DECIZIE Nr.
330 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 si art.
385 14 alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 413 din 12 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art.
38514 alin. 1 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Macariu în Dosarul nr.
14/2005 al Curţii Militare de Apel.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Florin Macariu, având cuvântul, solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 14/2005, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art.
38514
alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Florin Macariu în dosarul menţionat.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că
dispoziţiile art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală
contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat,
dreptului la un proces echitabil, precum şi dreptului la o justiţie imparţială,
întrucât, reglementând în sarcina procurorului aprecierea şi administrarea
probelor, îi atribuie acestuia, deopotrivă, funcţiile de urmărire penală şi
instrumentare, conferindu-i atât calitatea de reprezentant al Ministerului
Public, cât şi pe cea de judecător de instrucţie, în condiţiile în care
procurorul nu are calitatea de „magistrat" în sensul Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum s-a relevat
şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului (cauza Vasilescu contra României, cauza Bursuc contra
României). Aceste dispoziţii legale sunt
considerate în contradicţie şi cu prevederile constituţionale ale art. 131
alin. (1) şi (3), din care rezultă caracterul Ministerului Public de organ
exclusiv de urmărire şi, implicit, interzicerea pentru acesta a funcţiei de
instrumentare, toate atribuţiile procurorilor legate de instrumentarea cauzelor
penale fiind, în opinia autorului excepţiei, fără suport constituţional. Se mai
arată că îndeplinirea de către procuror a unor atribuţii specifice
judecătorului de instrucţie este de natură a atrage şi neconstituţionalitatea
art. 38514 alin. 1
din Codul de procedură penală în raport de prevederile constituţionale
invocate, întrucât instanţa, judecând recursul, verifică hotărârea atacată
inclusiv pe baza „lucrărilor şi materialului" realizate de procuror, ca
organ de instrumentare.
Curtea Militară de Apel apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului, referindu-se la jurisprudenta în materie a
Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură
penală, care au următorul cuprins:
- Art. 63 alin. 2: „Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se
face de organul de urmărire
penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor
administrate, în scopul aflării adevărului."
- Art. 65 alin. 1: „Sarcina
administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi
instanţei de judecată."
- Art. 38514 alin. 1: „Instanţa, judecând recursul, verifică hotărârea atacată pe baza
lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi,
prezentate la instanţa de recurs."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cele cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 21
alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) privind
unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 125 alin. (1) privind
statutul judecătorilor şi în art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului
Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 38514 alin. 1 din Codul de
procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză
şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004, Curtea Constituţională a respins
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo
arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât
soluţia pronunţată anterior, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 38514 alin. 1 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Florin Macariu în Dosarul nr. 14/2005 al Curţii Militare
de Apel. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din
data de 18 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta