DECIZIE   Nr. 331 din 28 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 675 din 28 iulie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lucia Brudan in Dosarul nr. 2.706/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal este prezenta autoarea exceptiei, reprezentata prin avocat Gheorghita Mateut, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avand cuvantul, autoarea exceptiei, prin avocat, sustine ca art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala, potrivit caruia sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de constatare, incheiate de alte organe, in situatia in care legea prevede aceasta, incalca dreptul la un proces echitabil. Aceasta intrucat procedurile administrative de control ce preceda incheierea proceselor-verbale si a actelor de constatare la care face referire textul de lege criticat nu satisfac cerintele impuse de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv: egalitatea de arme, contradictorialitatea, comunicarea probelor, posibilitatea exercitarii cailor de atac, publicitatea, independenta si impartialitatea autoritatilor justitiei, garantarea exercitarii drepturilor apararii. Invocandu-se jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie, respectiv cauzele Funke impotriva Frantei, 1993, Fayed impotriva Regatului Unit, 1994, Saunders impotriva Regatului Unit, 1996, se arata ca, in esenta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca utilizarea mijloacelor de proba obtinute prin constrangere in cadrul procedurilor administrative de control aduce atingere caracterului echitabil al procedurii penale ulterioare, prin incalcarea dreptului de a nu contribui la propria incriminare. In acest fel Curtea delimiteaza obtinerea mijloacelor de proba in procedurile administrative de folosirea lor ulterioara in procedurile penale. Fata de cele aratate se conchide ca, in ipoteza inscrisurilor mentionate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala, singura consecinta admisibila, in raport de principiul echitatii procesului penal, este aceea a furnizarii de informatii organelor de urmarire penala, acestea neputand fi convertite in mijloace de proba fara sa aduca atingere dreptului la un proces echitabil si fara a pune in pericol independenta si impartialitatea justitiei.
    In concluzie, coroborand dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala cu cele ale art. 214 din acelasi cod, privind actele incheiate de unele organe de constatare, texte care, in opinia autoarei exceptiei, nu pot fi disociate, se solicita extinderea exceptiei si la aceste din urma prevederi legale si admiterea sa, astfel cum a fost formulata. Se depun concluzii scrise in care sunt dezvoltate pe larg argumentele expuse in concluziile orale.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Se arata ca folosirea actelor incheiate de alte organe, in procesul penal, este guvernata de regulile procedurii penale, ce se aplica tuturor mijloacelor de proba. Astfel, aceste procese-verbale si acte de constatare se aduc la cunostinta partilor intr-un proces public, cu respectarea contradictorialitatii, a dreptului la aparare si pot fi contestate de parti, in concordanta cu cerintele dreptului la un proces echitabil. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis in acest sens, in cauza Kostovski impotriva Olandei, 1990, ca depozitiile din faza pregatitoare pot fi folosite, insa cu respectarea dreptului la aparare, or, in cadrul procesului penal, invinuitului, respectiv inculpatului, ii este asigurat acest drept.
    Avand cuvantul in replica, reprezentantul autoarei exceptiei precizeaza ca, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a delimitat obtinerea mijloacelor de proba de folosirea lor in procesul penal; folosirea acestora poate fi inechitabila daca nu sunt respectate garantiile prevazute de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 2.706/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Lucia Brudan in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile criticate incalca dreptul la un proces echitabil, precum si prevederile art. 124 alin. (2) si (3) din Constitutie, privind infaptuirea justitiei, prin aceea ca autorizeaza ca mijloace de proba procesele-verbale, precum si orice alte acte de constatare, care pot fi incheiate si in afara procesului penal, de catre alte organe de stat decat cele judiciare penale. Se arata ca in acest mod "se aduce atingere tuturor caracteristicilor procesului echitabil, intrucat procedurile administrative, cum sunt si cele care preced emiterea acestor procese-verbale sau acte de constatare, nu satisfac nici una dintre exigentele" care caracterizeaza un proces echitabil si, de asemenea, nu pot fi asigurate independenta si impartialitatea justitiei. In opinia autoarei exceptiei, textul de lege criticat ar trebui exclus, "neputand fi acceptate ca mijloace de proba decat procesele-verbale incheiate de organele de urmarire penala sau de instantele de judecata".
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Faptul ca dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala admit ca mijloace de proba in procesul penal procesele-verbale, precum si orice alte acte de constatare care pot fi incheiate de catre alte organe de stat, in cadrul unei proceduri administrative, nu incalca, in opinia instantei, independenta si impartialitatea justitiei, cata vreme acestea pot fi combatute cu alte mijloace de proba, iar, conform art. 63 din Codul de procedura penala, probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea probelor se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate. Se arata, totodata, ca este neintemeiata si critica formulata in raport de prevederile constitutionale si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Faptul ca legiuitorul a statuat ca procesele-verbale si actele de constatare incheiate de alte organe au semnificatia unor mijloace de proba constituie atributul sau exclusiv, rezultat din activitatea de legiferare. Aprecierea proceselor-verbale ca probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, cu respectarea art. 124 din Constitutie. Se arata, totodata, ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie si nici pe cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "intrucat procesele-verbale nu incalca prevederile privind dreptul la un proces echitabil si nici independenta si impartialitatea justitiei".
    Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata. Se arata ca dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt texte de aplicabilitate generala si nu incalca accesul liber la justitie sau independenta si impartialitatea justitiei. Actele de constatare si procesele-verbale, incheiate de alte organe decat cele judiciare, pot constitui mijloace de proba care pot fi combatute cu alte mijloace de proba, iar, conform art. 63 din Codul de procedura penala, probele nu au o valoare dinainte stabilita, aprecierea fiecarei probe urmand a se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. Arata ca "inscrierea proceselor-verbale incheiate de alte organe decat instanta de judecata si organul de urmarire, in categoria mijloacelor de proba, nu contravine sub nici un aspect dreptului partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil". Se arata, totodata, ca procedura de judecata constituie atributul exclusiv al legiuitorului, invocandu-se in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile autoarei exceptiei si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie dispozitiile art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala, privind procesul-verbal ca mijloc de proba. Ulterior sesizarii Curtii, in cadrul concluziilor orale formulate in cauza, autoarea exceptiei, prin reprezentant, a solicitat extinderea exceptiei de neconstitutionalitate si cu privire la art. 214 din Codul de procedura penala, referitor la actele incheiate de unele organe de constatare, care, in opinia sa, nu poate fi disociat de art. 90 alin. 2 din acelasi cod. Aceasta solicitare nu poate fi primita, intrucat din interpretarea art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, si a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, rezulta ca instanta de contencios constitutional nu hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct in fata sa, fiind competenta sa se pronunte numai in limitele sesizarii. In consecinta, prin prezenta decizie Curtea Constitutionala urmeaza a se pronunta numai cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins: "De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta."
    Autoarea exceptiei considera ca acest text legal incalca dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 21 alin. (3) din Constitutie, respectiv de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si dispozitiile art. 124 alin. (2) si (3) din Constitutie, privind infaptuirea justitiei.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
    Faptul ca, in conditiile legii, procesele-verbale incheiate de alte organe decat cele de urmarire penala sau instanta de judecata pot constitui mijloace de proba nu este de natura sa aduca nici o atingere dreptului partilor la un proces echitabil, cata vreme, in vederea aflarii adevarului, aceste acte pot fi combatute cu orice alte probe propuse de parti, in conditiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedura penala. In plus, art. 66 alin. 2 din Codul de procedura penala reglementeaza in mod expres dreptul invinuitului sau inculpatului ca, atunci cand exista probe de vinovatie, sa probeze lipsa de temeinicie a acestora.
    Nu poate fi retinuta nici pretinsa incalcare, prin textul de lege criticat, a dreptului invinuitului de a nu se autoincrimina, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil. Aceasta intrucat, asa cum a retinut Curtea Europeana a Drepturilor Omului chiar in jurisprudenta prezentata in motivarea exceptiei, dreptul de a nu se autoincrimina presupune ca, intr-un proces penal, acuzarea sa-si dovedeasca si sa-si formuleze invinuirea fara a recurge la probe obtinute prin metode coercitive sau opresive, contrar vointei acuzatului (cauza Saunders impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1996). Or, actele la care fac referire dispozitiile legale criticate nu constituie asemenea probe, incompatibile cu dreptul la un proces echitabil. Procesele-verbale si actele de constatare prevazute de art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt intocmite de organe ale statului, in exercitarea competentei acestora stabilite de lege si in conformitate cu normele speciale aplicabile in materie, iar folosirea lor in cadrul procesului penal se realizeaza cu respectarea tuturor garantiilor prevazute de lege.
    De asemenea, dispozitiile legale criticate nu aduc atingere unicitatii si impartialitatii justitiei si nici independentei judecatorilor, intrucat instanta judecatoreasca este cea care apreciaza asupra concludentei si utilitatii probelor, inclusiv a proceselor-verbale incheiate de alte organe ale statului, iar, cu ocazia deliberarii, tot instanta de judecata este cea care face aprecierea definitiva a probelor care, in conformitate cu dispozitiile art. 63 alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala, nu au valoare mai dinainte stabilita.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Lucia Brudan in Dosarul nr. 2.706/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta