la actele
administrative emise anterior datei sale de intrare în vigoare. Totodată, se
consideră că citarea părţilor prin publicitate, adică prin afişare la uşa
instanţei, nu este o garanţie suficientă pentru respectarea dreptului la
apărare, având în vedere termenul extrem de scurt în care se soluţionează
recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat excepţia de
nelegalitate.
In ceea ce priveşte prima critică de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt
norme de procedură, care, potrivit regulii generale consacrate de art. 725
alin. 1 din Codul de procedură civilă, sunt de imediată aplicare. Aceste
dispoziţii legale se aplică numai din momentul intrării în vigoare a Legii nr.
554/2004 şi nu cuprind în sine nici o prevedere de natură a încălca principiul
constituţional al neretroactivităţii legii.
Cu privire la cea de-a doua critică de
neconstituţionalitate, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiata. Curtea
reţine că citarea prin publicitate este necesară pentru soluţionarea cu
celeritate, în termenul de 3 zile, a recursului declarat de părţile interesate.
Textul de lege criticat impune o mai mare diligentă din partea părţilor
interesate pentru luarea la cunoştinţă a termenului de judecată, având în
vedere celeritatea procedurii, însă acest aspect nu poate conduce la concluzia
încălcării dreptului la apărare. Totodată, în cadrul acestei proceduri, astfel
cum a statuat Curtea, prin Decizia nr. 219 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
297 din 3 aprilie 2006, părţile interesate dispun, în principiu, de anumite
garanţii procesuale prin care îşi pot dovedi atât pretenţiile lor, cât şi
netemeinicia pretenţiilor adversarului procesual.
In consecinţă, Curtea constată
că prevederile legale criticate nu încalcă art. 24 din Constituţie, referitor
la dreptul la apărare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3 al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (3) teza finală din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Tegzes Mihai şi Tegzes Aurelia
în Dosarul nr. 5.468/R/CA/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly