DECIZIE   Nr. 350 din 19 decembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 117 din 13 februarie 2002

    Costica Bulai         - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Dinu Zamfirescu in Dosarul nr. 3.311/2001 al Judecatoriei Sectorului 1, municipiul Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 11 decembrie 2001 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 18 decembrie 2001 si apoi pentru data de 19 decembrie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 3.311/2001 al Judecatoriei Sectorului 1, municipiul Bucuresti, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Dinu Zamfirescu intr-o cauza civila, in contradictoriu cu statul roman.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 33 din Legea nr. 68/1992, "care prevede ca numai persoanele care au exclusiv cetatenia romana si domiciliul in tara pot candida la alegerile legislative, este neconstitutional", desi este "o simpla repetare a dispozitiilor constitutionale" ale art. 16 alin. (3), care impun aceeasi conditie referitoare la cetatenie. In consecinta, se arata ca, in temeiul art. 20 din Constitutie, "urmeaza sa se considere modificat implicit continutul dispozitiei constitutionale din art. 16 alin. (3), deoarece restrangerea dreptului fundamental de a fi ales nu este in concordanta" cu art. 21 alin. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 2 si art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 5 alin. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, art. 3 din Statutul Consiliului Europei, ratificat de Romania prin Legea nr. 64/1993, pct. 12 si 13 din Documentul final al Reuniunii de la Viena si cu pct. 5.7, 5.9, 6 si 7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga al Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E. Autorul exceptiei mai sustine ca prin ratificarea de catre Romania a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, precum si a celor doua pacte, si anume Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 16 alin. (3) din Constitutie, care a fost adoptat "anterior" ratificarii acestor documente internationale, a fost modificat implicit, iar art. 33 din Legea nr. 68/1992 "a devenit neconstitutional". In sfarsit, se apreciaza ca o alta interpretare a dispozitiilor constitutionale ar face ca art. 11 si 20 din Constitutie sa devina "simple norme juridice cu aspect de reclama".
    Judecatoria Sectorului 1, municipiul Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca textul de lege criticat este "conform art. 16 alin. (3) din Constitutie" si "constitutionalitatea dispozitiilor legale nu priveste concordanta dintre normele juridice si actele internationale chiar ratificate de catre statul roman".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca "dispozitiile potrivit carora persoanele care candideaza pentru functii si demnitati publice trebuie sa aiba numai cetatenia romana si domiciliul in tara nu reprezinta decat preluarea prevederilor art. 16 alin. (3) din Constitutie" si "insusi reclamantul nu contesta faptul ca aceste dispozitii sunt impuse de prevederile constitutionale si sunt identice cu acestea din urma".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, asa cum rezulta din incheierea de sesizare din 18 mai 2001 si din motivarea formulata in scris de autorul exceptiei, dispozitiile art. 33 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare. In esenta, in opinia autorului exceptiei acest text este neconstitutional, deoarece prevede ca "numai persoanele care au exclusiv cetatenia romana si domiciliul in tara pot candida la alegerile legislative". In realitate, o asemenea reglementare este cuprinsa in art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificarile si completarile ulterioare, si, in consecinta, prin prezenta decizie Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea acestui text de lege, potrivit caruia "Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu indeplinesc conditiile prevazute de art. 35 din Constitutie pentru a fi alese".
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, desi dispozitiile din lege criticate "sunt o simpla repetare" a art. 16 alin. (3) din Constitutie, care prevede ca "Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara", "normele constitutionale insele si, implicit, normele legale (care trebuie sa fie conforme cu Constitutia), trebuie citite si interpretate in conformitate cu art. 20 din Constitutie, potrivit caruia: <<(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.>>"
    In acest sens sunt invocate urmatoarele reglementari din pactele si tratatele internationale:
    - Art. 21 alin. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "1. Orice persoana are dreptul sa participe la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber alesi.
    2. Orice persoana are dreptul de acces, in conditii de egalitate, la functiile publice ale tarii sale.";
    - Art. 2 si art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice:
    "Articolul 2
    1. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa respecte si sa garanteze tuturor indivizilor care se gasesc pe teritoriul lor si tin de competenta lor drepturile recunoscute in prezentul Pact, fara nici o discriminare, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare.
    2. Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa garanteze ca drepturile enuntate in el vor fi exercitate fara nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alta imprejurare.";
    "Articolul 5
    2. Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau in vigoare in orice stat parte la prezentul pact in aplicarea legilor, conventiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul ca prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste intr-o masura mai mica.";
    - Art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale: "Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau in vigoare in orice tara in virtutea unor legi, conventii, regulamente sau cutume, sub pretextul ca prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste intr-o masura mai mica.";
    - Art. 3 din Statutul Consiliului Europei, ratificat de Romania prin Legea nr. 64/1993: "Fiecare membru al Consiliului Europei trebuie sa accepte principiile statului de drept si principiul in virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului.
    Fiecare membru se angajeaza sa colaboreze, in mod sincer si efectiv, la realizarea scopului consiliului conform definitiei acestuia din cap. I.";
    - Pct. 12 si 13 din Documentul final al Reuniunii de la Viena si pct. 5.7, 5.9, 6 si 7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga al Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E., texte al caror continut nu este publicat in traduceri oficiale.
    Din analiza argumentelor formulate in sustinerea exceptiei Curtea retine ca, recunoscand concordanta deplina a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare, cu prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (3), autorul acesteia solicita exercitarea unui control de constitutionalitate intemeiat pe art. 20 din Constitutie, relativ la preeminenta reglementarilor internationale referitoare la drepturile omului, in caz de conflict cu dreptul intern si "sa se considere modificat implicit continutul dispozitiei constitutionale din art. 16 alin. (3)".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    O prima critica a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificarile si completarile ulterioare, consta in aceea ca acestea sunt neconstitutionale, deoarece prevad ca "numai persoanele care au exclusiv cetatenia romana si domiciliul in tara pot candida la alegerile legislative", desi ele sunt "o simpla repetare" a prevederilor art. 16 alin. (3) din Constitutie.
    Sub acest aspect Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, intr-o cauza in care se invoca neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care, ca si in speta, se regasesc in prevederile art. 16 alin. (3) din Constitutie. Cu acel prilej Curtea a statuat ca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (3) "[...] urmeaza a fi interpretate in corelatie cu cele cuprinse in art. 50 din Constitutie, potrivit cu care <<(1) Fidelitatea fata de tara este sacra. (2) Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin [...]>>. In aceasta lumina, fidelitatea fata de tara apare ca o obligatie esentiala ce rezulta din raportul de cetatenie, raport definitoriu in conditionarea de catre legiuitor a accesului la anumite functii sau demnitati publice". Prin aceeasi decizie s-a retinut ca "accesul persoanei la o functie sau demnitate publica, in raport cu o asemenea conditie, se regaseste si in norme si prevederi din documente internationale", aratandu-se, de exemplu, ca art. 21 alin. (2) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, invocat ca fiind incalcat si in prezenta cauza, "statueaza ca <<Orice persoana are dreptul de acces, in conditii de egalitate, la functiile publice ale tarii sale>>". Tot in legatura cu invocarea incalcarii art. 21 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in decizia mentionata Curtea a observat "ca reglementarea are in vedere accesul la functii publice eligibile, cata vreme sunt evocate, ca valori supreme aparate, exprimarea vointei populare prin alegeri nefalsificate, vointa poporului constituind baza puterii de stat, iar alegerile intemeindu-se pe proceduri care sa asigure libertatea votului".
    Totodata, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 226 din 3 iulie 2001 s-a constatat ca unele dispozitii din reglementarile internationale nu se opun unor circumstantieri si chiar unor restrictii in exercitarea libertatilor. Astfel, s-a retinut ca, in virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, "exercitarea libertatilor poate fi supusa anumitor limitari, ce trebuie insa stabilite in mod expres prin lege si care sunt necesare, printre altele, apararii securitatii nationale sau ordinii publice". De asemenea, s-a retinut ca art. 2 alin. 2 din acelasi pact precizeaza ca drepturile sa fie "exercitate fara restrictii nerezonabile, ceea ce implica posibilitatea existentei unor conditionari in exercitiul acestor drepturi. In aceste conditii, interdictia oricarei discriminari nu mai apare ca fiind nelimitata, pretandu-se, in cazul reglementarii ei prin lege, la o fireasca cercetare a conditiei de rezonabilitate". S-a mai retinut ca "pct. 5.9 si pct. 7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din 1990, care interzic orice discriminare in exercitarea drepturilor cetatenilor, inclusiv cele de a solicita functii politice sau publice", precum si textele mentionate din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice "nu isi gasesc aplicatie".
    Cele statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea acestei jurisprudente, astfel incat criticile potrivit carora art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificarile si completarile ulterioare, contravine art. 21 alin. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si pct. 5.9 si 7.5 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din 1990, prin raportare la art. 20 din Constitutie, urmeaza sa fie respinse.
    Prin decizia mentionata Curtea Constitutionala a mai retinut ca, in considerarea reglementarilor internationale evocate, "dispozitiile legale criticate trebuie raportate la limitele exercitiului unor drepturi, prevazute in art. 49 al Constitutiei". Asa fiind, si in prezentul dosar, examinand dispozitiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, cu modificarile si completarile ulterioare, prin raportare la prevederile art. 49 din Constitutie, referitoare la "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati", Curtea constata ca aceste cerinte constitutionale sunt intrunite, intrucat conditionarea impusa de textul de lege criticat este dictata, ca si in cauza anterioara, de "considerente privind apararea sigurantei nationale, cu respectarea unei conditii de rezonabilitate" care, in speta, este indeplinita.
    In plus, in acest dosar s-a mai invocat si incalcarea urmatoarelor dispozitii: art. 2 si art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, dispozitii in conformitate cu care statele parti ale acestui pact se angajeaza sa respecte si sa garanteze tuturor indivizilor care se gasesc pe teritoriul lor drepturile recunoscute de pact (art. 2), precum si inadmisibilitatea vreunei restrictii sau derogari de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau in vigoare in statele parti la pact, sub pretextul ca pactul nu recunoaste sau recunoaste intr-o masura mai mica aceste drepturi (art. 5 pct. 2); art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, al carui continut este identic cu cel redat anterior; art. 3 din Statutul Consiliului Europei, la care Romania a aderat prin Legea nr. 64/1993, articol potrivit caruia statele membre ale Consiliului Europei trebuie sa accepte principiile statului de drept si principiul in virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia lor trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului; pct. 5.7 si 6 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga al Conferintei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E. si pct. 12 si 13 din Documentul final al Reuniunii de la Viena, texte care interzic orice discriminare in exercitarea drepturilor cetatenilor, inclusiv a celor de a solicita functii politice sau publice.
    Examinand sustinerile referitoare la incalcarea dispozitiilor mentionate din pactele privitoare la drepturile omului si din Statutul Consiliului Europei, Curtea constata ca acele dispozitii din documentele internationale nu se refera la exercitarea dreptului de a fi ales de catre persoanele care au dubla cetatenie si, in consecinta, nu sunt incidente in cauza. Documentul final al Reuniunii de la Viena si Documentul Reuniunii de la Copenhaga, invocate, de asemenea, ca fiind incalcate, sunt documente politice care nu se ratifica de catre Romania si ca atare nu sunt relevante sub aspectul controlului de neconstitutionalitate.
    Autorul exceptiei mai sustine ca prin ratificarea de catre Romania a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, precum si a celor doua pacte, si anume Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 16 alin. (3) din Constitutie, care a fost adoptat "anterior" ratificarii acestor documente internationale, a fost modificat "explicit, prin procedura prevazuta de art. 146 si urmatoarele din Constitutie, dar si (in subsidiar) implicit, prin mecanismul instituit de art. 11 si art. 20 din Constitutie, norme juridice care au cel putin forta juridica a art. 146 sau art. 16 alin. (3) din Constitutie".
    Examinand aceste critici, Curtea constata ca Declaratia Universala a Drepturilor Omului reprezinta un document al Organizatiei Natiunilor Unite, respectiv al Adunarii Generale, adoptat la 10 decembrie 1948 si care nu este supus ratificarii statelor. In Romania acestui document i s-a conferit forta juridica prin inscrierea sa in art. 20 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
    In ceea ce priveste cele doua pacte, acestea au fost ratificate de Romania prin Decretul nr. 212 din 31 decembrie 1974, publicat in Buletinul Oficial, nr. 146 din 20 noiembrie 1974. Asa fiind, Curtea observa ca ratificarea pactelor este anterioara Constitutiei si ca atare nu a existat o modificare a textelor constitutionale si legale in virtutea succesiunii in timp a legilor.
    De altfel, modificarea Constitutiei Romaniei nu se poate realiza decat la initiativa, cu procedura si in limitele prevazute de aceasta in art. 146 - 148 din titlul VI "Revizuirea Constitutiei", astfel ca ratificarea de catre Romania a unui tratat international, anterioara sau posterioara intrarii in vigoare a Constitutiei, are relevanta doar pe planul interpretarii textelor interne privitoare la drepturile omului.
    Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 s-a aratat ca o asemenea sustinere ar indreptati Curtea sa constate existenta unei cauze de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate, in temeiul faptului ca in realitate "se solicita Curtii ca, pe cale de interpretare, sa declare un text din Constitutie ca fiind in afara cadrului conventional international privind drepturile omului. Intr-o atare situatie, in conditiile in care Curtea ar admite exceptia, ar proceda ea insasi la revizuirea Constitutiei. Curtea si-ar extinde, astfel, limitele propriei sale competente".
    Fata de cele aratate exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza sa fie respinsa pe fond.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Dinu Zamfirescu in Dosarul nr. 3.311/2001 al Judecatoriei Sectorului 1, municipiul Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 decembrie 2001.

                      PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Costica Bulai

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu