DECIZIE Nr.
367 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), (2) si (3) din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 260 din 21 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea
nr.' 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Agroprotect Impex" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr.
2.302/2/2008 (nr. format vechi 733/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
V-a comercială.
La apelul nominal se prezintă partea Societatea
Comercială „Alnezi" - S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet individual
de insolvenţă Bratu-Iorga Radu Răzvan. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Societăţii Comerciale „Alnezi" -
S.R.L. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
In acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate
raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acest text
constituţional garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea
persoanelor colective, a persoanelor juridice. Cu privire la problema
încălcării drepturilor unor creditori ale căror creanţe au fost respinse, arată
că publicarea actelor în Buletinul procedurilor de insolvenţă nu este de natură
a aduce atingere drepturilor acestora. Conform prevederilor Legii nr. 85/2006,
în situaţia diminuării sau înlăturării unor creanţe, administratorul sau
lichidatorul are obligaţia de a trimite de îndată notificări titularilor
acestor creanţe. Prin coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 7 se
asigură dreptul creditorului de a-şi valorifica creanţa prin utilizarea căilor
legale de atac împotriva măsurilor luate în cadrul procedurii, comunicându-i-se
direct măsura luată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, amintind în
acest sens jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.302/2/2008 (nr. format vechi 733/2008), Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Agroprotect Impex" - S.R.L. din Focşani
cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei
comerciale nr. 396 din 27 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a V-a comercială în Dosarul nr. 23.321/3/2006.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine că art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006 creează
un cadru favorabil discriminării pe criteriul averii, întrucât prevede că
citarea în cadrul procedurii insolvenţei se realizează prin intermediul
Buletinului procedurilor de insolventă, care nu este o publicaţie gratuită,
astfel că va fi cunoscută doar de către cei care dispun de suma necesară în
vederea obţinerii sale. In plus, ridică problema dacă prevederile textului de
lege criticat sunt în măsură să asigure exercitarea dreptului la apărare şi a
dreptului la un proces echitabil şi pentru acele persoane ale căror declaraţii
de creanţă au fost respinse de către judecătorul-sindic şi ale căror drepturi
şi interese vor fi supuse recursului. Aceste persoane pot avea sau nu calitatea
de comerciant, astfel că nu se poate justifica obligaţia tuturor acestora de a
urmări Buletinul procedurilor de insolventă doar pentru simplul motiv că au
încheiat un act juridic cu o persoană care poate fi supusă procedurii
insolvenţei, cerinţa textului de lege fiind excesivă în acest caz. De asemenea,
consideră că această cerinţă excesivă încalcă, în egală măsură, dreptul la
apărare şi prevederile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Astfel, arată că raţiuni asemănătoare celor invocate în legătură cu accesul la
Buletinul procedurilor de insolventă ar putea fi invocate de orice cetăţean al
României în privinţa căruia operează principiul nemo
censetur ignorare legem, raportat la Monitorul
Oficial al României.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006 sunt
constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aminteşte
Decizia nr. 232/2008, prin care Curtea Constituţională a analizat aspecte
asemănătoare şi a respins criticile ca fiind neîntemeiate. In legătură cu
prevederile art. 24 din Constituţie, arată, de asemenea, că acestea nu sunt
încălcate, întrucât atât debitorii, cât şi creditorii pot formula, din momentul
deschiderii procedurii insolvenţei, toate apărările pe care le consideră
necesare, nefiind încălcat sub niciun aspect dreptul la apărare. De asemenea,
arată că reglementarea de către legiuitor, în limitele conferite de
Constituţie, a condiţiilor de exercitarea a unui drept nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci
doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea în detrimentul altor
titulari de drepturi în egală măsură ocrotite. In sfârşit, consideră că nu este
înfrânt nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât acesta
presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile
în mod obiectiv diferite justifică un tratament juridic diferit.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul
nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, notele scrise depuse de părţi la dosar, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21
aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora „(1) Citarea părţilor, precum şi
comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se
efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Comunicarea citaţiilor, a
convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu,
domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor
Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare. Buletinul
procedurilor de insolvenţă va fi realizat şi în formă electronică.
(2)In procedurile
contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi
numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare
judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate. In toate celelalte
cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la
procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii
exprese prevăzute de prezenta lege.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor
realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură
anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru
creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin.
(1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată
îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de
insolvenţă".
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) şi art. 16
alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi interzicerea
discriminării, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind
dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate
privată, art. 53 care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea,
consideră că este încălcat şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea omului şi a libertăţilor
fundamentale şi la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de
constituţionalitate. In acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 1.137 din 4
decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, prin
care statua: „Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei,
persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunica actele de procedură
prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca
aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele
de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul
comun, în vederea unor situaţii specifice. Astfel, prevederile art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 85/2006 îşi găsesc justificarea în specificul procedurii
insolvenţei, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate
de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii, şi
apare ca o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a
cauzelor." In acelaşi timp, însă, prin aceeaşi decizie Curtea reţinea că
art. 7 din Legea nr. 85/2006 era neconstituţional în măsura în care se
interpreta că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele
împotriva cărora se promova o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr.
85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se realiza numai prin
Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit dispoziţiilor Codului
de procedură civilă. Urmare a acestei decizii, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 173/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, a completat art. 7
din Legea nr. 85/2006 cu un nou alineat, alineatul (31), prin care se prevede că, „Prin excepţie de la prevederile
alin. (1), prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva
cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi,
ulterior deschiderii procedurii insolvenţei se va realiza conform Codului de
procedură civilă".
In cauza de faţă autorul excepţiei critică însă
prevederile art. 7 alin. (1), (2), şi (3) din Legea nr. 85/2006 şi din prisma obligaţiei pe care
acestea o instituie pentru persoanele ce participă la procedura insolvenţei de
a plăti o anumită sumă de bani în vederea obţinerii Buletinului procedurilor de
insolvenţă, fapt ce pune în discuţie restrângerea mai
multor drepturi fundamentale.
In privinţa acestor critici, Curtea reţine că accesul
la justiţie şi exercitarea dreptului de apărare nu sunt drepturi absolute,
legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune
administrări a justiţiei, condiţionări ce pot îmbrăca şi forma unor obligaţii
de ordin financiar. In mod evident, aceste condiţionări trebuie să-şi găsească
o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul propus şi să nu ducă la
imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale mai sus
menţionate.
Or, aşa cum a reţinut şi mai sus, Curtea constată că
citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de
insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi au
drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Obligaţiile
corelative ce decurg pentru părţi în acest caz nu pot fi privite ca aducând o
restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp
cât părţile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate
de judecătorul-sindic şi să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor
actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea
de a solicita în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în
vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în
acest sens dispoziţiile Codului de procedură civilă privind cheltuielile de
judecată, aplicabile în temeiul art. 149 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecinţă, Curtea
apreciază că nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia textele de
lege criticate ar crea o discriminare pe criteriul averii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroprotect
Impex" - S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 2.302/2/2008 (nr. format vechi
733/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea