DECIZIE Nr. 350 din 28 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin.
(2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, precum
si a celor ale art. 64, art. 72 alin. (2) si (3), art. 74 alin. (1) lit. c) si
d) si art. 288 teza a doua din Codul muncii (Legea nr. 53/2003)
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 779 din 26 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca, precum si a celor ale art. 64, art. 72 alin. (2) si (3),
art. 74 alin. (1) lit. c) si d) si art. 288 teza a doua din Codul muncii (Legea
nr. 53/2003), exceptie ridicata de Carmen Speranta Constanta Tomescu in Dosarul
nr. 396/LM/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca,
asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal raspund autorul exceptiei, prin avocat Victor Florin
Pestean, precum si partea Societatea Comerciala "Romtelecom" - S.A.,
prin consilier juridic Liliana Enache.
Avand cuvantul, autorul exceptiei arata ca proiectul Ordonantei de urgenta
a Guvernului privind modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 aduce
modificari in sensul aratat in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate,
fapt ce reprezinta un argument in favoarea constatarii neconstitutionalitatii
textelor de lege criticate.
Arata ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata nu vizeaza modul de
interpretare si aplicare a legii de catre instanta de judecata, ci se refera la
o procedura elaborata in temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, ce incalca
alte dispozitii din Legea fundamentala.
Sustine exceptia astfel cum aceasta a fost ridicata in fata instantei de
judecata.
Depune note scrise prin care solicita admiterea exceptiei. De asemenea,
depune textul proiectului Ordonantei de urgenta privind modificarea si
completarea Legii nr. 53/2003, precum si nota de fundamentare a acesteia.
Reprezentantul partii Societatea Comerciala "Romtelecom" - S.A.
arata ca nu exista nici o legatura intre dispozitiile de lege criticate si
solutionarea cauzei, autorul exceptiei urmarind tergiversarea procesului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca nu constituie motiv de admitere a
exceptiei imprejurarea ca legiuitorul urmeaza a elabora o noua reglementare.
Arata ca dispozitiile de lege criticate nu incalca prevederile art. 16 alin.
(1) din Constitutie, precum si ca autorul exceptiei da o interpretare proprie
textelor in cauza.
Avand cuvantul in replica, reprezentantul autorului exceptiei arata ca
dispozitiile de lege criticate reprezinta prevederi discriminatorii in ceea ce
priveste modul de aparare a dreptului de proprietate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 396/LM/2004,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca, asigurari sociale,
contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, precum si a celor ale art.
64, art. 72 alin. (2) si (3), art. 74 alin. (1) lit. c) si d) si art. 288 teza
a doua din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), exceptie ridicata de Carmen
Speranta Constanta Tomescu intr-o cauza ce are ca obiect o contestatie la
decizia de concediere.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine
urmatoarele: a) art. 288 teza a doua din Codul muncii, precum si art. 77 alin.
(2) din Legea nr. 168/1999, prevazand decaderea din beneficiul probei admise a
partii care intarzie in mod nejustificat administrarea acesteia, fac inoperanta
dispozitia art. 287 din Codul muncii, potrivit careia sarcina probei revine
angajatorului. Astfel, in situatia in care angajatorul refuza in mod sistematic
sa prezinte dovezile in termenul prevazut de lege ori in termenul dat de
instanta, pronuntarea sanctiunii decaderii impotriva angajatorului este in
beneficiul acestuia, care prin propria fapta reuseste sa se sustraga de la
indeplinirea unei obligatii legale, ceea ce inseamna ca protectia dreptului la
munca este insuficienta, iar salariatul nu poate beneficia de un proces
echitabil; b) art. 72 alin. (2) si (3) din Codul muncii este neconstitutional
pentru ca nu contine in mod expres obligatia angajatorului de a notifica
salariatilor care au fost concediati reluarea activitatii a carei incetare a
condus la concedieri colective; c) art. 74 alin. (1) lit. c) din Codul muncii
este neconstitutional pentru ca nu prevede obligatia angajatorului de a
mentiona in decizia de concediere rezultatul aplicarii criteriilor pentru stabilirea
ordinii de prioritate la concediere; d) art. 74 alin. (1) lit. d), raportat la
art. 64 din Codul muncii, are caracter discriminatoriu pentru ca din sfera
salariatilor carora angajatorul trebuie sa propuna ocuparea locurilor de munca
vacante din unitate sunt exclusi salariatii ale caror contracte de munca
urmeaza sa fie desfacute pentru motive neimputabile lor.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca, asigurari
sociale, contencios administrativ si fiscal, prin Incheierea din 18 noiembrie
2004, a respins exceptia de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibila.
Recursul declarat de autorul exceptiei impotriva incheierii a fost admis prin
Decizia civila nr. 729/R din 25 februarie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti,
restituindu-se cauza in vederea rejudecarii exceptiei. Tribunalul a dispus
suspendarea judecarii cauzei si sesizarea Curtii Constitutionale, fara a
inscrie in incheiere opinia sa cu privire la exceptia ridicata. Curtea
Constitutionala a solicitat Tribunalului Bucuresti comunicarea opiniei sale,
insa acesta nu a transmis-o.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul considera ca dispozitiile legale care fac obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate nu contrazic nici o prevedere din Constitutie.
Angajatorul, daca nu face proba legalitatii si temeiniciei deciziei de
concediere, isi asuma consecinta anularii acestui act. Intr-o asemenea situatie
nu se produce rasturnarea sarcinii probei, salariatul nefiind niciodata obligat
sa dovedeasca legalitatea si temeinicia concedierii sale. Conform art. 74 din
Codul muncii decizia de concediere trebuie sa cuprinda suficiente elemente de
informare a salariatului interesat in exercitarea drepturilor recunoscute de
lege. De altfel, autorul exceptiei pune in discutie probleme de interpretare si
de aplicare a textelor de lege criticate, iar nu constitutionalitatea acestora.
Avocatul Poporului apreciaza ca toate dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. Astfel, "instituirea unei proceduri speciale de
solutionare a conflictelor de munca nu aduce atingere in nici un mod dreptului
la un proces echitabil, ci transpune in practica principiul celeritatii
solutionarii litigiilor dintre salariat si angajator, precum si instaurarea
unui climat de ordine, indispensabil exercitarii dreptului prevazut de art. 21
din Constitutie". Stabilirea prin lege a unor conditii privind incetarea
contractului individual de munca nu reprezinta o ingradire a dreptului la
munca. Dispozitiile legale criticate nu aduc atingere trasaturilor si valorilor
supreme ale statului roman si nici principiului unitatii poporului roman si
egalitatii intre cetateni.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partilor prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 77 alin. (2)
din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, art.
64, art. 72 alin. (2) si (3), art. 74 alin. (1) lit. c) si d) si art. 288 teza
a doua din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Aceste dispozitii de lege au
urmatorul cuprins:
- Art. 77 alin. (2) din Legea nr. 168/1999: "Instanta poate sa decada
din beneficiul probei admise partea care intarzie nejustificat administrarea
acesteia.";
- Art. 64, art. 72 alin. (2) si (3), art. 74 alin. (1) lit. c) si d) si
art. 288 teza a doua din Codul muncii:
- Art. 64: "(1) In cazul in care concedierea se dispune pentru
motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care
contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 lit. f),
angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca
vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu
capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii.
(2) In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante
potrivit alin. (1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei
teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii
salariatului, corespunzator pregatirii profesionale sau, dupa caz, capacitatii
de munca stabilite de medicul de medicina a muncii, urmand sa ii comunice
salariatului solutiile propuse de agentie.
(3) Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la
comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) si (2) pentru a-si
manifesta expres consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.
(4) In cazul in care salariatul nu isi manifesta expres consimtamantul in
termenul prevazut la alin. (3), precum si in cazul in care agentia teritoriala
de ocupare a fortei de munca nu poate indeplini obligatia prevazuta la alin.
(2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) In cazul concedierii pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c)
salariatul beneficiaza de o compensatie, in conditiile stabilite in contractul
colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa
caz;";
- Art. 72 alin. (2) si (3): "(2) In cazul in care in aceasta
perioada angajatorul reia activitatile a caror incetare a condus la concedieri
colective, salariatii care au fost concediati au dreptul de a fi reangajati pe
aceleasi locuri de munca pe care le-au ocupat anterior, fara examen sau concurs
ori perioada de proba.
(3) In situatia in care salariatii care au dreptul de a fi reangajati
potrivit alin. (2) nu solicita acest lucru, angajatorul poate face noi angajari
pe locurile de munca ramase vacante.";
- Art. 74 alin. (1) lit. c) si d): "(1) Decizia de concediere se
comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: [...]
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 alin.
(2) lit. d);
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in
care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in
conditiile art. 64.";
- Art. 288: "Administrarea probelor se face cu respectarea
regimului de urgenta, instanta fiind in drept sa decada din beneficiul probei
admise partea care intarzie in mod nejustificat administrarea acesteia."
In opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate incalca
prevederile art. 1 alin. (3), art. 4, art. 21 alin. (3), art. 41 si art. 53 din
Constitutie, potrivit carora:
- Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si
idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.";
- Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman si
solidaritatea cetatenilor sai.
(2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai,
fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de
religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine
sociala.";
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 41: "(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea
profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este
libera.
(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc
securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al
tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal,
concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau
speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite
prin lege.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul
obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
De asemenea, autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt
contrare si prevederilor art. 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si celor ale art. 1
din Protocolul aditional nr. 1 la aceasta conventie, care au urmatorul cuprins:
- Art. 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale:
- Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori
al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta, atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana
ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o
intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse
impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii
sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si,
daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi
asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele
justitiei o cer;
d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina
citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii
acuzarii;
e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu
vorbeste limba folosita la audiere.";
- Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati
recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze
efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora
unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.";
- Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de
prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in
special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte
opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala,
avere, nastere sau orice alta situatie.";
- Art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana fizica
sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi
lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in
conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului
international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii, sau a amenzilor."
Examinand dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale
si la reglementarile internationale invocate in motivarea exceptiei, Curtea
constata urmatoarele:
Dispozitiile legale criticate nu contin nici o masura prin care s-ar
ingradi accesul liber la justitie al oricarui salariat pentru a contesta legalitatea
si temeinicia deciziei de concediere emise de angajator, drept pe care l-a
exercitat efectiv si autorul exceptiei de neconstitutionalitate.
Art. 288 teza a doua din Codul muncii si art. 77 alin. (2) din Legea nr.
168/1999 prevad decaderea partii din beneficiul probei admise, ca sanctiune a
intarzierii nejustificate a administrarii acesteia. Aceste dispozitii legale
sunt menite sa asigure solutionarea cu celeritate a conflictelor de munca, in
primul rand, in interesul salariatului, al apararii raporturilor de munca si al
exercitarii dreptului la munca. Angajatorul, in apararea sa, trebuie sa
dovedeasca legalitatea si temeinicia masurii de concediere, fiind obligat sa
prezinte probele in acest sens inainte de prima zi de infatisare. Daca angajatorul
intarzie, in mod nejustificat, administrarea acestor probe, el poate fi decazut
chiar si din probele admise anterior. Decaderea din proba are drept consecinta
nedovedirea legalitatii ori a temeiniciei deciziei de concediere, aceasta
putand fi anulata.
In urma decaderii angajatorului din proba admisa in aparare, sarcina
administrarii acesteia nu revine salariatului, aplicandu-se in continuare
regula generala potrivit careia sarcina probei revine angajatorului. Si
salariatul poate solicita administrarea unor probe prin care tinde sa
dovedeasca nelegalitatea ori netemeinicia deciziei de concediere. In situatia
in care probele solicitate de salariat si admise de instanta sunt detinute de
angajator, acesta va fi obligat sa le prezinte. In aceste conditii nu sunt
lezate garantiile procedurale care asigura desfasurarea unui proces echitabil
si intr-un interval de timp rezonabil, in interesul legitim al fiecareia dintre
partile litigante.
Art. 74 din Codul muncii prevede obligatia angajatorului de a mentiona in
cuprinsul deciziei de concediere, care trebuie comunicata in scris
salariatului, suficiente motive si informatii pe baza carora salariatul sa
poata aprecia legalitatea si temeinicia masurii de concediere si sa poata
decide daca o contesta sau nu in justitie. Omisiunea de a insera in decizie
toate datele cerute de lege afecteaza legalitatea acesteia.
Obligatia angajatorului de a informa salariatii concediati despre
disparitia motivelor care au determinat incetarea activitatii si concedierea
colectiva si despre reluarea activitatii rezulta din textul de lege criticat,
in aceasta privinta punandu-se doar problema aplicarii legii.
Concedierea salariatului, in conditiile si pentru motivele limitativ
prevazute de lege, nu reprezinta o atingere a dreptului la munca ori la
alegerea libera a profesiei si a locului de munca si nici o restrangere a
exercitarii acestor drepturi. Impotriva eventualelor masuri abuzive si nelegale
de concediere salariatii au dreptul de a face contestatie la instanta judecatoreasca
prin a carei hotarare se restabileste dreptul incalcat.
Nici una dintre dispozitiile legale criticate nu instituie privilegii ori
discriminari, acestea fiind deopotriva aplicabile tuturor salariatilor si
angajatorilor care se gasesc in ipoteza normelor juridice respective.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin.
(2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, precum
si a celor ale art. 64, art. 72 alin. (2) si (3), art. 74 alin. (1) lit. c) si
d) si art. 288 teza a doua din Codul muncii (Legea nr. 53/2003), exceptie
ridicata de Carmen Speranta Constanta Tomescu in Dosarul nr. 396/LM/2004 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca, asigurari sociale,
contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Cristina Toma