DECIZIE Nr.
363 din 4 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si art. 723 1 alin. 2
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 505 din 12 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 7231 alin. 2 din Codul de procedură civilă din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pietta Glass Working" - S.R.L. din Vălenii de Munte (fostă Societatea Comercială „Fenice Gruppo" - S.R.L) în Dosarul nr. 2.917/2005 al Judecătoriei Vălenii de Munte.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 18 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.917/2005, Judecătoria Vălenii de Munte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 7231 alin. 2 din
Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată
de către Societatea Comercială „Pietta Glass Working" - S.R.L. din
Vălenii de Munte (fostă Societatea Comercială „Fenice Gruppo" - S.R.L) cu prilejul
soluţionării unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că
obligativitatea depunerii unei cauţiuni pentru suspendarea executării silite, în cuantum deosebit de mare, de 20% din valoarea
debitului, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 20 şi 21
din Constituţie, referitoare
la tratatele internaţionale
privind drepturile omului şi
accesul liber la justiţie,
precum şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Judecătoria Vălenii de Munte apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate nu este
întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 403 alin. 1 şi art. 7231
alin. 2 din Codul de procedură
civilă. Art. 403 alin. 1 a
fost introdus prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie
2000, iar art. 7231 a fost modificat prin art. I pct. 83 din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Dispoziţiile criticate au următoarea redactare:
- art. 403 alin. 1: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri
privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. ";
- art. 7231
alin. 2: „Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului
cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea
prevederilor art. 20 şi 21 din
Constituţie, referitoare la
tratatele internaţionale
privind drepturile omului şi
accesul liber la justiţie,
precum şi ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al
controlului de constituţionalitate,
prin raportare la aceleaşi
prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta
cauză şi cu motivări asemănătoare, prilej cu
care Curtea a constatat că
textul legal criticat este în concordanţă cu Constituţia. In
acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 36 din 19 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 160 din 20 februarie 2006.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Cu privire la cuantumul maxim al cauţiunii, stabilit în art. 7231
alin. 2, Curtea observă că scopul acesteia este, pe de o parte,
acela de a constitui o garanţie
pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii
executării silite, iar pe de
altă parte, prevenirea sau limitarea
eventualelor abuzuri ale debitorilor rău-platnici. Pentru a reprezenta o garanţie reală a exercitării cu bună-credinţă a
drepturilor procesuale, cauţiunea
trebuie să aibă un caracter serios, să nu fie derizorie în raport cu valoarea
bunului urmărit. Pe de altă parte, textul criticat limitează această cauţiune la 20%
din valoarea obiectului cererii, ceea ce este de natură să instituie un
criteriu maximal obiectiv de stabilire a acesteia, împiedicând fixarea, drept
cauţiune, a unor sume
disproporţionat de mari.
De asemenea, Curtea reţine că plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci una impusă exclusiv pentru a putea solicita
suspendarea executării silite,
aşa încât instituirea acestei
obligaţii nu poate fi
calificată ca o modalitate de
a împiedica accesul liber la justiţie şi nici de încălcare a dreptului la apărare.
De altfel, şi alte legislaţii
europene reglementează, în mod
similar, cauţiunea în cadrul
procedurilor de executare silită. Astfel, dispoziţiile
art. 521 din Codul francez de procedură civilă prevăd posibilitatea celui împotriva căruia a fost emis un titlu executoriu de a
evita continuarea executării
provizorii a acestuia, cu autorizarea instanţei, prin depunerea unei sume de bani sau a altor valori suficiente
pentru a garanta suma la plata căreia a fost condamnat. De asemenea, Codul italian de procedură civilă prevede în art. 623 şi următoarele că, dacă există motive
întemeiate, instanţa poate
dispune suspendarea executării
silite şi depunerea unei cauţiuni. In Spania, art. 528 şi următoarele din Codul de procedură civilă conţin dispoziţii referitoare la plata unei cauţiuni în cazul executării silite, conform cărora cel împotriva căruia s-a obţinut
titlu executoriu poate face opoziţie la executare, trebuind să depună o sumă de bani suficientă a acoperi eventualele pagube ce ar
rezulta din întârzierea executării acelui titlu.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 403 alin.
1 şi art. 7231
alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pietta Glass Working" - S.R.L. din Vălenii de Munte (fostă Societatea Comercială „Fenice Gruppo" - S.R.L) în Dosarul nr. 2.917/2005 al Judecătoriei Vălenii de Munte.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina
Stefania Diaconu