DECIZIE Nr.
343 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 1 alin. 1 lit. e) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 401 din 9 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Cerasela Ambăruş în Dosarul nr. 10/2006 al Curţii
de Apel Bacău - Secţia penală.
La apelul nominal este prezentă partea Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic Eliza Mihăilescu,
lipsind autoarea excepţiei, precum şi partea Direcţia Generală a Finanţelor
Publice Bacău, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise,
prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Având cuvântul, reprezentantul Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale
în materie, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 10/2006, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Cerasela
Ambăruş în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil,
prin aceea că înlătură calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin
care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Se arată că, deşi prin înlăturarea căii
de atac a recursului legiuitorul a avut în vedere imperativul de celeritate, în
practică, lipsa acestei căi de atac a generat efecte contrarii, deoarece
„adeseori instanţele de apel dispun rejudecarea cauzei în alte cazuri decât
cele expres şi limitativ prevăzute de art. 379 alin. 2 lit. b) din Codul de
procedură penală, tocmai datorită faptului că o astfel de hotărâre este la
adăpost de orice control judiciar."
Curtea de Apel Bacău - Secţia penală apreciază că „într-adevăr, în practică, există situaţii în care se
dispune în mod nelegal rejudecarea cauzelor, iar aceste situaţii nu pot fi
cenzurate întrucât nu există calea de atac a recursului".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, referindu-se
la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie art. 3851 alin. 1 iit. e) din Codul de procedură penală, având următorul
cuprins: "Pot fi atacate cu recurs:[...]
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de
tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de
Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta
cauză şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 481 din 9
noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 2 decembrie 2004, şi
Decizia nr. 35 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 158
din 22 februarie 2005, Curtea Constituţională, respingând ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale, a reţinut că
„prin instituirea caracterului irevocabil al deciziilor prin care s-a dispus
rejudecarea cauzelor nu se aduce atingere în nici un fel dreptului la un proces
echitabil, ci, dimpotrivă, se oferă tuturor părţilor interesate exercitarea
acestui drept în condiţii de echitate, întrucât, de vreme ce se procedează la o
nouă judecată asupra fondului, partea interesată are posibilitatea să-şi
valorifice toate drepturile şi interesele sale legitime fără nici un fel de
limitări".
De asemenea, prin Decizia nr. 94 din 7 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 176 din 23 februarie 2006, Curtea Constituţională,
analizând aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate prin prisma jurisprudenţei
Curţii Europene a Drepturilor Omului, a constatat că, în ceea ce priveşte
existenţa unei a doua căi de atac (recurs) în materie penala, Curtea de la Strasbourg a reamintit în Cauza Krombach
contra Franţei, 2001, că statele dispun, în
principiu, de o largă marjă de apreciere pentru a decide modalităţile de
exerciţiu al dreptului la două grade de jurisdicţie. Totuşi limitările aduse de
către legislaţiile interne dreptului la recurs trebuie, prin analogie cu
liberul acces la justiţie consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, să urmărească un scop
legitim şi să nu aducă atingere substanţei dreptului. Or, aşa cum a statuat
Curtea Constituţională în jurisprudenţa menţionată, aceste cerinţe au fost
respectate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din
deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală,excepţie ridicată
de Cerasela Ambăruş în Dosarul nr. 10/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta