DECIZIE Nr.
359 din 2 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 424 din 17 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia Margareta Niţă -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
excepţie ridicată de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami în Dosarul nr.
8.266/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat
de limbă arabă, dl Dalati Bassam, desemnat pentru a asigura traducerea în
cauză.
Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis la dosarul cauzei note scrise prin
care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi
convenţionale pretins a fi încălcate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2.752 din 30 noiembrie 2005, pronunţată
în Dosarul nr. 8.266/RF/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de
Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami într-o cauză având ca obiect soluţionarea
recursului împotriva încheierii de şedinţă prin care Judecătoria Sectorului 5
Bucureşti a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 invocată
de acesta şi a dispus continuarea judecăţii.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că
dispoziţiile legale criticate contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi
art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor,
Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art.
20 alin. (2) din Legea fundamentală.
In esenţă, se arată că regula instituită de art. 16
alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, potrivit căreia,împotriva
hotărârii instanţei de judecată, contestatorul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara
recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, creează o situaţie inechitabilă
între cele două părţi din proces. Aceasta deoarece solicitantul de azil, la
momentul pronunţării, nu cunoaşte motivele pentru care instanţa a admis
plângerea formulată împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi şi,
în consecinţă, trebuie să declare recurs pentru a nu pierde termenul de 5 zile,
în timp ce cealaltă parte „este îndreptăţită să declare recurs numai atunci
când soluţia pronunţată de instanţa de fond îi este nefavorabilă".
Totodată, termenul de declarare a recursului, instituit prin dispoziţiile de
lege criticate, este nefavorabil categoriei de persoane căreia ordonanţa i se
adresează - cea a refugiaţilor - deoarece legislaţia aplicabilă cetăţenilor
români, respectiv regulile instituite de procedura civilă, contenciosul
administrativ sau procedura penală prevăd termene de declarare a recursului de
15 zile, respectiv de 10 zile de la comunicare sau pronunţare, în timp ce
prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 impun un
termen de 5 zile de la pronunţare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine normelor
constituţionale şi convenţionale pretins a fi încălcate. In esenţă, arată că
limitarea exercitării dreptului de recurs înăuntrul unui termen de 5 zile de la
pronunţare se justifică prin specificul cauzelor avute în vedere de Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000, cauze soluţionate în cadrul unei proceduri speciale,
în condiţii deosebite de celeritate şi eficienţă, ce nu afectează dreptul la un
proces echitabil.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, susţine
că nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din
Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât textul de
lege criticat conţine norme speciale de procedură, derogatorii de la regulile
dreptului comun, în considerarea unor situaţii deosebite, aşa cum sunt cele
proprii domeniului de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000. De
asemenea, dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
nu contravin prevederilor art. 18 alin. (2) din Constituţie şi nici celor ale
art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având următorul cuprins: „Împotriva
hotărârii instanţei, contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate
declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în
termen suspendă executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului."
Autorul excepţiei consideră că acest text legal încalcă
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil şi ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de
azil. De asemenea, acesta mai invocă şi nerespectarea art. 16 alin. (1) şi (2)
din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la 28 iulie 1951 la
Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricărui refugiat
în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat ia
textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - „Dreptul
internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 alin. (2) - „ Tratatele internaţionale
privind drepturile omului".
Analizând textul legal criticat, raportat la
prevederile din Legea fundamentală şi din instrumentele juridice internaţionale
pretins a fi încălcate, Curtea Constituţională constată următoarele:
Dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai fost
analizate de Curtea Constituţională prin raportare la aceleaşi prevederi
constituţionale şi convenţionale invocate a fi încălcate şi în prezenta cauză
şi cu o motivare identică. Prin Deciziile nr. 135 din 21 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006 şi nr. 503 din 4 octombrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, pentru argumentele acolo expuse, că
textul de lege criticat corespunde exigenţelor dreptului la un proces
echitabil.
Intrucât în prezenta cauză nu
au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, cele
statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Waleed
Ibrahim Shehada Al Dulami în Dosarul nr. 8.266/RF/2005 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă