DECIZIE   Nr. 364 din 25 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 330 din 19 mai 2010

Acsinte Gaspar                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Maria Bratu                            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Madmax" - S.R.L, din Braşov în Dosarul nr. 2.613/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.613/62/2009, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Madmax" - S.R.L, din Braşov.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16, 21, 24, 44 şi 135 din Constituţie, deoarece instituie o stare de inferioritate a debitorului faţă de creditorul care solicită deschiderea procedurii de insolvenţă, în condiţiile în care depunerea unei cauţiuni de către creditor nu este obligatorie, iar termenul de 10 zile stabilit pentru introducerea de către debitor a contestaţiei este neîndestulător pentru ca acesta să-şi apere eficient drepturile.

Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră excepţia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând   încheierea   de   sesizare,   raportul   întocmit  de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul conţinut: „(1) In termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.

(2) In termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.

(3)  La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă.

(4)  Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).

(5) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

(6)  Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale. In cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate.

(7)  Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61."

Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi ale art. 135 privind economia.

Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:

Prevederile art. 33 din Legea nr. 85/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru motive de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 346 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 2 aprilie 2008, Curtea a reţinut că prevederile art. 33 alin. (2), care stabilesc că debitorul trebuie să conteste sau să recunoască existenţa stării de insolvenţă în termen de 10 zile de la primirea copiei, nu semnifică o restrângere a accesului la justiţie ori o discriminare a acestuia în raport cu alte părţi, care, potrivit altor dispoziţii procedurale, beneficiază de termene mai mari. Dispoziţiile legale menţionate, ca de altfel întreaga lege, prevăd o procedură simplificată, prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 60 de zile, ceea ce justifică termenele procedurale reglementate.

De asemenea, prin Decizia nr. 381 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 24 mai 2007, Curtea a constatat că prevederile art. 33 din Legea nr. 85/2006 nu încalcă dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 şi 135 din Constituţie. S-a reţinut că procedura specială a insolvenţei nu poate fi folosită în mod arbitrar, deoarece legea prevede condiţii stricte pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţelor, precum şi de starea de insolvenţă reală a debitorului. Introducerea cererii nu determină automat deschiderea procedurii insolvenţei. Debitorul se poate apăra faţă de orice solicitare în acest sens, beneficiind de toate mijloacele şi garanţiile procedurale legale care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil. El poate contesta şi dovedi inexistenţa stării de insolvenţă, iar dacă judecătorul-sindic va constata că nu este în insolvenţă va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia contestaţiei. Garantarea şi ocrotirea prin lege a proprietăţii private, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie sunt deopotrivă valabile atât în privinţa apărării intereselor legitime ale debitorilor, cât şi în privinţa promovării intereselor legitime ale creditorilor. In legătură cu acest aspect, Curtea a arătat că procedura prevăzută de textele de lege criticate a fost instituită de legiuitor tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce îl priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.

In ce priveşte susţinerea privind încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 606 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, a constatat că prevederile art. 33 din Legea nr. 85/2006 nu contravin acestor dispoziţii constituţionale.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Madmax" - S.R.L, din Braşov în Dosarul nr. 2.613/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Maria Bratu