DECIZIE Nr.
349 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43, ale art. 46, ale art. 48, ale
art. 49, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) si alin. (3), ale
art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2), ale art. 84 alin. (1) si
(6), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) si ale art. 90 alin. (1) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 421 din 16 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43, 46, 49, ale art. 53 alin. (1)
lit. e) şi alin. (3) raportat la alin. (1) lit. e), ale art. 86, ale art. 89
alin. (2) şi ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
precum şi ale art. 43 alin. (1) lit. a), ale art. 48, ale art. 52 alin. (1)
lit. e), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1),
ale art. 83 alin. (2) şi ale art. 84 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Gheorghe Mârşu în Dosarul nr. 41.418/3/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări
sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, precum şi
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic, celelalte
părţi fiind lipsă, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând,
în esenţă, că prevederile legale criticate nu sunt corelate cu cele ale
Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994. Totodată, consideră că sunt încălcate
prevederile art. 45 şi 56 din Constituţie.
Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală consideră că excepţia este inadmisibilă, nefiind motivată, ceea ce este
contrar dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr.
47/1992.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
autorul excepţiei nu şi-a motivat excepţia, contrar art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992, şi că acesta de fapt solicită o interpretare a unor texte legale, ceea ce excedează
competenţei Curţii, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 41.418/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 43, 46, 49, ale art. 53 alin. (1) lit. e) şi alin. (3)
raportat la alin. (1) lit. e), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) şi ale art.
90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 43
alin. (1) lit. a), ale art. 48, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit.
a) şi alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2) şi
ale art. 84 alin. (1) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată
de Gheorghe Mârşu într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii a
Direcţiei generale a finanţelor publice.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
prevederile legale criticate sunt neconstituţionale faţă de Ordonanţa
Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă
şi a contabililor autorizaţi şi Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind
organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.
Totodată, se apreciază că însuşi conceptul de „reţinere la sursă a impozitului
din venitul brut încasat, în cazul activităţilor de expertiză contabilă,
tehnică judiciară şi extrajudiciară", este neconstituţional.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a de conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată. Totodată, se arată că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu
este motivată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, susţinerile părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din motivarea acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 43, 46, 48, 49,
ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), ale art. 56, ale
art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2), ale art. 84 alin. (1) şi (6), ale
art. 86, ale art. 89 alin. (2) şi ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu
modificările şi completările ulterioare, şi privesc cotele de impozitare,
definirea veniturilor din activităţi independente, stabilirea venitului anual
net realizat din activităţi independente, reţinerea la sursă a impozitului
reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi
independente, deducerile personale, stabilirea venitului net anual impozabil,
declaraţiile speciale, stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual
impozabil, regulile privind asocierile fără personalitate juridică, alte
venituri ale persoanelor nerezidente, precum şi veniturile obţinute în
străinătate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei susţine că există anumite
neconcordanţe între dispoziţiile legale criticate şi Ordonanţa Guvernului nr.
65/1994, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, dar nu indică textele
constituţionale încălcate şi nici în ce constă neconstituţionalitatea textelor
criticate.
Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este nemotivată, având în vedere că autorul acesteia nu face referire
la nici un text ori principiu constituţional pretins încălcat, ceea ce este
contrar dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". In consecinţă, Curtea
constată că excepţia este inadmisibilă, nefiind îndeplinită o cerinţă
imperativă în ceea ce priveşte sesizarea Curţii.
Curtea reţine că motivarea
excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie să fie
făcută chiar prin actul de sesizare al Curţii, pentru a fi posibilă exercitarea
controlului de constituţionalitate. In consecinţă, invocarea în susţinerea
excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii şi nu în faţa
instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu excepţia de
neconstituţionalitate contravine textului imperativ al art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992 şi nu este de natură să înlăture această cauză de inadmisibilitate
a excepţiei, neacoperindu-se astfel cerinţa imperativă a motivării excepţiei
drept condiţie cu privire la legala sesizare a Curţii.
Totodată, Curtea observă că prin critica sa autorul
excepţiei susţine că ar exista anumite neconcordanţe între textele
criticate şi alte acte normative, precum şi neaplicarea corespunzătoare, în speţă, a
unor texte legale. In legătură cu această susţinere Curtea constată că, în
conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional
realizează un control de
constituţionalitate a legilor şi a altor acte normative, în timp ce problemele
care ţin de coordonarea legislativă revin autorităţii legiuitoare, iar cele
referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, instanţei de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43, 46, 48, 49, ale art. 52 alin.
(1) lit. e), alin. (2) lit. a) şi alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin.
(1), ale art. 83 alin. (2), ale art. 84 alin. (1) şi (6), ale art. 86, ale art.
89 alin. (2) şi ale art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, excepţie ridicată de Gheorghe Mârşu în Dosarul nr. 41.418/3/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări
sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly