DECIZIE   Nr. 356 din  5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 825 din 13 septembrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Ingrid Alina Tudora   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Frarom International Est" - S.R.L. din Iasi in Dosarul nr. 4.614/2004 al Curtii de Apel Iasi - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza este in stare de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 4.614/2004, Curtea de Apel Iasi - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Frarom International Est" - S.R.L. din Iasi.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 38 din Codul muncii reprezinta o incalcare flagranta a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a principiului libertatii contractuale, prejudiciind drepturile recunoscute de lege angajatorului. In acest sens apreciaza ca atata vreme cat textul de lege criticat impiedica exprimarea libera a vointei partilor si opreste producerea efectelor juridice ale actului convenit de parti in mod liber, acesta este neconstitutional in raport de prevederile art. 16 din Constitutie, egalitatea cetatenilor in fata legii insemnand inclusiv egalitatea contractuala, egalitatea de pozitie in momentul negocierilor si a semnarii actelor bilaterale, in absenta oricarei forme de constrangere.
    De asemenea, arata ca libertatea contractuala se circumscrie principiilor constitutionale consacrate in art. 30, 40 si 45, in sensul recunoasterii libertatii de exprimare, de asociere si a accesului liber al persoanei la o activitate economica, toate acestea presupunand relatii contractuale liber consimtite. Ca atare, atat timp cat nu se pune problema lipsei capacitatii de exercitiu, contractul de munca fiind incheiat intre persoane cu deplina capacitate de a-si asuma drepturi si obligatii, protejarea excesiva a salariatului aduce prejudicii nejustificate angajatorului si contravine principiilor constitutionale invocate.
    Curtea de Apel Iasi - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si nici celui referitor la libertatea contractuala. In acest sens arata ca, in dreptul muncii actual, principiul negocierii presupune ca drepturile si obligatiile salariatilor se stabilesc prin negocierea libera a acestora intre salariati si angajatori si se concretizeaza atat in contractele individuale de munca, cat si in cele colective, la nivel de unitate, de ramura sau chiar la nivel national. Ca atare, cei doi parteneri sociali isi asuma drepturi si obligatii reciproce in functie de conditiile economice si sociale de la un anumit moment dat.
    Instanta apreciaza ca textul de lege criticat nu confera salariatului o protectie excesiva si lipsita de temei legal si nici nu contravine prevederilor constitutionale invocate, intrucat reprezinta, pe de o parte, un minim de garantie pentru acesta, iar pe de alta parte, reflecta un anumit echilibru intre interesele patronului si dreptul persoanelor fizice de a-si castiga existenta prin munca.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, intrucat interdictia de a renunta, in tot sau in parte, la drepturile recunoscute de lege, precum si sanctiunea nulitatii aplicata actelor de acceptare tacita a unor drepturi salariale diminuate reprezinta o masura minima de protectie a salariatilor, avand drept scop asigurarea exercitarii neingradite a drepturilor si intereselor legitime izvorate din raporturile de munca, impotriva oricaror abuzuri din partea angajatorilor, constituind totodata un echilibru intre interesele salariatilor si ale angajatorilor. In acest context, masura de protectie a salariatilor nu reprezinta un privilegiu, fiind justificata de situatia in care se gasesc acestia si care impune o asemenea masura.
    Asa fiind, prin textul de lege criticat sunt respectate si principiile constitutionale cu privire la inviolabilitatea libertatii de exprimare, asocierea libera a cetatenilor si accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii fiind in deplina concordanta cu principiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei.
    Guvernul considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. In acest sens arata ca reglementarea cuprinsa in art. 38 din Codul muncii este in acord cu cerintele art. 41 alin. (1) din Constitutie, care prevede, printre altele, ca dreptul la munca nu poate fi ingradit, iar alegerea locului de munca este libera.
    Avocatul Poporului arata ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In acest sens, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, respectiv Decizia nr. 494/2004, arata ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii fata de art. 16 din Constitutie.
    De asemenea, apreciaza ca nu este intemeiata nici critica de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale fata de prevederile art. 45 din Constitutie, intrucat dreptul oricarei persoane de a desfasura o activitate economica este liber, statul garantand accesul neingradit la libera initiativa, precum si exercitarea acesteia, ceea ce s-a realizat prin dispozitiile legale criticate.
    In ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii cu prevederile art. 30 si 40 din Constitutie, Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta, deoarece domeniile de incidenta ale drepturilor fundamentale invocate sunt diferite fata de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constitutionalitate.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit carora "Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate".
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 16, 30, 40 si 45 din Constitutie, care au urmatoarea redactare:
    - Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
    (4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.";
    - Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisa.
    (3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
    (4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
    (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
    (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
    (7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
    (8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.";
    - Art. 40: "(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.
    (2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale.
    (3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica.
    (4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.";
    - Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate."
    Examinand exceptia, Curtea constata ca, in sustinerea criticii sale de neconstitutionalitate, autorul exceptiei pleaca de la o premisa gresita, constand in absolutizarea exercitiului dreptului (libertatii) al carui titular ori beneficiar este si pe care il invoca, pretinzand ca prin reglementarea dedusa controlului i-ar fi fost incalcat. In cauza de fata, obiectul pretinsei incalcari il constituie - chiar daca nu este nominalizata ca atare - libertatea contractuala care, in ciuda unei aparente identitati terminologice, nu face parte din categoria drepturilor si libertatilor fundamentale, in expresia lor constitutionala. Intr-o formula sintetica, libertatea contractuala este posibilitatea recunoscuta oricarui subiect de drept de a incheia un contract, in intelesul de mutuus consensus, de produs al manifestarii sale de vointa convergenta cu a celeilalte sau celorlalte parti, de a stabili continutul acestuia si de a-i determina obiectul, dobandind drepturi si asumandu-si obligatii a caror respectare este obligatorie pentru partile contractante.
    Curtea retine ca libertatea contractuala poate fi valorificata numai in cadrul legal, cu respectarea unor limite rezonabile impuse de ratiuni de ocrotire a unor interese publice si private legitime; exercitata in afara acestui cadru, fara oprelisti, orice libertate isi pierde legitimitatea si tinde sa se converteasca in anarhie. Neindoielnic, si contractul de munca da expresie libertatii contractuale, dar o face intr-o maniera specifica, determinata de obiectul sau propriu si esential diferit de acela al altor contracte, constand in prestarea unei anumite activitati, a unei munci, in schimbul unei remuneratii. Intrucat munca constituie un factor esential pentru existenta si propasirea societatii umane, iar remuneratia aferenta muncii prestate reprezinta pentru cea mai mare parte a membrilor acestei societati principala, daca nu chiar unica sursa de subzistenta, dreptul la munca este inclus in categoria drepturilor fundamentale ale omului, fiind consacrat, ca atare, de Constitutie, iar contractul de munca, ca institutie juridica prin care este valorificat in principal, beneficiaza de o atentie prioritara din partea legiuitorului, materializata in adoptarea unei legislatii complexe si unitare, constituind o ramura distincta de drept, destinata reglementarii multitudinii de drepturi si obligatii pe care, direct sau mediat, cu titlu principal ori in subsidiar, le genereaza. Curtea constata ca, in conditiile in care, de regula, intre partile contractului de munca - angajator si salariat - exista o discrepanta vadita din punct de vedere al potentialului economic si financiar in favoarea celui dintai, de natura sa-i permita a-si impune punctul de vedere la negocierea clauzelor contractului, statul - si anume statul de drept, democratic si social, asa cum este definita Romania in termenii art. 1 alin. (3) din Constitutie, - este tinut sa intervina legal in sprijinul celui aflat intr-o pozitie de inferioritate economica. Obligatia statului, in sensul aratat, decurge nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege".
    Curtea constata ca, pentru ca aceste masuri de protectie sociala sa isi gaseasca efectiv aplicare, in mod necesar ele trebuie sa fie instituite pe calea unor norme imperative, in caz contrar, deci in situatia in care ar fi prevazute de norme supletive, asa cum sustine autorul exceptiei, respectarea lor ar deveni facultativa, partile avand posibilitatea sa deroge de la ele prin acordul lor de vointa, ceea ce ar permite angajatorului sa-si impuna punctul de vedere. Ca atare, protectia sociala a muncii, desi consacrata cu titlu de obligatie in sarcina statului, prin Constitutie, ar deveni, astfel, pur formala si iluzorie. Asa fiind, textul legal dedus controlului de constitutionalitate reprezinta un corolar logic al art. 41 alin. (2) din Constitutie, fara a releva nici o contradictie cu textele constitutionale de referinta invocate.
    Astfel, referitor la sustinerea autorului exceptiei privind infrangerea art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, Curtea retine ca nu poate fi retinuta aceasta critica, intrucat dispozitiile art. 38 din Codul muncii dau pe deplin expresie textului constitutional, urmarind asigurarea egalitatii intre partile contractante, inegale, ab initio, din punct de vedere al potentialului economic si financiar.
    In ceea ce priveste celelalte texte de referinta mentionate, si anume art. 16 alin. (2), (3) si (4), art. 30, 40 si 45 din Constitutie, Curtea constata ca domeniul lor de incidenta este cu totul altul decat cel al reglementarii legale deduse controlului, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea oricarei coliziuni intre ele si, pe cale de consecinta, lipseste de relevanta invocarea lor cu acest titlu.
    In final, Curtea retine ca dispozitiile art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, Curtea a constatat ca interdictia de a renunta, in tot sau in parte, la aceste drepturi, precum si nulitatea actelor de acceptare tacita a unor drepturi salariale diminuate sunt masuri de protectie a salariatilor, menite sa asigure exercitiul neingradit al drepturilor si al intereselor legitime ce li se cuvin in cadrul raporturilor de munca, pentru a-i feri de consecintele unor eventuale abuzuri ori amenintari din partea angajatorilor. O astfel de masura de protectie a salariatilor nu poate fi considerata un privilegiu si, deci, contrara prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, atat timp cat ea se justifica in considerarea situatiei unei anume categorii sociale care reclama o astfel de protectie.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin aceasta decizie isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Frarom International Est" - S.R.L. din Iasi in Dosarul nr. 4.614/2004 al Curtii de Apel Iasi - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Ingrid Alina Tudora