Decizia Nr.343 din 17.06.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi, în mod particular, a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din această ordonanţă
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 565 din 30 iulie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel-Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar şi în mod particular a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din această lege, excepţie ridicată de Ştefana Bădulescu în Dosarul nr. 677/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 246D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.611 din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 677/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar şi în mod particular a dispoziţiilor art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din această lege.5. Excepţia a fost ridicată de Ştefana Bădulescu cu prilejul soluţionării plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 2/118706 din 9 ianuarie 2013, emisă de Ministerul Justiţiei.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. II din Legea nr. 283/2011 sunt neconstituţionale prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 a reglementat iniţial aspecte care nu se refereau şi la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Aceste aspecte au fost introduse în cuprinsul ordonanţei prin Legea nr. 283/2011, fără a fi motivate însă în niciun fel necesitatea şi urgenţa reglementării. În sprijinul celor arătate invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 1.121/2008, nr. 104/2009 şi nr. 784/2009.7. Totodată, susţine că dispoziţiile de lege criticate nu mai pot fi aplicate începând cu luna iunie 2012 sau cel mai târziu cu luna decembrie 2012, întrucât eventualele justificări raportate la criza economică financiară a statului care au reprezentat temeiul reglementării nu mai subzistă odată ce salariile care au fost reduse în acest context au revenit la nivelul anterior acestei crize. Or, consideră că este inadmisibil să se considere că salariile nu pot fi reduse decât temporar, iar alte drepturi salariale, aşa cum este indemnizaţia corespunzătoare coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare, să nu mai fie acordate niciodată, deşi neplata acestora a fost dispusă pentru aceleaşi raţiuni pentru care au fost reduse şi salariile.8. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011, arată că acestea sunt discriminatorii. Astfel, consideră că prin aplicarea acestui articol de lege, care prevede că salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare nu va fi acordat, indemnizaţia pe care a obţinut-o este diferită de cea de care beneficiază alte persoane care au îndeplinit aceleaşi cerinţe de vechime în profesie anterior datei de 1 ianuarie 2011. În acest mod se ajunge la o remunerare diferită pentru o muncă egală, încălcându-se art. 16, art. 4 şi art. 41 din Constituţie.9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că aceste dispoziţii de lege se aplică în mod egal tuturor persoanelor cuprinse în ipoteza normei, respectiv personalul plătit din fonduri publice. Astfel, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. În plus, legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, prin reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.12. De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la muncă. În acest sens, arată că salariul poate fi diminuat dacă această măsură este determinată de necesitatea stabilităţii economice a ţării în contextul crizei economice mondiale. Aminteşte că, prin deciziile nr. 871/2010 şi nr. 874/2010, Curtea Constituţională a statuat că noţiunea de „bun“, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, înglobează orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică şi reprezintă un drept câştigat numai cu privire la drepturile realizate până la data intrării în vigoare a noii legi.13. În sfârşit, precizează că art. 115 alin. (4) din Constituţie nu are incidenţă în cauză.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Potrivit actului de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, şi în mod particular dispoziţiile art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din această lege.17. Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, şi la art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din această ordonanţă, dispoziţii care au fost introduse în cuprinsul ordonanţei prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011.18. Dispoziţiile art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au următoarea redactare: „(1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.
(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale «Justiţie».“19. Aceste dispoziţii de lege au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2012. Deoarece, însă, continuă să îşi producă efectele juridice în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a analiza constituţionalitatea acestora. 20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 4 referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 atât pentru motive ce se referă la îndeplinirea condiţiilor necesare pentru adoptarea actului normativ amintit, cât şi pentru motive referitoare la însuşi conţinutul reglementării. 22. În ceea ce priveşte criticile referitoare la pretinsa contrarietate a dispoziţiilor de lege criticate cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă inexistenţa unei situaţii extraordinare care să fi justificat adoptarea de urgenţă a măsurilor privind drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar, reglementate în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. 23. Faţă de această critică, Curtea reţine că, la momentul emiterii sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 a avut în conţinutul său un singur articol, ce reglementa unele măsuri referitoare la acordarea finanţărilor rambursabile acordate unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale. 24. Prin legea de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, Legea nr. 283/2011, a fost introdus în cuprinsul ordonanţei art. II, articol ce conţinea 23 de articole care instituiau diferite măsuri financiare în domeniul bugetar, privind, între altele, şi drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar. 25. Într-adevăr, aşa cum Curtea Constituţională a reţinut în Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, şi Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, în vederea exercitării de către Guvern a prerogativei legislative prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă, Constituţia a prevăzut în art. 115 alin. (4) necesitatea justificării acestui transfer de competenţă de la puterea legiuitoare, Parlamentul, către puterea executivă, Guvernul. Astfel, în conţinutul ordonanţei de urgenţă trebuie să fie menţionată situaţia extraordinară care a impus de urgenţă intervenţia legislativă a Guvernului. 26. În cazul dispoziţiilor de lege criticate, Curtea constată însă că acestea au fost introduse în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, prin modificările şi completările aduse acestui act normativ de către legea de aprobare, adoptată de însăşi puterea legiuitoare, Parlamentul, îndeplinirea condiţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie fiind lipsită de relevanţă în acest caz. 27. Examinând în continuare criticile de neconstituţionalitate ce vizează conţinutul art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea constată că autorul excepţiei susţine atât faptul că aceste dispoziţii de lege ar fi contrare prevederilor art. 4, art. 16 şi art. 41 din Constituţie, cât şi dispoziţiilor art. II art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. De asemenea, susţine că aceste dispoziţii de lege ar fi trebuit să îşi înceteze aplicabilitatea cel mai târziu la sfârşitul anului 2012. 28. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile Legii fundamentale, Curtea reţine că autorul excepţiei pune în discuţie existenţa unui tratament juridic discriminator între persoanele care au fost avansate în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi cele care au fost avansate ulterior. Astfel, arată că acestea din urmă au beneficiat de încadrarea în clasa de muncă corespunzătoare vechimii dobândite şi de majorarea salariului de bază, dar nu prin aplicarea coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de ierarhizare, prevăzut în tabelul cuprins în art. 10 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ci prin aplicarea coeficientului prevăzut la art. 10 alin. (5) din aceeaşi lege. 29. Curtea observă că soluţia legislativă criticată s-a aplicat nu numai în anul 2012, aşa cum prevede art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, ci şi anterior, în anul 2011, prin reglementarea art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, şi s-a prelungit ulterior, în anul 2013, prin conţinutul art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. 30. Analizând criticile de neconstituţionalitate identice celor invocate în prezenta cauză cu referire la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 285/2010, Curtea, prin Decizia nr. 884 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, a reţinut că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. De altfel, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă. 31. Cât priveşte pretinsa contrarietate dintre dispoziţiile art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 şi cele ale art. II art. 2 din acelaşi act normativ, Curtea reţine că, în realitate, deşi cele două texte de lege se referă la promovare, au în vedere criterii de promovare diferite. Astfel, în timp ce textul de lege criticat se referă la promovarea în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă, art. II art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 are în vedere promovarea în alte grade şi trepte profesionale. 32. De altfel, eventuala contrarietate dintre două texte de lege nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, de competenţa instanţei de contencios constituţional, întrucât aceasta din urmă este chemată să analizeze dispoziţiile legilor sau ordonanţelor în raport cu prevederile Legii fundamentale, iar nu în raport cu alte legi. 33. De asemenea, susţinerile autorului excepţiei referitoare la perioada de timp cât dispoziţiile de lege criticate ar fi trebuit să fie aplicate, respectiv cel mai târziu până la sfârşitul anului 2012, nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci pot fi privite mai degrabă ca propuneri de modificare a dispoziţiilor legale, aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. 34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefana Bădulescu în Dosarul nr. 677/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi, în mod particular, dispoziţiile art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din această ordonanţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea