DECIZIE Nr. 335 din 16 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin.
(1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea
Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 82/2003
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 784 din 6 noiembrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82/2003,
exceptie ridicata de Banca Internationala a Religiilor in Dosarul nr. 351/2003
al Curtii de Apel Ploiesti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca
nefondata. Se arata ca dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr.
38/2002 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 155 din 17 aprilie 2003, Curtea Constitutionala a respins exceptia
de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibila, iar in cauza nu sunt elemente
noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 351/2003,
Curtea de Apel Ploiesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata
de Banca Internationala a Religiilor.
In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine, atat in memoriul depus in
instanta, cat si oral, in fata instantei, ca dispozitiile criticate se aplica
si procedurilor nedeschise pana la data intrarii in vigoare a ordonantei,
incalcandu-se astfel "principiul neretroactivitatii legii civile prevazut
de art. 15 alin. (2) din Constitutie".
Curtea de Apel Ploiesti considera ca exceptia este neintemeiata, intrucat
textul respectiv "ridica probleme de interpretare si nu de neconstitutionalitate".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata, sustinand ca dispozitiile
criticate sunt "tranzitorii, de aplicare a legii procesuale in timp si
vizeaza proceduri deja deschise sub imperiul reglementarilor legale anterioare.
Asadar, sub nici o forma nu se poate vorbi despre o retroactivitate in cazul
dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002".
Totodata se apreciaza ca, "deoarece art. IV alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 38/2002 nu acopera si procedurile pornite anterior intrarii in
vigoare a acestuia, [...] solutionarea acestui conflict de aplicare a legilor
in timp urmeaza a se realiza in conformitate cu principiile de drept comun
consacrate de Codul de procedura civila care, potrivit art. 128 din Legea nr.
64/1995, completeaza dispozitiile acestui ultim act normativ citat".
Guvernul precizeaza, in punctul sau de vedere, ca, "intrucat cerinta
unui cuantum minim al creantei reprezinta o conditie a exercitarii actiunii
reglementate de Legea nr. 64/1995, respectiv o conditie ce trebuie sa fie
indeplinita de dreptul subiectiv civil afirmat pentru ca acesta sa poata fi
exercitat, aceasta nu se poate aprecia decat prin raportarea la momentul
sesizarii instantei, deci al pornirii procedurii insolventei. Deoarece la
momentul sesizarii instantei legea nu prevedea cerinta unui cuantum minim al
creantei drept conditie necesara pentru exercitarea actiunii, rezulta ca
impunerea acesteia in cazul de fata ar constitui, intr-adevar, o aplicare
retroactiva a dispozitiilor pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002".
In concluzie, Guvernul considera ca in cauza se pune problema aplicarii de
catre instanta a legii in timp, iar nu cea a constitutionalitatii textului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din
2 februarie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82 din 13 martie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie
2003, text care are urmatorul cuprins: "Procedurile deschise pana la data
intrarii in vigoare a prezentei ordonante vor continua sa fie administrate si
lichidate conform prevederilor legale in vigoare anterioare modificarilor si
completarilor aduse Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonanta".
Critica de neconstitutionalitate adusa acestui text se bazeaza pe
sustinerea ca dispozitiile respective retroactiveaza in ceea ce priveste
procedurile pornite, dar nedeschise pana la data intrarii in vigoare a
ordonantei, incalcandu-se astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, invocate in sustinerea
exceptiei, prevad ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii
penale mai favorabile".
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au mai format obiect
al controlului de constitutionalitate, invocandu-se tot incalcarea art. 15
alin. (2) din Constitutie. Astfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 155
din 17 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
441 din 23 iunie 2003, a respins exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, ca fiind
inadmisibila. In esenta, Curtea a retinut in considerentele deciziei ca textul
criticat "contine dispozitii tranzitorii de aplicare a procedurilor
pornite in temeiul Legii nr. 64/1995 si vizeaza, potrivit optiunii
legiuitorului, pe cele deschise sub imperiul reglementarilor anterioare. Art.
29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995, astfel cum a fost modificat si
completat prin art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, a introdus
conditia unui plafon minim valoric al creantei, pentru creditorii mentionati la
alin. (1)".
Prin decizia mentionata Curtea a mai retinut urmatoarele:
"Admisibilitatea cererilor introductive de deschidere a procedurii
prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, formulate anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor criticate
ale Ordonantei Guvernului nr. 38/2002, in cazul in care judecatorul-sindic nu a
pronuntat inca incheierea de deschidere a procedurii (devenita sentinta prin
art. I pct. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 care a modificat art. 31
alin. (1) din Legea nr. 64/1995), in functie de conditia plafonului valoric cu
privire la cuantumul creantei, introdusa prin art. I pct. 30 din ordonanta care
a modificat dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, pusa in
discutie de catre instante, este, in mod evident, asa cum subliniaza si
Guvernul in punctul sau de vedere, o problema de interpretare si aplicare in
timp a legii, asupra careia, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza
ultima din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala nu se poate
pronunta, fiind de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
Sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat in mod
constant ca nu intra in competenta Curtii controlul aplicarii dispozitiilor
unei legi sub raportul actiunii lor in timp. In acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, si Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie
1999.
Pe de alta parte, Curtea observa ca si in situatia in care s-ar pune
problema unei eventuale omisiuni a legiuitorului de a statua asupra situatiei
procedurilor pornite, care nu fusesera inca deschise la data intrarii in
vigoare a ordonantei criticate, exceptia este inadmisibila, intrucat conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea nu poate completa sau
modifica prevederea legala supusa controlului de constitutionalitate".
De altfel, in punctul de vedere transmis Curtii in acest dosar, Guvernul
apreciaza ca "deoarece la momentul sesizarii instantei legea nu prevedea
cerinta unui cuantum minim al creantei drept conditie necesara pentru
exercitarea actiunii, rezulta ca impunerea acesteia in cazul de fata ar
constitui, intr-adevar, o aplicare retroactiva a dispozitiilor pct. 30 din
Ordonanta Guvernului nr. 38/2002". Acest lucru reprezinta insa o chestiune
de interpretare si aplicare a legii si nu una de constitutionalitate.
Astfel fiind, solutia Curtii in decizia sus-mentionata si considerentele
care au stat la baza ei isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata,
intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea
jurisprudentei.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 12, al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82/2003,
exceptie ridicata de Banca Internationala a Religiilor in Dosarul nr. 351/2003
al Curtii de Apel Ploiesti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 septembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta