DECIZIE   Nr. 374 din 19 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 393 din 10 iunie 2009

Acsinte Gaspar                      - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Maria Bratu                            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepţie ridicată de Crina-Mădălina Stoica şi Florentina-Adriana Oancea în Dosarul nr. 2.765/303/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei, avocatul Claudiu Purcărescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul părţilor prezente solicită admiterea excepţiei, susţinând aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care Ie-a invocat în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 14 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.765/303/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepţie ridicată de Crina-Mădălina Stoica şi Florentina-Adriana Oancea.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale şi cele din actele internaţionale invocate, deoarece au redus termenul de acceptare a succesiunii de la 30 de ani la 6 luni.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră excepţia neîntemeiată, arătând că stabilirea termenului de acceptare a succesiunii este opţiunea legiuitorului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. In acest sens, arată că reducerea termenului de acceptare a succesiunii de la 30 de ani la 6 luni reprezintă opţiunea legiuitorului pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă incertitudinea cu privire la titularul dreptului şi pentru a da posibilitatea oricărui succesibil de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil, potrivit cărora „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii".

Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi în art. 46 privind dreptul la moştenire. Este invocată şi încălcarea art. 1 din Pimul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prevederile art. 700 din Codul civil au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 46 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 452 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a reţinut că „dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opţiune succesorală, iar nu însuşi dreptul la moştenire, care este garantat prin art. 46 din Constituţie". Curtea a constatat că „în reglementarea dată de Codul civil moştenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morţii celui care lasă moştenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire, transmiterea patrimoniului succesoral, deşi operează de la decesul celui care lasă moştenirea, nu este nici definitivă şi nici obligatorie. De aceea, succesibilul are un drept de opţiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi, pe de altă parte, desfiinţarea acestui titlu prin renunţare la succesiune. Acest drept de opţiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuşi dreptul la moştenire, este un drept patrimonial, supus prin urmare prescripţiei extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripţie extinctivă este de competenţa legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opţiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin Decretul nr. 73/1954 a constituit opţiunea legiuitorului, pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real şi pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripţie extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moştenire consfinţit prin art. 46 din Constituţie".

Considerentele şi soluţia deciziei menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 din Constituţie si la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu contravin principiului garantării dreptului de proprietate ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite de lege.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepţie ridicată de Crina-Mădălina Stoica şi Florentina-Adriana Oancea în Dosarul nr. 2.765/303/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Maria Bratu