DECIZIE Nr. 339 din 16 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 pct.
2, art. 30, 32, 33, 34 si ale art. 35 alin. 2 si 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 695 din 3 octombrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 26 pct. 2, art. 30, 32, 33, 34 si ale art. 35 alin. 2 si 3
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mariana Porneala in Dosarul
nr. 42/2003 al Tribunalului Militar Bucuresti.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei si partea Vintila Porneala,
lipsa fiind Primaria Municipiului Tulcea, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost formulata.
Partea Vintila Porneala arata ca este de acord cu sustinerile autorului
exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispozitiile legale
criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate, pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 aprilie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 42/2003,
Tribunalul Militar Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 pct. 2, art. 30, 32, 33, 34 si
ale art. 35 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Mariana Porneala, inculpata in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 26 pct. 2, art. 30 si ale art. 32 - 35 din Codul de procedura penala sunt
in vadita contradictie cu prevederile art. 16 si 21 din Constitutie,
referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor si accesul liber la
justitie, ale art. 20 din Constitutie, care stabilesc aplicarea directa a
prevederilor tratatelor internationale in materia drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, in speta dreptul la un proces echitabil, ale art. 49
din Legea fundamentala, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau
libertati, precum si ale art. 125 din Constitutie, referitoare la instantele
judecatoresti. In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul
acesteia arata ca normele ce reglementeaza competenta de judecata, cuprinse in
art. 26 pct. 2, art. 30 si art. 32 - 35 din Codul de procedura penala, sunt
neconstitutionale, deoarece dau in competenta tribunalului militar fapte
savarsite de persoane care nu au calitatea de militar si care ar trebui sa fie
judecate de instante civile.
In opinia Tribunalului Militar Bucuresti, exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata, intrucat instantele militare judeca dupa aceleasi norme de
procedura penala ca si instantele civile, iar potrivit prevederilor art. 125
alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt stabilite
de lege. Faptul ca in Codul de procedura penala sunt stabilite competente
diferite ale instantelor, inclusiv ale instantelor militare, in raport cu
calitatea persoanei inculpatului, nu incalca prevederile constitutionale
invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate. Referitor la
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala,
instanta arata ca exceptia nu are legatura cu cauza, intrucat dispozitiile
respective reglementeaza competenta teritoriala a instantelor.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca textele de lege criticate
sunt constitutionale, nefiind incalcate prevederile constitutionale si nici
cele ale documentelor internationale invocate. Se arata ca instituirea de
competente, dupa calitatea persoanei, pentru instantele militare nu inseamna
incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea in drepturi a
cetatenilor, la aplicarea tratatelor internationale privind drepturile omului,
la accesul liber la justitie sau la restrangerea exercitiului unor drepturi ori
al unor libertati.
Guvernul considera, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata in raport cu
toate prevederile constitutionale si internationale invocate de autorul
exceptiei. In acest sens se arata ca textele din Codul de procedura penala
criticate nu incalca prevederile art. 16 din Constitutie, intrucat nu se
creeaza privilegii sau discriminari. Nu este afectat nici accesul liber la
justitie (art. 21), deoarece partile procesului penal beneficiaza de toate
garantiile procesuale in fata instantelor militare ca si in cazul judecarii
procesului penal de catre instantele civile. In ceea ce priveste sustinerea
conform careia dispozitiile art. 26 pct. 2, art. 30 si ale art. 32 - 35 din
Codul de procedura penala ar contraveni prevederilor art. 49 din Constitutie,
Guvernul arata ca aceasta nu poate fi retinuta deoarece nu se poate vorbi de
dreptul de a fi judecat de o anumita instanta, ci de dreptul de a fi judecat de
instanta competenta determinata potrivit dispozitiilor din Codul de procedura
penala. Or, acest drept nu este restrans. De altfel, potrivit art. 125 alin.
(3) din Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
lege. De asemenea, Guvernul considera ca textele legale criticate nu incalca
nici prevederile art. 20 din Constitutie raportate la tratatele internationale
privitoare la drepturile omului.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. Cu privire la dispozitiile art. 26 pct. 2 din Codul de
procedura penala, care dau in competenta tribunalului militar unele infractiuni
savarsite de civili, se arata ca acestea nu contravin principiului egalitatii
cetatenilor, tinand seama de situatia diferita in care se afla persoanele
respective. Totodata, dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala
stabilesc regulile de competenta teritoriala fara a face deosebire intre
instantele civile si cele militare. Se apreciaza a fi lipsita de temei si
invocarea neconstitutionalitatii art. 32, 33 si 34 din Codul de procedura
penala, dispozitii aplicabile in toate cazurile de indivizibilitate si
conexitate a cauzelor, indiferent de natura civila sau militara a instantei.
Competenta si procedura de judecata, aceleasi pentru instantele judecatoresti
fie civile, fie militare, sunt exclusiv opera legiuitorului [art. 125 alin. (3)
din Constitutie]. In aceeasi masura nu se justifica invocarea incalcarii art.
21 din Constitutie privind accesul la justitie si nici a art. 20 raportat la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
deoarece drepturile mentionate sunt asigurate si in activitatea instantelor
militare, persoanele in cauza avand posibilitatea sa isi exercite drepturile
procesuale ca si in fata unor instante civile. In acelasi timp, nu poate fi
sustinuta nici incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie, intrucat
judecarea cauzei de catre o instanta militara reprezinta un aspect de ordin
procedural si nu implica o restrangere a drepturilor fundamentale ale
persoanei.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
26 pct. 2, art. 30, 32, 33, 34 si ale art. 35 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala, dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. 26 pct. 2 (Competenta tribunalului militar): "Tribunalul
militar judeca in prima instanta: (...)
2. urmatoarele infractiuni savarsite de civili:
a) infractiunile contra bunurilor aflate in proprietatea, administrarea sau
folosinta Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne,
Ministerului Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciului
Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de
Telecomunicatii Speciale si Serviciului de Protectie si Paza, care prin natura
sau destinatia lor au un caracter militar sau intereseaza capacitatea de
aparare ori siguranta statului;
b) infractiunile prevazute in art. 348 - 354 din Codul penal";
- Art. 30 (Competenta pentru infractiunile savarsite in tara):
"Competenta dupa teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost savarsita infractiunea;
b) locul unde a fost prins faptuitorul;
c) locul unde locuieste faptuitorul;
d) locul unde locuieste persoana vatamata.
Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin.
1, in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala.
Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul General de pe langa
Curtea Suprema de Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel
ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori
judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele
prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in
raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului
penal.
Prin <<locul savarsirii infractiunii>> se intelege locul unde
s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde
s-a produs rezultatul acesteia.";
- Art. 32 (Reunirea cauzelor): "In caz de indivizibilitate sau de
conexitate, judecata in prima instanta, daca are loc in acelasi timp pentru
toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza de aceeasi
instanta.";
- Art. 33 (Cazurile de indivizibilitate): "Este indivizibilitate:
a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;
b) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act;
c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau
mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.";
- Art. 34 (Cazurile de conexitate): "Este conexitate:
a) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite,
de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;
b) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc
diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;
c) cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau a
ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a
asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;
d) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea
cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.";
- Art. 35 alin. 2 si 3 (Competenta in caz de indivizibilitate sau
conexitate): [...] "Daca dintre instante una este civila, iar alta
militara, competenta revine instantei militare.
Daca instanta civila este superioara in grad, competenta revine instantei
militare echivalente in grad cu instanta civila."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale mentionate sunt
neconstitutionale deoarece prevad competenta tribunalului militar de a judeca
infractiuni savarsite de persoane care nu au calitatea si statutul de militar
si care ar trebui, in mod firesc, sa fie date in competenta instantelor civile.
Asimilarea civililor cu militarii si judecarea lor de catre instantele militare
este considerata de autorul exceptiei ca o discriminare si ca o incalcare a
drepturilor si libertatilor constitutionale cuprinse in art. 16, 21, 49 si 20
raportate la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale si in art. 125.
Examinand dispozitiile legale criticate prin raportare la prevederile
constitutionale invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate,
Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.
Astfel, nu se poate sustine incalcarea principiului egalitatii in drepturi
consacrat de art. 16 din Constitutie, deoarece regimul juridic diferit, sub
raportul competentei instantelor, este consecinta situatiei deosebite in care
se gasesc persoanele respective.
Curtea constata, de asemenea, ca invocarea neconstitutionalitatii
dispozitiilor art. 30 din Codul de procedura penala, care stabilesc competenta
teritoriala fara deosebire intre instantele civile si cele militare, este
lipsita de temei, ca si invocarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 32,
33 si 34 din acelasi cod. Stabilirea competentei si procedurii de judecata
fiind atributul legiuitorului, nu se justifica invocarea incalcarii art. 21 din
Constitutie si nici a art. 20 raportat la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, deoarece drepturile mentionate sunt
asigurate si in activitatea instantelor militare, persoanele in cauza avand
posibilitatea de a-si exercita drepturile procesuale in aceleasi conditii ca si
in fata instantelor civile.
In acelasi timp, nu se justifica nici invocarea incalcarii art. 49 din
Constitutie, deoarece judecarea cauzei de catre instanta militara reprezinta un
aspect de ordin procedural si nu implica o restrangere a drepturilor
fundamentale ale persoanei.
Asa cum s-a aratat, stabilirea competentei instantelor de judecata fiind
atributul legiuitorului, acesta poate modifica dispozitiile privitoare la
competenta. Astfel, de exemplu, prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 privind
modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale
(publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie
2003), dispozitiile art. 26 pct. 2 au fost implicit abrogate prin noua
redactare a acestui articol. Aceste dispozitii, potrivit art. XI pct. 2 din
lege, intra in vigoare de la 1 ianuarie 2004, pana atunci ramanand in vigoare
dispozitiile existente, care nu pot fi considerate ca neconstitutionale.
De altfel, cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 26 din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat
prin Decizia nr. 273 din 26 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 559 din 4 august 2003, prin care exceptia a fost
respinsa ca neintemeiata.
Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate, exceptia urmeaza sa
fie respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3)
si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 pct. 2,
art. 30, 32, 33, 34 si ale art. 35 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Mariana Porneala in Dosarul nr. 42/2003 al Tribunalului
Militar Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 septembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu