Decizia Nr.365 din 24.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în Dosarul nr. 6.140/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 198D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 238D/2012, nr. 239D/2012, nr. 251-253D/2012, nr. 272-279D/2012, nr. 285-287D/2012, nr. 299D/2012, nr. 340D/2012, nr. 602D/2012, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 6.582/40/2011, nr. 6.583/40/2011, nr. 3.858/40/2011, nr. 6.311/40/2011, nr. 6.542/40/2011, nr. 4.826/40/2011, nr. 4.828/40/2011, nr. 4.821/40/2011, nr. 6.592/40/2011, nr. 4.824/40/2011, nr. 4.107/40/2011, nr. 4.463/40/2011, nr. 6.552/40/2011, nr. 6.142/40/2011, nr. 6.581/40/2011, nr. 6.593/40/2011, nr. 3.989/40/2011, nr. 7.869/40/2011 şi nr. 6.590/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 607D/2012 şi nr. 608D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 7.445/40/2011 şi, respectiv, nr. 7.444/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 238D/2012, nr. 239D/2012, nr. 251-253D/2012, nr. 272-279D/2012, nr. 285-287D/2012, nr. 299D/2012, nr. 340D/2012, nr. 602D/2012, nr. 607D/2012 şi nr. 608D/2012 la Dosarul nr. 198D/2012, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii în materie, respectiv deciziile nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010 şi nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 7 decembrie 2011, 15 noiembrie 2011, 6 decembrie 2011, 5 ianuarie 2012, 12 ianuarie 2012, 19 ianuarie 2012, 16 ianuarie 2012, şi, respectiv, 11 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.140/40/2011, nr. 6.582/40/2011, nr. 6.583/40/2011, nr. 3.858/40/2011, nr. 6.311/40/2011, nr. 6.542/40/2011, nr. 4.826/40/2011, nr. 4.828/40/2011, nr. 4.821/40/2011, nr. 6.592/40/2011, nr. 4.824/40/2011, nr. 4.107/40/2011, nr. 4.463/40/2011, nr. 6.552/40/2011, nr. 6.142/40/2011, nr. 6.581/40/2011, nr. 6.593/40/2011, nr. 3.989/40/2011, nr. 7.869/40/2011 şi nr. 6.590/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor decizii de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 118/2010 şi a Legii nr. 285/2010.Prin încheierile din 23 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.445/40/2011 şi nr. 7.444/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al unor membri de sindicat, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor decizii de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 118/2010 şi a Legii nr. 285/2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariului de încadrare, dispusă de art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010, soluţie legislativă preluată de art. 1 din Legea nr. 285/2010, încalcă dreptul de proprietate, garantat atât la nivelul Constituţiei României, prin art. 44 şi art. 136 alin. (1) şi (5), dar şi prin prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că salariul se include în categoria de „bunuri“ în accepţiunea art. 1 din Primul Protocol la Convenţie (Hotărârile din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi, respectiv, Cazacu împotriva Moldovei), fiind nejustificată privarea de un bun în condiţiile în care nu există nicio raţiune legală în acest sens, care să ţină de necesitatea asigurării securităţii naţionale (aşa cum s-a pretins în cazul Legii nr. 118/2010, care ar fi trebuit să-şi înceteze aplicabilitatea la 31 decembrie 2010) şi în condiţiile în care nu există prevăzută nicio modalitate de compensare (compensare materială directă sau prin reducerea corelativă a normei de muncă) a pierderii suferite pentru perioada în care diminuarea salarială este în vigoare. Se precizează că efectele Legii nr. 118/2010 sunt resimţite şi în prezent, deoarece Legea nr. 285/2010 foloseşte ca referinţă pentru calcularea drepturilor salariale „salariul brut pentru luna octombrie 2010“, adică salariul diminuat cu 25% prin Legea nr. 118/2010. Dreptul de proprietate este violat în însăşi substanţa sa, restrângerea fiind astfel neconstituţională, având în vedere că s-a aplicat o reducere cu un sfert a salariului, cu atât mai mult cu cât, după 1 ianuarie 2011, Guvernul a permanentizat diminuarea salarială, chiar dacă a înapoiat 15% din cuantumul salariului din luna octombrie 2010.Cu privire la aceeaşi Lege nr. 118/2010, autorul excepţiei apreciază că este neconstituţională şi din perspectiva procedurii de adoptare şi promulgare, şi anume cu încălcarea art. 146 şi a art. 147 alin. (2) din Constituţie, a art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi a art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Astfel, se arată că, ulterior adoptării Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (nr. 118/2010), a fost sesizată Curtea Constituţională în cadrul controlului a priori, control concretizat prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 şi prin care se stabileşte că dreptul la muncă este un drept complex, care include şi dreptul la salariu. Obiecţia de neconstituţionalitate fiind parţial admisă, legea a fost trimisă în Parlament pentru deschiderea procedurii de reexaminare. Viciul de neconstituţionalitate al procedurii de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010 constă în aceea că, după adoptarea sa în Parlament, cu modificările şi corelările impuse prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, aceasta a fost trimisă spre promulgare, decretul de promulgare fiind emis însă în aceeaşi zi, şi publicat a doua zi, împreună cu legea, în Monitorul Oficial al României, fiind deci ignorat termenul acordat subiectelor de drept prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituţie pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora. De altfel, acest lucru s-a şi întâmplat, iar prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, Curtea Constituţională a constatat că obiecţia de neconstituţionalitate a fost introdusă în termenul legal de două zile prevăzut de Legea nr. 47/1992, însă proiectul de lege criticat a fost totuşi promulgat prin decret prezidenţial şi publicată Legea nr. 118/2010 în Monitorul Oficial al României.Tribunalul Botoşani - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 198D/2012, nr. 238D/2012, nr. 239D/2012, nr. 251-253D/2012, nr. 277-279D/2012, nr. 340D/2012, nr. 602D/2012, nr. 607D/2012 şi nr. 608D/2012, consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, nr. 975 din 7 iulie 2010, nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 şi nr. 1.155 din 13 septembrie 2011.Tribunalul Botoşani - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 272-276D/2012, nr. 285-287D/2012 şi nr. 299D/2012, apreciază ca fiind întemeiată excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010, în ansamblul ei, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (2), art. 146 şi art. 147 alin. (2) din Constituţie. Se arată, în acest sens, că la adoptarea proiectului acestei legi nu au fost respectate procedura şi condiţiile impuse de Legea fundamentală şi de Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea, de către titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituţională, enumeraţi în Constituţie, a dreptului de formulare a obiecţiei de neconstituţionalitate, deoarece, după adoptarea în procedură de urgenţă, proiectul de lege nu a fost depus la secretariatul general al Camerei Deputaţilor şi, mai mult, a fost trimis Preşedintelui României spre promulgare în aceeaşi zi, legea fiind publicată a doua zi în Monitorul Oficial al României. Se apreciază că un asemenea viciu de procedură nu poate fi înlăturat, fiind încălcate principiul constituţional conform căruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, precum şi cel potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“. De asemenea, se reţine că, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, Curtea Constituţională a stabilit definitiv şi general obligatoriu că a fost depusă o obiecţie de neconstituţionalitate asupra acestei legi, în termenul legal. Or, precizează instanţa de judecată, în această situaţie, art. 77 din Constituţie prevede că promulgarea se face în cel mult 10 zile de la primirea deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a confirmat constituţionalitatea sa. În raport cu considerentele reţinute în decizia mai sus menţionată, instanţa de judecată consideră că Legea nr. 118/2010 nu putea să intre în vigoare la data de 3 iulie 2010, atâta timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecţie de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Măsura legală de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional de proprietate ce afectează dreptul la salariu în sensul de „bun“, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie, având în vedere contextul gravei crize economice, de natură să afecteze întregul sistem economic şi financiar al statului. Curtea Constituţională a statuat în deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010 şi nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 că această restrângere este necesară într-o societate democratică, proporţională situaţiei ce a determinat-o, că aceasta urmăreşte un scop legitim şi că menţine un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, fiind totodată o măsură aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor categoriilor de personal bugetar, în acelaşi cuantum, şi cu caracter temporar.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. În realitate, Curtea, având în vedere motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, reţine ca obiect al acesteia, pe lângă dispoziţiile legale mai sus indicate, şi Legea nr. 118/2010, în ansamblul său. Textele de lege criticate prevăd, punctual, următoarele:– Art. 1 din Legea nr. 118/2010: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2) În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.“;– Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora: (...) b)drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.“Cu privire la acest din urmă text de lege, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice dispune următoarele: „(1) Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi alin. (4), art. 13 şi 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.“ – Art. 1 din Legea nr. 285/2010: „(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.(5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi (5) referitor la proprietate şi inviolabilitatea proprietăţii private, art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (2) din Constituţie, referitoare la termenul acordat pentru sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii unei legi înainte de promulgare, şi ale art. 148 alin. (2) referitor la principiul priorităţii de aplicare a reglementărilor europene cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi cele ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ambele texte conţinând garanţii de protecţie a proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată următoarele: I. Prevederile Legii nr. 118/2010, referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 din aceasta, iar Legea nr. 285/2010 şi-a încetat efectele juridice la 31 decembrie 2011. Cu toate acestea, prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente, şi anume Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor legale criticate. II. În ce priveşte criticile de natură extrinsecă, referitoare la neconstituţionalitatea procedurii de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010, şi anume la nerespectarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra unei legi anterior promulgării, Curtea Constituţională a mai analizat o situaţie similară prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, reţinând, de principiu, următoarele: „Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii.“ Faţă de criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 146 lit. a) şi a art. 147 alin. (2) din Constituţie din perspectiva nerespectării termenului acordat pentru sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii unei legi înainte de promulgare, Curtea observă faptul că niciunul dintre cele două texte fundamentale nu conţin o referire expresă asupra acestui termen. Pentru situaţia în care o lege a fost trimisă spre reexaminare, Constituţia prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare în care Preşedintele este obligat să o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci şi pentru situaţia în care legea nu a făcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992, care stabileşte, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2), că în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. Potrivit aceleiaşi norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile. Aceeaşi soluţie juridică se regăseşte şi la art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, Curtea a reţinut că natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Totodată, pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie. De altfel, prin decizia anterior menţionată, Curtea a soluţionat obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (devenită Legea nr. 118/2010), reţinând, pentru motivele acolo arătate, că aceasta este inadmisibilă. III. Sub aspectul susţinerilor de neconstituţionalitate intrinseci formulate de autorul prezentei excepţii, Curtea constată că soluţia legislativă vizată de acesta a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/ soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale“, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională. Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. Prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii. Totodată, prin Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a observat că prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, sa stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la „cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare“. Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid posibil a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010. Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, examinând cererile nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11, soluţionate prin decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României, respectiv Adrian Gavril Senteş împotriva României, a considerat că statul român nu a depăşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului. În sfârşit, Curtea face referire şi la jurisprudenţa sa în materie, respectiv deciziile nr. 91 şi 98 din 7 februarie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012 sau Decizia nr. 132 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, prin care s-a pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în acest dosar şi a căror soluţie şi considerente îşi menţin valabilitatea. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în special, a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din aceasta, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în numele şi în calitatea de reprezentant al unor membri de sindicat, în dosarele nr. 6.140/40/2011, nr. 6.582/40/2011, nr. 6.583/40/2011, nr. 3.858/40/2011, nr. 6.311/40/2011, nr. 6.542/40/2011, nr. 4.826/40/2011, nr. 4.828/40/2011, nr. 4.821/40/2011, nr. 6.592/40/2011, nr. 4.824/40/2011, nr. 4.107/40/2011, nr. 4.463/40/2011, nr. 6.552/40/2011, nr. 6.142/40/2011, nr. 6.581/40/2011, nr. 6.593/40/2011, nr. 3.989/40/2011, nr. 7.869/40/2011, nr. 6.590/40/2011, nr. 7.445/40/2011 şi nr. 7.444/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa din data de 24 aprilie 2012. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi