DECIZIE Nr.
341 din 18 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 10 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 289 din 14 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38510 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lăcrămioara
Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 4.267/333/2006 al Curţii de Apel laşi -
Secţia penală şi de Nicolae Sbarcea în Dosarul nr. 1.428/42/2007 al Curţii de
Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorii Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat şi Nicolae
Sbarcea au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.677D/2007 şi nr. 1.846D/2007
au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 1.846D/2007 la Dosarul nr. 1.677D/2007, care
este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 13 noiembrie 2007 şi 29 noiembrie
2007, pronunţate în dosarele nr. 4.267/333/2007 şi nr. 1.428/42/2007, Curtea
de Apel laşi - Secţia penală şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38510 alin. 21 din
Codul de procedură penală şi, respectiv, art. 38510, în integralitatea sa, din
acelaşi cod.
Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de
Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat şi Nicolae Sbarcea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea
dreptului la apărare, deoarece creează unele discriminări, dar nu a arătat în concret
în ce constau acestea.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este singura
autoritate competentă să stabilească regulile generale de procedură cu
eventuale derogări sau excepţii, dacă acestea nu contravin unor dispoziţii sau
principii constituţionale. De altfel, prevederile legale criticate se aplică
tuturor părţilor din procesul penal, fără nicio discriminare. Este firesc ca,
pentru asigurarea unei bune desfăşurări a justiţiei, motivele de recurs să fie
depuse într-un termen rezonabil, pentru ca şi celelalte părţi să le cunoască şi
să aibă timp pentru pregătirea apărării lor.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea în textul de
lege a unei obligaţii valabile pentru toate persoanele care declară recurs
într-o cauză penală, de a-şi motiva în scris cererea într-un anumit termen, nu
contravine principiului egalităţii în faţa legii. De asemenea, nu se încalcă
nici dreptul la apărare, întrucât în alin. 21 al articolului criticat se prevede că, şi
în situaţia în care nu se respectă obligaţia de motivare în scris a cererii de
recurs, instanţa trebuie să ia în considerare, din oficiu, cazurile de casare
potrivit art. 3859
alin. 3 din Codul de procedură penală.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată
de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii ori discriminări pe
considerente arbitrare. Totodată nu este îngrădit nici dreptul părţilor la
apărare, acestea fiind libere să-şi valorifice pretenţiile şi de a dovedi netemeinicia pretenţiilor
părţii adverse.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 38510 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Motivarea recursului, care au următorul
conţinut:
„Recursul trebuie motivat.
Motivele de recurs se formulează în scris prin
cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa
de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
In cazul în care nu
sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. 1 şi 2, instanţa ia în
considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3, se iau în
considerare din oficiu.
Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în
cazul prevăzut în art. 3856 alin. 3, când recursul poate fi motivat şi oral în ziua
judecăţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei
de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 355 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, şi Decizia nr. 710 din 13
septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723
din 25 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate
excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38510 alin. 2 din Codul de procedură
penală. Cu acele ocazii s-a statuat că asigurarea bunei desfăşurări a unui
proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în
anumite termene, a căror stabilire este lăsată la libera apreciere a
legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului să fie depusă într-un timp
rezonabil înaintea primului termen de judecată, pentru ca şi celelalte părţi să
le cunoască şi să aibă timp pentru pregătirea apărării lor, iar completul de
judecată să se pregătească pentru dezbatere.
De asemenea, toate cerinţele legale prevăzute de text
se aplică deopotrivă tuturor părţilor procesului penal, cadru în care acestea
îşi pot exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare în tot cursul
procesului, inclusiv atunci când formulează motivele de recurs. De altfel,
dreptul părţii de a formula recurs împotriva unei hotărâri pronunţate de
instanţa judecătorească se realizează, sub toate aspectele, în condiţiile
legii, în conformitate cu art. 129 din Constituţie. Aşa fiind, invocarea
încălcării art. 16 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie privind
egalitatea în drepturi şi dreptul la apărare în situaţiile prevăzute de textul
legal este lipsită de temei.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză
cu privire la art. 38510 din Codul de procedură penală în integralitatea sa.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38510 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lăcrămioara
Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 4.267/333/2006 al Curţii de Apel laşi -
Secţia penală şi de Nicolae Sbarcea în Dosarul nr. 1.428/42/2007 al Curţii de
Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru