DECIZIE Nr.
374 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 393 din 10 iunie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepţie
ridicată de Crina-Mădălina Stoica şi Florentina-Adriana Oancea în Dosarul nr.
2.765/303/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorii
excepţiei, avocatul Claudiu Purcărescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul părţilor prezente solicită admiterea excepţiei,
susţinând aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care Ie-a invocat în faţa
instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 14 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.765/303/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepţie ridicată de
Crina-Mădălina Stoica şi Florentina-Adriana Oancea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege
criticate încalcă dispoziţiile constituţionale şi cele din actele
internaţionale invocate, deoarece au redus termenul de acceptare a succesiunii
de la 30 de ani la 6 luni.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră excepţia neîntemeiată, arătând că stabilirea termenului
de acceptare a succesiunii este opţiunea legiuitorului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată. In acest sens, arată că reducerea termenului de
acceptare a succesiunii de la 30 de ani la 6 luni reprezintă opţiunea
legiuitorului pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă incertitudinea cu
privire la titularul dreptului şi pentru a da posibilitatea oricărui succesibil
de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Invocă, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil, potrivit cărora „Dreptul
de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la
deschiderea succesiunii".
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi în art. 46
privind dreptul la moştenire. Este invocată şi încălcarea art. 1 din Pimul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prevederile art. 700 din Codul civil au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 46 din
Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 452 din 15 mai 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a
reţinut că „dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul
subiectiv de opţiune succesorală, iar nu însuşi dreptul la moştenire, care este
garantat prin art. 46 din Constituţie". Curtea a constatat că „în
reglementarea dată de Codul civil moştenirea se transmite de drept asupra
succesorilor din momentul morţii celui care lasă moştenirea, fără a fi necesară
vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui,
astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Dar,
întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o
moştenire, transmiterea patrimoniului succesoral, deşi operează de la decesul
celui care lasă moştenirea, nu este nici definitivă şi nici obligatorie. De
aceea, succesibilul are un drept de opţiune succesorală, putând alege între, pe
de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moştenitor prin acceptarea
moştenirii şi, pe de altă parte, desfiinţarea acestui titlu prin renunţare la
succesiune. Acest drept de opţiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuşi
dreptul la moştenire, este un drept patrimonial, supus prin urmare prescripţiei
extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripţie extinctivă este de
competenţa legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opţiune succesorală
de la 30 de ani la 6 luni prin Decretul nr. 73/1954 a constituit opţiunea
legiuitorului, pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp
incertitudinea cu privire la titularul dreptului real şi pentru a se îngădui,
practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Prin
urmare, termenul de prescripţie extinctivă de 6 luni nu este de natură să
îngrădească dreptul la moştenire consfinţit prin art. 46 din Constituţie".
Considerentele şi soluţia deciziei menţionate sunt
valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată
la art. 44 din Constituţie si la art. 1 din Primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
Curtea constată că prevederile de lege criticate nu contravin principiului
garantării dreptului de proprietate ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite
de lege.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepţie ridicată de
Crina-Mădălina Stoica şi Florentina-Adriana Oancea în Dosarul nr.
2.765/303/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu