DECIZIE   Nr. 357 din  5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 845 din 19 septembrie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Florentina Balta        - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Romral Comex" - S.R.L. din Focsani in Dosarul nr. 1.355/C+C/2004 al Curtii de Apel Galati - Sectia comerciala, maritima si fluviala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, aratand ca asupra constitutionalitatii textelor de lege criticate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentala, Curtea s-a mai pronuntat, respingand de fiecare data exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.355/C+C/2004, Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala, maritima si fluviala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Romral Comex" - S.R.L. din Focsani intr-o cauza avand ca obiect cererea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arata ca dispozitiile art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului aduc atingere art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai, art. 53, art. 126, art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, pentru urmatoarele motive: competentele atribuite judecatorului-sindic prin textele de lege criticate au ca rezultat crearea unei instante extraordinare cu puteri depline asupra activitatii societatii; existenta unei singure cai de atac, precum si faptul ca hotararea pronuntata in prima instanta de judecatorul-sindic nu poate fi suspendata deroga de la normele procedurale de drept comun, incalcand astfel accesul liber la justitie si dreptul de a fi judecat in mod echitabil de catre o instanta independenta si impartiala; prin dispozitiile art. 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 se creeaza un regim preferential pentru anumite categorii de creditori, in detrimentul celorlalti creditori si al debitorului; procedura speciala de executare silita prevazuta de Legea nr. 64/1995 aduce atingere dreptului de dispozitie al debitorului si, prin urmare, dreptului de proprietate apartinand acestuia; prin restrangerea exercitiului dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile, precum si prin indisponibilizarea acestora se incalca principiul constitutional al libertatii comertului si cel al inviolabilitatii proprietatii; textele de lege criticate creeaza posibilitatea introducerii fara restrictii a unor cereri de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, avand ca efect instabilitatea economica si eliminarea comerciantilor vizati prin acestea de pe piata libera, ceea ce contravine principiilor constitutionale ale unui stat de drept.
    Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala, maritima si fluviala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 este neintemeiata, aratand ca posibilitatea exercitarii caii de atac a recursului impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul-sindic nu impiedica accesul liber la justitie si nu constituie o limitare a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Competentele atribuite de lege judecatorului-sindic sunt cenzurate prin exercitarea acestei cai de atac. Dispozitiile art. 50 din Legea nr. 64/1995 instituie posibilitatea deschiderii procedurii falimentului pentru situatia in care debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare, asa incat sustinerile autorului exceptiei, potrivit carora textul de lege criticat aduce atingere art. 136 alin. (5) din Constitutie, care consacra inviolabilitatea proprietatii private, nu sunt intemeiate.
    Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca Legea nr. 64/1995 are drept scop instituirea unei proceduri speciale, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, fie prin reorganizarea activitatii acestuia, fie prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment.
    Specificul domeniului reglementat a determinat adoptarea unor solutii diferite fata de cele din dreptul comun. Printre acestea se afla si cea cu privire la stabilirea competentei curtii de apel ca instanta de recurs pentru hotararile date de judecatorul-sindic ca urmare a indeplinirii principalelor sale atributii, prevazute de art. 11 din Legea nr. 64/1995, precum si procedura aplicabila in cazul judecarii recursului.
    Aceasta reglementare nu impiedica accesul liber la justitie si nici nu limiteaza drepturile si libertatile partilor, iar competentele judecatorului-sindic sunt cenzurate prin insasi exercitarea caii de atac a recursului.
    Procedura reglementata de legiuitor are ca scop atat protectia si garantarea drepturilor de creanta ale creditorilor, cat si limitarea situatiilor care sa conduca la dizolvarea debitorilor aflati in insolventa, carora li se ofera posibilitatea redresarii. Aceasta procedura reprezinta si un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a indeplinit obligatiile de plata, dreptul de proprietate si prerogativele sale trebuind exercitate in conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca Legea nr. 64/1995 instituie o procedura judiciara speciala, derogatorie de la dreptul comun, in scopul solutionarii cu celeritate a cauzelor. Aceasta este ratiunea pentru care legea prevede o singura cale de atac impotriva hotararilor judecatorului-sindic. Nu se poate sustine insa ca lipsa caii de atac a apelului constituie o incalcare a dreptului de acces la justitie, intrucat nici dispozitiile constitutionale si nici cele ale art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu impun prevederea in dreptul national a unui numar de cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Acestea sunt chestiuni de procedura pe care legiuitorul este liber sa le reglementeze, in conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie.
    Instituirea unei proceduri speciale, prin textele de lege criticate, justificate de imperativul solutionarii rapide a cauzelor si al evitarii devalorizarii bunurilor din patrimoniul debitorului, nu reprezinta un tratament discriminatoriu aplicat acestuia.
    Ridicarea dreptului de administrare al debitorului reprezinta o restrangere justificata a dreptului de proprietate, constituind o masura de protectie a creditorilor si a patrimoniului societatii comerciale impotriva unor acte abuzive ce ar duce la diminuarea acestuia.
    Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, reglementarea dedusa controlului de constitutionalitate se aplica tuturor debitorilor aflati in stare de insolventa, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare, asa incat nu poate fi retinuta incalcarea art. 16 din Constitutie.
    Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995, in raport cu dispozitiile art. 21 si 126 din Constitutie, intrucat este de competenta exclusiva a legiuitorului sa instituie regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti si modalitatile de exercitare a cailor de atac, iar principiul accesului liber la justitie presupune tocmai posibilitatea celor interesati de a le exercita in conditiile legii.
    Dispozitiile art. 15, 53 si 136 din Constitutie nu au incidenta in cauza.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispozitii care au urmatorul continut:
    - Art. 8: "(1) Curtea de apel va fi instanta de recurs, pentru hotararile date de judecatorul-sindic, in baza art. 11.
    (2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu prevede altfel.
    (3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, in termen de 30 de zile de la inregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea partilor se face prin publicitate. In vederea solutionarii recursului, se trimit la curtea de apel in copie certificata, sub semnatura grefierului-sef al tribunalului, numai actele care intereseaza rezolvarea recursului.
    (4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, hotararile judecatorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.
    (5) Prevederile alin. (4) nu se aplica in cazul judecarii recursului impotriva urmatoarelor hotarari ale judecatorului-sindic:
    a) hotararea de respingere a contestatiei debitorului, facuta in temeiul art. 38 alin. (5);
    b) hotararea prin care se decide intrarea in faliment, pronuntata in conditiile art. 106;
    c) hotararea de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante, facuta in temeiul art. 121.
    (6) Pentru toate cererile de recurs formulate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul-sindic in cadrul procedurii deschise impotriva unui debitor se constituie un singur dosar.";
    - Art. 36: "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
    a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
    b) in celelalte cazuri creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
    c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.
    (2) Daca intre momentul formularii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri de catre judecatorul-sindic sunt formulate cereri de catre alti creditori, judecatorul-sindic va dispune conexarea acestora si va stabili indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.
    (3) Daca s-a deschis o procedura intr-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la primul dosar.";
    - Art. 50: "(1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a declarat, in conditiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, dupa caz, ale art. 39, intentia de reorganizare.
    (2) Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobandi ulterior deschiderii procedurii.
    (3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a dreptului de administrare al debitorului o data cu desemnarea unui administrator, indicand totodata si conditiile de exercitare a acestuia.
    (4) Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la care se dispune inceperea falimentului.
    (5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor pot oricand adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
    (6) Judecatorul-sindic va examina in termen de 15 zile cererea prevazuta la alin. (5), intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor si reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai, art. 53, art. 126, art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5), care au urmatorul continut:
    - Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. [...]";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 126: "(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.
    (3) Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.
    (4) Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organica.
    (5) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare. Prin lege organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii.
    (6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.";
    - Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";
    - Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului s-a pronuntat prin numeroase decizii, prin raportare la aceleasi texte constitutionale. Astfel, asupra constitutionalitatii art. 8 din Legea nr. 64/1995 (fostul art. 7, in numerotarea anterioara republicarii legii) s-a pronuntat prin Decizia nr. 177 din 20 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 489 din 1 iunie 2004, si prin Decizia nr. 51 din 27 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 23 februarie 2005; asupra constitutionalitatii art. 36 din Legea nr. 64/1995 (fostul art. 29, in numerotarea anterioara republicarii legii) s-a pronuntat prin Decizia nr. 504 din 16 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 106 din 2 februarie 2005, si prin Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, iar asupra constitutionalitatii art. 50 din Legea nr. 64/1995 (fostul art. 40^1, in numerotarea anterioara republicarii legii) s-a pronuntat prin Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, statuand de fiecare data ca acestea sunt constitutionale.
    Pentru a pronunta aceste solutii Curtea a retinut urmatoarele:
    Potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, scopul acestei legi este instituirea unei proceduri speciale, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, fie prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment.
    Specificul domeniului supus reglementarii, si anume procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a impus adoptarea unor solutii diferite fata de cele din dreptul comun, una dintre acestea fiind cea statuata prin dispozitiile art. 8 din Legea nr. 64/1995, si anume desemnarea curtii de apel ca instanta de recurs, pentru hotararile date de judecatorul-sindic ca urmare a indeplinirii principalelor sale atributii, prevazute de art. 11 din Legea nr. 64/1995.
    In raport cu continutul reglementarii cuprinse in art. 8 din Legea nr. 64/1995 nu se poate retine, asa cum fara temei sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, ca dispozitiile legale citate impiedica accesul la justitie.
    Nu se poate primi, de asemenea, sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca judecatorul-sindic este o instanta extraordinara. Urmand regulile generale ale procesului judiciar, prin care se asigura egalitatea partilor si exercitarea de catre acestea a dreptului la aparare, judecatorul-sindic constituie o instanta specializata, potrivit art. 126 alin. (5) din Constitutie.
    In ceea ce priveste numarul cailor de atac existente in cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 64/1995, atributiile judecatorului-sindic, caracterul hotararilor pronuntate de acesta si interdictia stabilita pentru instanta de recurs de a suspenda hotararile judecatorului-sindic, Curtea retine ca toate acestea constituie chestiuni de procedura pe care legiuitorul este competent sa le reglementeze, in conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie.
    Nu se poate retine nici critica potrivit careia dispozitiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 incalca dreptul de proprietate al debitorului prin faptul ca dau posibilitatea oricarui creditor sa solicite deschiderea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului unui debitor, intrucat numai creditorii care indeplinesc toate conditiile prevazute de dispozitiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 pot formula o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului unui debitor, care urmeaza sa se deruleze in conditiile prevazute de aceleasi dispozitii legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului creditorul trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila, in cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive, iar debitorul trebuie sa fi incetat platile timp de cel putin 30 de zile. Procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 a fost instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a indeplinit de bunavoie obligatia de plata, cu luarea in considerare a exigentei potrivit careia dreptul de proprietate si prerogativele sale, in special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate in conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.
    Cu privire la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, Curtea constata ca si aceasta sustinere este nefondata, intrucat scopul Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat in incetare de plati, prin dispozitiile criticate se realizeaza respectarea intocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
    Dispozitiile art. 50 din Legea nr. 64/1995 care reglementeaza masura ridicarii dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de a dispune de acestea nu au semnificatia unui transfer de proprietate, prin intermediul lor avand loc numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteaza in esenta dreptul de proprietate al debitorului. Prin urmare, textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 136 alin. (5) din Constitutie care, de altfel, prevad inviolabilitatea proprietatii private "in conditiile legii organice". De asemenea, este de retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
    Intrucat reglementarea legala criticata se aplica deopotriva, fara exceptii, tuturor situatiilor care se incadreaza in ipoteza aici prevazuta si nu instituie masuri discriminatorii sau diferente de tratament juridic intre debitorii aflati in stare de insolventa, nu se poate retine ca ar contraveni principiului egalitatii in drepturi consacrat de art. 16 din Constitutie.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia sunt incalcate prevederile art. 53 din Constitutie, Curtea constata ca acest text nu are incidenta in cauza, intrucat dreptul comerciantului de a-si conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile fundamentale prevazute la titlul II din Constitutie, la care se refera dispozitiile art. 53.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Romral Comex" - S.R.L. din Focsani in Dosarul nr. 1.355/C+C/2004 al Curtii de Apel Galati - Sectia comerciala, maritima si fluviala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Catalina Turcu