DECIZIE Nr.
363 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 277 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Ali H. Kareem în
Dosarul nr. 240/302/RF/2008 al tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati
Bassam, interpretul autorizat de limbă arabă solicitat pentru a asigura traducerea
în cauză.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la
dosarul cauzei, partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise,
prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege
criticate sunt constituţionale. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie
a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 240/302/RF/2008, Tribunalul Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26
alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România. Excepţia a
fost ridicată de Ali H. Kareem într-o cauză referitoare la acordarea dreptului
de azil în România.
In motivarea excepţiei se
susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de claritate, permiţând
limitarea condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la
situaţiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori
degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie pentru unul
sau mai multe dintre cele 5 motive de persecuţie: rasă, religie, naţionalitate,
opinie politică şi apartenenţa la un anumit grup social. Se mai arată că
dispoziţiile criticate din Legea nr. 122/2006 au un caracter ambiguu, lăsând
loc unor interpretări arbitrare cu privire la natura şi conţinutul pedepselor
şi tratamentelor inumane ori degradante.
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea
torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai
2006, care au următorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2: „Protecţia
subsidiară
(1) Protecţia subsidiară se poate acorda
cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru
recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive
temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în
ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în
sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu
doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante; [...]"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, prin numeroase decizii, a statuat că prevederile de lege ce
formează obiect al excepţiei sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză. De asemenea,
Curtea a observat, în jurisprudenţa sa, că determinarea circumstanţelor
specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o
persoană în cazul returnării sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau
interpretarea textelor de lege criticate sunt aspecte ce excedează controlului
de constituţionalitate, fiind atribute ale organelor competente în această
materie sau ale instanţei de judecată. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia
nr. 671 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 9 iulie 2008, Decizia nr.
648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, sau
Decizia nr. 345 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 775 din 25 august 2005.
In cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, care să
justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel că soluţiile pronunţate
cu acele prilejuri şi argumentele pe care acestea s-au sprijinit îşi păstrează
valabilitatea.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Ali H. Kareem în Dosarul nr.
240/302/RF/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu