DECIZIE   Nr. 375 din  2 octombrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 879 din 10 decembrie 2003

    Nicolae Popa              - presedinte
    Costica Bulai             - judecator
    Nicolae Cochinescu        - judecator
    Constantin Doldur         - judecator
    Kozsokar Gabor            - judecator
    Petre Ninosu              - judecator
    Serban Viorel Stanoiu     - judecator
    Ioan Vida                 - judecator
    Iuliana Nedelcu           - procuror
    Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, exceptie ridicata de Erdinci Asan, Claudiu Oase si Catalin Simota in Dosarul nr. 2.146/2001 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibila, in temeiul art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992, republicata, deoarece solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate nu este determinanta in dezlegarea pricinii pe fond.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 2 aprilie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.146/2001, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptie ridicata, prin avocat, de Erdinci Asan, Claudiu Oase si Catalin Simota in cadrul unui proces penal avand ca obiect infractiunea de furt calificat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, sunt contrare prevederilor art. 21 din Constitutie, precum si reglementarilor cuprinse in art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si in art. 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, deoarece permit instantelor judecatoresti sa respinga exceptiile de neconstitutionalitate considerate ca fiind inadmisibile, ingradind astfel accesul liber al persoanelor la Curtea Constitutionala pentru a cere constatarea neconstitutionalitatii unor dispozitii legale care lezeaza drepturile, libertatile ori interesele lor legitime. Autorii acestei exceptii anterior au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, exceptie ce a fost respinsa de instanta in temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, ca fiind inadmisibila, considerandu-se ca de aceste dispozitii legale nu depinde solutionarea cauzei cu care a fost sesizata.
    Judecatoria Constanta apreciaza ca exceptia ridicata, privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, este admisibila, intrucat "sesizarea sau nu a Curtii Constitutionale se intemeiaza pe norma juridica atacata, de ea depinde solutionarea cauzei". In ceea ce priveste fondul exceptiei, instanta considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate "nu aduc atingere accesului liber la justitie in conditiile in care Curtea Constitutionala a Romaniei nu face parte din autoritatea judecatoreasca prevazuta in capitolul VI din Constitutia Romaniei".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este inadmisibila. Arata, in acest sens, ca din art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, adoptat in aplicarea art. 144 lit. c) din Constitutie, rezulta ca "sesizarea instantei de contencios constitutional in vederea declansarii controlului poate fi facuta numai pe calea ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate in fata instantei judecatoresti, cu conditia ca solutionarea cauzei sa depinda de legea sau ordonanta ori dispozitia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta considerata ca neconstitutionala". Or, dispozitiile legale criticate nu sunt determinante in solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecatoresti. Instanta judecatoreasca nu a respins exceptia ca fiind inadmisibila, "astfel ca, in nici un mod, accesul la justitie nu a fost obstructionat". Invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizata in Decizia nr. 316/2002 sau in Decizia nr. 293/2003. Dispozitiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau ale art. 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, deoarece "accesul la instanta judecatoreasca se face potrivit unei proceduri si competente stabilite de lege, astfel cum dispune art. 125 alin. (3) din Constitutia Romaniei".
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate prin exceptia de neconstitutionalitate sunt constitutionale, deoarece acestea nu restrang exercitiul dreptului de acces liber la justitie. Art. 21 coroborat cu art. 125 din Constitutie "defineste sensul termenului de <<justitie>> precizand ca aceasta se infaptuieste de o categorie distincta de autoritati publice, si anume de instantele judecatoresti", categorie din care Curtea Constitutionala nu face parte. Respingerea de catre instanta a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala, "nu ingradeste accesul liber la justitie, cu atat mai mult cu cat impotriva incheierii instantei partea interesata poate exercita caile de atac prevazute de lege". Invoca, in sensul punctului sau de vedere, si considerentele Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. II/1995 si ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 316/2002.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, dispozitii care au urmatorul continut:
    Art. 23: "(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei. [...]
    (6) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala."
    Autorii exceptiei critica din textul alin. (1) al art. 23 sintagma "de care depinde solutionarea cauzei", sustinand ca "Exceptia de neconstitutionalitate nu se intemeiaza exclusiv pe un <<interes procesual>> sau <<judiciar>>, pentru ca, pe de o parte, ea nu este o simpla exceptie procesuala, iar pe de alta parte, pentru ca rezolvarea unui conflict de constitutionalitate, indiferent de pertinenta acestuia fata de un anumit proces, contribuie la asigurarea coerentei si stabilitatii sistemului de drept si a suprematiei Constitutiei, prin mijloacele tehnice pe care legea le-a creat". Dispozitiile alin. (6) sunt criticate pentru faptul ca dreptul instantei judecatoresti de a respinge o exceptie de neconstitutionalitate ingradeste dreptul persoanei de acces liber la Curtea Constitutionala, considerand ca "Numai Curtea Constitutionala, for cu atributii exclusive in solutionarea litigiilor constitutionale, poate decide daca o anumita dispozitie legala poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate si a se pronunta asupra acesteia; orice alta dispozitie contrara reprezinta o ingradire a posibilitatii de a te adresa justitiei (chiar si celei constitutionale) pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime".
    In opinia autorilor exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare urmatoarelor prevederi constitutionale si reglementari internationale:
    - Art. 21 din Constitutie: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, care prevede ca "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.";
    - Art. 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata si proclamata de Adunarea generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948, semnata de Romania la 14 decembrie 1955, potrivit caruia: "Orice persoana are dreptul sa se adreseze in mod efectiv instantelor judiciare competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce ii sunt recunoscute prin constitutie sau lege."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate si textele de lege criticate, cu raportare la prevederile constitutionale si reglementarile internationale invocate, Curtea constata ca dispozitiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, nu sunt determinante in solutionarea cauzei cu care a fost sesizata initial instanta, respectiv judecarea autorilor exceptiei pentru savarsirea infractiunii de furt calificat. Nici solutionarea exceptiei privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala nu mai depinde de art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, deoarece judecatoria s-a pronuntat deja in aceasta privinta. Aceste dispozitii legale ar putea deveni incidente intr-o eventuala cale de atac, daca s-ar ataca si incheierea judecatoriei prin care s-a respins, ca fiind inadmisibila, prima exceptie de neconstitutionalitate. In mod similar a decis Curtea si in Decizia nr. 293 din 8 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 562 din 5 august 2003.
    Respingerea, ca fiind inadmisibila, a unei exceptii de neconstitutionalitate, chiar de catre instanta judecatoreasca in fata careia s-a ridicat aceasta, este justificata in situatiile in care dispozitiile legale vizate nu sunt incidente in cauza sau cand exista vreunul dintre celelalte motive de inadmisibilitate prevazute la alin. (1), (2) si (3) ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Instituirea prin alin. (1) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, a inadmisibilitatii unei exceptii de neconstitutionalitate pe motivul ca dispozitiile legale criticate nu mai sunt in vigoare nu contravine nici unei dispozitii constitutionale si nu este de natura sa conduca la ideea ca prin aceasta instanta care judeca fondul se substituie, sub acoperirea unei dispozitii legale, Curtii Constitutionale. Dispozitiile alin. (1), (2) si (3) ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sunt norme de procedura pe care instanta care a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate este obligata sa le aplice in vederea selectarii doar a acelor exceptii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionala, unica autoritate de jurisdictie constitutionala.
    Aceasta procedura nu face posibila respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de catre instanta judecatoreasca, ci doar pronuntarea, in situatiile date, asupra oportunitatii sesizarii Curtii Constitutionale.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (3) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, exceptie ridicata de Erdinci Asan, Claudiu Oase si Catalin Simota in Dosarul nr. 2.146/2001 al Judecatoriei Constanta.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 2 octombrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Madalina Stefania Diaconu