DECIZIE Nr.
339 din 18 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si art. 337 raportate la art.
385 1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 301 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi art. 337 raportate la art.
3851 alin. 1 lit.
a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lukas Andras în Dosarul
nr. 926/254/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă personal partea Aura
Ioniţă şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Partea prezentă lasă la aprecierea Curţii soluţionarea
prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 926/254/2006, Tribunalul
Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 336 şi art. 337 raportate la art. 3851 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Lukas
Andras în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în
materie penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece este restrâns dreptul unui
inculpat să formuleze un recurs cu privire la o hotărâre judecătorească prin
care i se respinge o apărare fundamentală şi care, în opinia sa, ar avea drept
consecinţă încetarea procesului penal. Pe de altă parte, autorul excepţiei
consideră că persoana faţă de care s-a dispus extinderea procesului penal
trebuie să aibă posibilitatea de a solicita unei instanţe superioare
verificarea legalităţii unei astfel de soluţii.
Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că textele legale criticate sunt în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale menţionate şi nu îngrădesc în niciun mod sau
măsură dreptul la liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi
nici normele constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei, deoarece
instanţa nu a procedat la soluţionarea fondului atunci când a dispus extinderea
procesului penal cu privire la o altă persoană.
Instanţa de judecată consideră că dispoziţiile legale
criticate contravin liberului acces la justiţie, deoarece partea interesată nu
poate ataca o hotărâre de desesizare prin care s-au rezolvat chestiuni ce ţin
de fond. S-a ajuns la o astfel de concluzie din perspectiva hotărârii instanţei
de fond în integralitatea sa şi prin prisma dispoziţiilor referitoare la
respingerea excepţiei lipsei plângerii prealabile
invocate de alt inculpat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor la un proces
echitabil.
De asemenea, prevederile art. 3851 lit. a) din Codul de procedură penală, instituind reguli privind
hotărârile judecătoreşti supuse recursului, sunt conforme prevederilor
constituţionale ale art. 129, potrivit cărora, împotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac în condiţiile legii. Totodată, accesul liber la justiţie nu înseamnă
accesul la toate structurile judecătoreşti, la toate căile de atac prevăzute de
lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 336 cu denumirea marginală Extinderea procesului penal pentru alte fapte, art. 337 cu denumirea marginală Extinderea
procesului penal cu privire la alte persoane şi
art. 3851 alin. 1
lit. a) cu denumirea marginală Hotărârile supuse recursului, toate din
Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
-Art. 336: „Când în cursul
judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea
unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracţiunea
pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea
procesului penal şi în ce priveşte această faptă, iar instanţa, după caz:
a) dacă procurorul
declară că pune în mişcare acţiunea penală, instanţa, atunci când găseşte
cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal şi la judecarea
cauzei şi cu privire la fapta descoperită;
b) dacă procurorul declară că nu pune în mişcare
acţiunea penală, instanţa sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală
competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.
Dacă procurorul nu participă la judecată şi sunt
întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa extinde din oficiu procesul
penal şi procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz,
sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru
efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.
Dispoziţiile art. 335 alin. 3 se aplică în mod
corespunzător."
- Art. 337: „In cursul
judecăţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte
persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina
inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului,
procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.
Dispoziţiile art. 336 se aplică în mod
corespunzător."
- Art. 3851 alin. 1 lit. a): „Pot fi
atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile
prevăzute de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi
invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunţării deciziilor nr.
257 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 653 din 20 iulie 2004, nr. 348 din 21 septembrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, şi nr.
833 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 730 din 29 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate
excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337, art. 3851 alin. 1 lit. a) şi art. 336 alin. 1
lit. a) din Codul de procedură penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de acestea, Curtea mai constată că autorul
excepţiei, pornind de la raţiuni desprinse dintr-o situaţie particulară,
contrage vicii de neconstituţionalitate, nu ale textelor legale criticate, ci,
mai degrabă, ale modului în care acestea au fost aplicate. Or, Curtea
Constituţională nu este competentă să examineze asemenea aspecte, care, în
esenţă, se circumscriu regulilor referitoare la interpretarea şi aplicarea
normelor juridice, atribut conferit în exclusivitate instanţelor de drept
comun. De altfel, nu se poate susţine că este încălcat liberul acces la
justiţie, deoarece nu se poate contesta o încheiere prin care judecătorul
sesizează organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări
în vederea extinderii procesului penal cu privire la alte persoane. Potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt
stabilite de legiuitor şi, în această situaţie prin care se iniţiază un nou
proces penal, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa
instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce
caracterizează un proces echitabil.
In sfârşit, nu poate fi primită nici critica
referitoare la încălcarea art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece vizează situaţia în care o persoană declarată nevinovată are dreptul
să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o
jurisdicţie superioară. Or, dispoziţiile legale contestate nu dispun nimic cu
privire la o astfel de împrejurare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 336 şi art. 337 raportate la art.
3851 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Lukas Andras în Dosarul nr. 926/254/2006 al
Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru