DECIZIE Nr.
360 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (4) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 244 din 13 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie,
excepţie ridicată de Radu Ambro în Dosarul nr. 3.685/89/2007 al Tribunalului
Vaslui - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.685/89/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Radu Ambro în dosarul de mai
sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21
alin. (3), art. 124 alin. (1) şi (2) şi art. 131 alin. (2) din Constituţia
României, deoarece, prin conţinutul lor, se atribuie organelor de poliţie
judiciară competenţa de a efectua acte de urmărire penală în numele
procurorului, fără o limitare a categoriei actelor procedurale ce ar putea fi
întocmite în acest mod, ceea ce permite o delegare generală de competenţă, în
contradicţie cu normele constituţionale menţionate.
Instanţa de judecată opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale atacate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:
„(4) Dispoziţiile procurorilor din Direcţia
Naţională Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciară
prevăzuţi la alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din
dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale atacate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 968 din 30 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 12 decembrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin.
(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Radu Ambro în Dosarul nr.
3.685/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru