DECIZIE   Nr. 36 din 28 martie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 88 din 10 mai 1995

    Vasile Gionea            - presedinte
    Miklos Fazakas           - judecator
    Antonie Iorgovan         - judecator
    Ioan Muraru              - judecator
    Florin Bucur Vasilescu   - judecator
    Raul Petrescu            - procuror
    Doina Suliman            - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului formulat de Plesoianu Radu Nicolae impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 5 din 17 ianuarie 1995.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 21 martie 1995, in prezenta recurentului Plesoianu Radu Nicolae si, in lipsa intimatului, Consiliul Local al Comunei Sinesti, legal citat, si au fost consemnate in Incheierea din 21 martie 1995 cand Curtea Constitutionala, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru 28 martie 1995.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind actele si lucrarile dosarului, constata:
    Prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995 Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, invocata de Plesoianu Radu Nicolae in Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecatoriei Ramnicu Valcea.
    Impotriva acestei decizii, reclamantul Plesoianu Radu Nicolae a declarat recurs, fara insa sa-l motiveze in termenul legal.
    Reprezentantul Parchetului, in cadrul sedintei din 21 martie 1995, a solicitat respingerea recursului ca nemotivat in termen, considerand decizia atacata legala si temeinica. In continuare, a aratat ca, avand competenta strict limitata, Curtea Constitutionala nu poate constata abuzurile facute, nu le poate repara si nu poate acorda daune, Legea nr. 58/1991, in art. 77, stabilind ca reparatiile pentru bunurile preluate de stat in mod abuziv se vor reglementa printr-o lege speciala, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stipulind ca repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege. Ca atare, prin rezolvarea cauzelor de catre instante in dispretul reglementarii repararii abuzurilor prin act al puterii legislative s-ar aduce, practic, atingere principiului separatiei puterilor in stat.
    In scopul solutionarii recursului, Curtea Constitutionala, avand obligatia stabilita prin art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ca, in cazul recursului, sa se pronunte si asupra exceptiei de neconstitutionalitate aplicand prevederile art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Dand curs solicitarii Curtii, Guvernul, in punctul de vedere exprimat, apreciaza "ca in mod judicios Curtea Constitutionala a respins, prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995, exceptia de neconstitutionalitate ca vadit nefondata".

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata cu recurs, cererea de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerea recurentului si concluziile procurorului, dispozitiile Decretului nr. 218/1960 si ale Decretului nr. 712/1966 raportate la prevederile constitutionale, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila, recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, cu exceptia cazurilor prevazute in alin. 2 "motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs, care, insa, este obligata sa le puna in dezbaterea partilor".
    Examinind si din oficiu decizia atacata, Curtea Constitutionala constata ca nici pe fond nu sunt motive care sa justifice admiterea recursului.
    Fata de considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 1, 3, 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23, 25 si 26 din Legea nr. 47/1992, ale art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, precum si ale art. 306 din Codul de procedura civila, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Plesoianu Radu Nicolae impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 5 din 17 ianuarie 1995, care nu a fost motivat in termenul legal.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta din 28 martie 1995.

                 PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. dr. VASILE GIONEA

                           Magistrat-asistent,
                           Doina Suliman

                      OPINIE SEPARATA
    Prezenta opinie separata este in sensul ca art. III al Decretului nr. 218/1960 si Decretul nr. 712/1966 contin dispozitii contrare Constitutiei din 1952 si Constitutiei din 1965 existente la data emiterii acestor decrete si, de asemenea, sunt in contradictie cu Constitutia din 8 decembrie 1991.
    Cele doua decrete sunt neconstitutionale si nule, motiv pentru care ele nu impiedica desfasurarea normala a unei actiuni in revendicare privind o mica moara taraneasca cu o singura piatra si un singur valt.
    Prin Incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale din 15 septembrie 1994 a Judecatoriei Ramnicu Valcea se retin urmatoarele:
    Reclamantul Plesoianu A. Radu, taran, a fost abuziv deposedat in 1948 de moara pe care o detinea in proprietatea sa, pe care o dobindise prin mostenire, moara care nu a fost nationalizata si nici expropriata.
    Urmare acestui fapt, Plesoianu A. Radu a formulat actiune in revendicare prin care a solicitat sa fie pus in posesia morii, care este in prezent detinuta in mod nelegal de Consiliul Local al Comunei Sinesti, judetul Valcea.
    Paratul, consiliul local, a invocat in aparare cele doua decrete sus-aratate, fata de care reclamantul a ridicat exceptia de neconstitutionalitate.
    Pe baza principiului "tempus regit actum", exceptia de neconstitutionalitate trebuie verificata in raport cu Constitutia din 1952 si cu Constitutia din 1965 aflate in vigoare la data aparitiei acestor decrete, precum si in raport cu art. 150 alin. (1) din Constitutia din 8 decembrie 1991, care nu permite sa ramana in vigoare normele de drept anterioare, aflate in contradictie cu actuala Constitutie.
    Pentru a se decide daca cele doua decrete sunt sau nu in contradictie cu cele doua Constitutii sus-vizate, trebuie retinut continutul esential al acestor doua decrete, din care rezulta ca:
    - fara nici un titlu, statul devine proprietarul bunului posedat timp de 2 ani, deci proprietarul isi pierde proprietatea;
    - aceasta dispozitie se aplica si fata de incapabili, fata de minori lipsiti de reprezentanti legali, cat si celor impiedicati prin forta majora sa-si apere proprietatea;
    - chiar si cel care are sentinta definitiva in mina, in favoarea sa, isi pierde proprietatea in urma posesiei statului timp de 2 ani.
    Aceste dispozitii violeaza art. 10 al Constitutiei din 1952, care respecta proprietatea privind "atelierele meseriasilor, care nu exploateaza munca altora", in speta este vorba despre o modesta moara taraneasca cu o singura piatra si un singur valt. De asemenea, este incalcat si art. 65, destinat a apara "drepturile cetatenilor", iar cele doua decrete sacrifica pana si drepturile incapabililor, minorilor lipsiti de reprezentanti legali si celor impiedicati prin forta majora sa-si apere proprietatea. De asemenea, lasa ca victima deposedata violent sa-si piarda proprietatea de care a fost deposedata. In fine, violeaza egalitatea prevazuta de art. 81, pentru ca toti cei mentionati raman decazuti de drept.
    In continuare, se mai retine si incalcarea Constitutiei din 1965, care in art. 13 si 31 apara "ordinea de drept", or decretul vizat permite tocmai invers, ca victimele deposedarilor violente, cat si incapabilii lipsiti de reprezentanti si cei impiedicati prin forta majora sa ramana cu drepturi pierdute fara vina lor.
    Sub alt aspect, decretele inverseaza sensul notiunii juridice a institutiei prescriptiei. Ele considera prescriptia expirata fara sa fi fost inceputa si o admit in detrimentul victimelor incapabile.
    Din cele aratate rezulta clar ca ambele decrete sunt date cu violarea repetata a mai multor dispozitii ale Constitutiilor amintite. Ca urmare, ele trebuie considerate nule si fara efect.
    In afara celor demonstrate, consider ca ne gasim si in fata violarii art. 150 alin. (1) din Constitutia din 8 decembrie 1991, care nu admite sa ramana in vigoare normele juridice premergatoare contrare acestei Constitutii.
    La fel, consider violat si art. 21 alin. (1) din aceeasi Constitutie care prevede ca "orice persoana se poate adresa justitiei", iar in speta s-a dispus pe baza art. 77 din Legea nr. 58/1991 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, sa se astepte aparitia unei legi care nici dupa 5 ani de asteptare nu a aparut.
    Consider ca, in cazul de fata, este de aplicat art. 3 din Codul civil care obliga instantele sa dea solutia de fond si sa nu indrume partile sa astepte viitorul incert.
    De fapt, avem toate dispozitiile legale si suficiente in materie, care reglementeaza desfasurarea actiunii in revendicare, normele de aplicare a dispozitiilor legale in vigoare si, in functie de probe, justitia sa dea dovada de demnitatea sa.
    Toate cele aratate, vizand ordinea publica, conduc la pronuntarea unei solutii de admitere a recursului si a exceptiei de neconstitutionalitate.

                  Judecator,
                  dr. Miklos Fazakas