DECIZIE Nr.
351 din 2 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 1 si art. 305 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 455 din 25 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mădălina Ştefania Diaconu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3041 şi 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin
Stanciu şi Gabriela Stanciu
în Dosarul nr. 965/Cv/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29
noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 965/Cv/2005, Tribunalul Argeş -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 3041 şi 305 din Codul de
procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de
Marin Stanciu şi Gabriela Stanciu cu prilejul soluţionării unui recurs civil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că „restrângerea, pe care o
apreciem nefirească, a posibilităţii părţii de a solicita şi obţine
administrarea de probatorii în recurs, spre deosebire de calea de atac a
apelului, contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din
Constituţie". Cu privire la art. 3041 din Codul de procedură civilă, care prevede că recursul declarat
împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu
este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, iar instanţa poate să
examineze cauza sub toate aspectele, consideră că acesta încalcă Legea
fundamentală deoarece nu instituie o obligaţie, ci o facultate pentru
instanţele de judecată de a cerceta pricina şi sub aspectul temeiniciei.
Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3041 şi 305 din Codul de procedură civilă. Art. 305 a fost modificat
prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Dispoziţiile legale criticate au
următoarea redactare:
- art. 3041: „Recursul
declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu
apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa
putând să examineze cauza sub toate aspectele. ";
- art. 305: „In instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia
înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale
art. 24 din Constituţie, referitoare la egalitatea în faţa legii şi la dreptul
la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în ceea ce priveşte constituţionalitatea art. 305 din Codul de
procedură civilă, s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 396 din 12
iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 1 septembrie 2005, prin care
a respins criticile formulate împotriva acestui text legal, arătând că, în urma
modificărilor şi completărilor aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, recursul a devenit o cale extraordinară
de atac, ceea ce justifică deosebirea faţă de apel în ceea ce priveşte
inadmisibilitatea probelor noi, cu excepţia înscrisurilor.
Referitor la art. 3041 din Codul de procedură civilă, recursul constituie în această
ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului,
instanţa de recurs judecă însăşi cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi
sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunţată
de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din
Codul de procedură civilă.
Justificarea acestei reglementări derogatorii de la
regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile
esenţiale existente între cele două situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel,
în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost,
integral şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate
de prima instanţă, examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de
jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret
şi limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate în apel.
In situaţia în care părţilor nu le este deschisă calea de atac a apelului,
apare firesc ca instanţa să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă
judecăţii.
Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului
activ al judecătorului, conform căruia instanţa are îndatorirea să stăruie prin
toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea
adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a
legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, este menită să
asigure părţilor o judecată echitabilă şi să conducă instanţa la cercetarea şi
aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3041 şi 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin
Stanciu şi Gabriela Stanciu în Dosarul nr. 965/Cv/2005 al Tribunalului Argeş -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Stefania Diaconu