DECIZIE   Nr. 335 din 16 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 955 din 19 octombrie 2004

    Ioan Vida                - presedinte
    Aspazia Cojocaru         - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Acsinte Gaspar           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Ion Predescu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Aurelia Popa             - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "European Drinks" - S.A. in Dosarul nr. 892/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comerciala.
    La apelul nominal se prezinta Societatea Nationala a Apelor Minerale - S.A. din Bucuresti, prin consilier juridic Maria Bohor, si partea Peter Elek, prin mandatar Maria Bohor, lipsind autoarea exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul, respectiv mandatarul celor doua parti arata ca, potrivit art. 126 din Constitutie, republicata, competenta si procedura de judecata se stabilesc prin lege. Or, art. 720^1 din Codul de procedura civila instituie o procedura speciala derogatorie de la dreptul comun in materie comerciala, in deplina concordanta cu prevederile constitutionale mentionate, cu respectarea liberului acces la justitie al partilor, asigurand totodata celeritatea solutionarii litigiilor comerciale.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine accesului liber la justitie, critica referitoare la modul defectuos de redactare a art. 720^1 din Codul de procedura civila, in sensul ca lasa instantei o marja mare de apreciere a naturii juridice a litigiului, fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 892/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "European Drinks" - S.A.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arata ca, intrucat textul nu se refera la procesele si cererile adresate instantelor comerciale, ci la procesele si cererile in materie comerciala, rezulta ca justitiabilul este lipsit de accesul la justitie. Astfel, daca, prin ipoteza, reclamantul considera in mod eronat ca actiunea sa are natura juridica civila, cu deplina buna-credinta, el se va adresa direct instantei, fara indeplinirea procedurii prealabile de conciliere. Instanta, constatand ca in realitate actiunea are caracter comercial, isi va declina competenta in favoarea instantei comerciale, care va respinge respectiva actiune, ca prematura, ceea ce este de natura a aduce atingere accesului liber la justitie.
    Pe de alta parte, autorul apreciaza ca textul normei procedurale criticat nu satisface doua dintre criteriile impuse de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind reglementarile legale, respectiv precizia si previzibilitatea acestora.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala apreciaza ca art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedura civila instituie o procedura extrajudiciara in cadrul careia partile sa incerce rezolvarea litigiului, comunicandu-si pretentiile si inscrisurile pe care se intemeiaza. Intrucat in raporturile comerciale respectarea celeritatii este esentiala, textul de lege criticat da posibilitatea partilor de a solutiona cu buna-credinta, in mod direct si fara a apela la instanta judecatoreasca, problemele lor litigioase. In masura in care nu se ajunge la un acord, acestea au posibilitatea de a se adresa instantei, ceea ce reprezinta expresia deplina a liberului acces la justitie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul arata ca este inadmisibil ca, sub pretextul exercitarii neingradite a dreptului de a se adresa justitiei, reclamantul, apreciind in mod subiectiv, sa fie indreptatit sa determine el atat natura proceselor si cererilor deduse justitiei, cat si instantele carora acestea le-ar fi adresate. In acest mod ar fi ignorate normele de procedura si de competenta, fapt ce contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art. 126 alin. (2).
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei republicate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate formulata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, care are urmatorul continut:
    - Art. 720^1 alin. 1: "In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 21 alin. (1), (2) si (3), potrivit carora: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
    De asemenea, considera ca textele de lege criticate incalca si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine, in esenta, ca textul de lege criticat este contrar dispozitiilor art. 21 din Legea fundamentala, referitor la accesul liber la justitie, intrucat conditioneaza accesul la instanta judecatoreasca de parcurgerea unei proceduri prealabile de conciliere, care este de natura a tergiversa solutionarea litigiului comercial.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile privind solutionarea litigiilor in materie comerciala, cuprinse in cap. XIV din Cartea a VI-a a Codului de procedura civila, instituie o procedura speciala de rezolvare a acestei categorii de litigii ce cuprinde concilierea directa prealabila intre parti si o procedura de judecata derogatorie de la dreptul comun.
    Potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, stabilirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea neingradita a celor interesati de a le utiliza, in formele si in modalitatile prevazute de lege.
    Prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel in toate cazurile in care legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa in cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmarit restrangerea accesului liber la justitie, de care, in mod evident, cel interesat beneficiaza in conditiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, in vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile si asigurandu-se protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte parti. Asa fiind, textul de lege criticat este in deplin acord cu dispozitiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora, "In cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege" [...]. De altfel, Curtea a statuat in mod constant ca reglementarea de catre legiuitor, in limitele competentei ce i-a fost conferita prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrangere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva, in detrimentul altor titulari de drepturi, in egala masura ocrotite.
    Mai trebuie mentionat ca, din ansamblul reglementarii, rezulta ca, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmarit sa transpuna in practica principiul celeritatii solutionarii litigiilor dintre parti - mai pregnant in materie comerciala - si sa degreveze activitatea instantelor de judecata. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedura extrajudiciara care sa ofere partilor posibilitatea de a se intelege asupra eventualelor pretentii ale reclamantului, fara implicarea autoritatii judecatoresti competente. Fata de aceste ratiuni majore, conditionarea sesizarii instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnica nu poate fi calificata ca o ingradire a accesului liber la justitie, in acceptiunea prohibita de prevederile constitutionale de referinta, atata vreme cat partea interesata poate sesiza instanta judecatoreasca cu cererea de chemare in judecata.
    Pe de alta parte, autorul exceptiei deduce neconstitutionalitatea reglementarii legale criticate, constand in ingradirea accesului liber la justitie, si din interpretarea si aplicarea textului de lege dedus controlului, in situatia in care reclamantul, considerand ca litigiul are natura juridica civila, sesizeaza direct instanta, care, analizand situatia de fapt, califica actiunea drept litigiu comercial si o respinge ca fiind prematur introdusa, intrucat nu s-a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile de conciliere.
    Cu privire la aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea retine ca sfera litigiilor comerciale este reglementata, avand la baza criteriile stabilite prin art. 3 - 6 din Codul comercial, referitoare la faptele de comert.
    Sub incidenta procedurii de solutionare a litigiilor comerciale intra nu numai litigiile comerciale propriu-zise, ci si cele asimilate lor prin dispozitiile art. 720^10 din Codul de procedura civila. Potrivit acestui text, litigiile privind desfasurarea activitatii in scopul privatizarii prin instrainare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societatilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum si litigiile privind drepturile si obligatiile contractate in cadrul acestei activitati se solutioneaza de catre instantele care au competenta de judecata a proceselor si cererilor in materie comerciala, potrivit dispozitiilor procedurale aplicabile in aceasta materie.
    Curtea apreciaza ca stabilirea naturii juridice a cererii de chemare in judecata are la baza criteriile stabilite prin dispozitiile legale mentionate mai sus, acestea furnizand premisa intrinseca la care face trimitere art. 720^1 din Codul de procedura civila, o eventuala imprecizie sau lipsa de rigoare a lor, de natura sa antreneze erori de calificare a naturii juridice a cauzei, neoferind temei criticii de neconstitutionalitate a reglementarii legale deduse controlului.
    De altfel, o eventuala calificare eronata a naturii juridice a cauzei deduse judecatii constituie un risc a carui transpunere in realitate este in exclusivitate imputabila reclamantului, care nu a inteles sa-si asigure o asistenta juridica de calitate, desi, potrivit art. 720^2 din Codul de procedura civila, "in procesele si cererile in materie comerciala partile sau reprezentantii lor pot fi asistati de experti ori de alti specialisti".
    Asa fiind, imprejurarea ca persoana interesata, desi cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca dispozitiile legale referitoare la solutionarea litigiilor in materie comerciala, ca si consecintele juridice ale nerespectarii lor, nu s-a conformat exigentei legale, invocand, de fapt, propria sa culpa, lipseste de indreptatire critica reglementarii in cauza, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
    Fata de cele aratate, Curtea constata ca dispozitiile art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedura civila sunt in concordanta cu prevederile constitutionale privind accesul liber la justitie, precum si cu reglementarile internationale cuprinse in art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat intr-un termen rezonabil.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 720^1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "European Drinks" - S.A. in Dosarul nr. 892/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 septembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu