DECIZIE Nr.
349 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (2) si ale art. 25 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 4 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 25 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Măria Man în Dosarul nr.
1.396/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă
Curţii faptul că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei note scrise prin
care susţine admiterea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă. Arată, în acest sens, că autorul
excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, nu
motivează excepţia pe temeiuri de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale
atacate şi urmăreşte, în realitate, completarea acestora, operaţiune ce
excedează însă competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.396/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 25 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de
Măria Man într-o cauză având ca obiect o contestaţie la titlu şi la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele legale criticate, care privesc
executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au
admis acţiuni formulate în condiţiile Legii contenciosului administrativ, „sunt
cel puţin confuze şi permit interpretări arbitrare" şi „expun
reprezentantul ales unor presiuni nejustificate din partea puterii
judecătoreşti, întrucât legea nu prevede explicit procedura de soluţionare a
contestaţiilor aduse la cunoştinţa primarului", fiind astfel în
contradicţie cu art. 1 alin. (4) şi cu art. 52 din Constituţie, referitoare la
principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv la dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică. Autorul excepţiei apreciază că „reclamantul
ar trebui să aibă dreptul la despăgubirile ce i se cuvin şi la reconstituirea
în integralitate a drepturilor lezate, însă nu ar trebui ca acesta să poată
solicita penalităţi în cuantum fix împotriva conducătorului autorităţii publice". In opinia sa,
„penalitatea pentru întârzierea în executarea hotărârilor contencioase ar
trebui să cadă în obligaţia Ministerului Public, iar acesta ar trebui să
dispună de mecanisme instituţionale arbitrale pentru cercetarea cauză-efect
(...)", întrucât „orice acţiune în sistem care se soluţionează în favoarea
reclamantului înseamnă o perturbare a ordinii de drept în interiorul sistemului
administrativ".
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ opinează în sensul
respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
autorul nu precizează în mod concret textul constituţional pretins a fi
încălcat, singura sa apreciere asupra dispoziţiilor legale criticate fiind de
natură subiectivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea
Constituţională nu este competentă ca prin decizia sa să modifice sau să completeze
prevederile supuse controlului, aşa cum pretinde autorul excepţiei. In plus,
apreciază că textele de lege criticate nu contravin principiului liberului
acces la justiţie, care presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi
de a utiliza procedurile, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Pe
de altă parte, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti reprezintă o problemă de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate reglementa
reguli speciale de procedură. Or, dispoziţiile art. 24 şi ale art. 25 din Legea
nr. 554/2004 reglementează măsuri energice, atât de natură civilă, cât şi
penală, prin care să se asigure realizarea efectivă a dreptului recunoscut şi
restabilit prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată de instanţa de
contencios administrativ.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 24 şi ale art. 25 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Menţionează, pe
de o parte, că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată, contrar art.
10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar, pe de altă parte, că autorul acesteia
urmăreşte, în realitate, completarea textelor de lege atacate, ceea ce
excedează competenţei Curţii Constituţionale. In plus, precizează că în speţă
se pune în discuţie modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor
criticate, ceea ce, de asemenea, depăşeşte sfera atribuţiilor instanţei de
contencios constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,
dispoziţiile art. 24 şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. In
realitate, autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi ale art.
25 din legea menţionată, astfel că asupra acestora Curtea se va pronunţa.
Textele legale atacate au următorul cuprins:
- Art. 24 - Obligaţia executării: „(2) In cazul în care termenul nu este
respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz,
persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de
întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.";
- Art. 25 - Instanţa de
executare: „(1) Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2)
se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea
reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea
părţilor.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de
taxa de timbru.
(3) Hotărârea pronunţată de instanţa de executare
poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod
corespunzător, şi pentru punerea în executare a hotărârilor instanţelor de
contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca
obiect contracte administrative."
In motivarea excepţiei autorul acesteia susţine
contrarietatea textelor legale citate faţă de prevederile art. 1 alin. (4) din
Constituţie, referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, şi ale
art. 52 din aceasta, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că autorul acesteia a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate
întrucât nu i se pare „corect să ceară penalizarea primarului (...) pentru întârzierea în punerea în
aplicare (a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile învestite cu
titlu executoriu), câtă vreme dispoziţiile legale în materie sunt cel puţin
confuze şi permit interpretări arbitrare". Consideră aşadar că
penalităţile de întârziere reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar trebui să se aplice
conducătorului autorităţii publice parte în litigiu, iar sancţiunea şi
despăgubirile să nu se acorde în urma cererii exprese a reclamantului, aşa cum
prevede art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege, pentru că astfel se perturbă
activitatea internă a autorităţii publice şi se pot crea conflicte între
colegi.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că autorul
excepţiei formulează aprecieri de natură subiectivă referitoare la textele de
lege pretins neconstituţionale şi nu relevă niciun fel de contradicţie între
acestea şi o normă fundamentală. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate este
în realitate nemotivată şi urmăreşte aspecte privind modalitatea de
interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Pe de o parte, indicarea
principiului separaţiei puterilor în stat, statuat de art. 1 alin. (4) din
Constituţie, nu echivalează cu un argument de drept, susţinut în favoarea
admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, acest
principiu fundamental nu are incidenţă în cauză. Totodată, Curtea observă că
autorul excepţiei ar dori ca textele legale criticate să conţină alte
reglementări, care să nu prevadă sancţionarea conducătorului autorităţii
publice cu amendă pentru neexecutarea hotărârii definitive şi irevocabile în
termenul prevăzut de lege, iar, pe de altă parte, nu reclamantul să fie cel
care să solicite în faţa instanţei executarea acestei sancţiuni şi acordarea
despăgubirilor legale. Or, aceste susţineri pretind în realitate completarea
textului criticat ca fiind neconstituţional în sensul dorit de autorul
excepţiei, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale şi nu poate fi
reţinut. De altfel, Curtea remarcă lipsa legăturii între obiectul cauzei în
cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate - contestaţie la
titlu şi la executare - şi soluţionarea excepţiei, întrucât prevederile legale
criticate privesc conducătorul autorităţii publice, şi nu autorul excepţiei,
care are altă calitate în cadrul unităţii administrativ-teritoriale şi care
este parte adversă în procesul din faţa instanţei de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Măria Man
în Dosarul nr. 1.396/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi