DECIZIE   Nr. 330*) din 14 iulie 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 392 din 31 decembrie 1997

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Lucian Stangu       - presedinte
    Romul Petru Vonica  - judecator
    Victor Dan Zlatescu - judecator
    Florentina Geangu   - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 8 aprilie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 3.706/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, ale art. 77 din Legea nr. 58/1991 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, invocata de intimatii-reclamanti Matei Teodor Firica si Andrei Firica.
    In motivarea exceptiei se sustine ca:
    - dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila contravin dispozitiilor art. 6, art. 10, art. 20, art. 21, art. 41 si ale titlului III din Constitutie, datorita generalitatii redactarii lor, adica nedeterminarii continutului si limitelor competentei materiale a instantelor judecatoresti, dand posibilitate sa se pronunte solutii care ingradesc inadmisibil accesul partilor la justitie;
    - dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, ale art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, ale art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 14 alin. 1 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, in ceea ce priveste dreptul cetatenesc la un proces echitabil si la egalitate de tratament;
    - art. 77 din Legea nr. 58/1991 si art. 26 din Legea nr. 47/1992, invocate in motivarea recursului in anulare, sunt de natura sa amane pe timp nedefinit repararea abuzurilor, prin conditionarea reparatiei de aparitia eventuala a unor legi viitoare si incerte, impiedicand instantele sa judece pricinile ivite sub imperiul legilor existente.
    Exprimandu-si opinia, Curtea Suprema de Justitie a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila nu este intemeiata, iar celelalte texte invocate nu sunt incidente in cauza. In consecinta, prin dispozitivul incheierii, Curtea Constitutionala a fost sesizata numai cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila.
    Fata de cele aratate si avand in vedere ca instanta de judecata a considerat, in conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 58/1991 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, urmeaza ca, prin decizia de fata, Curtea Constitutionala sa se pronunte numai cu privire la neconstitutionalitatea art. 330 si a art. 330^1 din Codul de procedura civila.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, raportul judecatorului-raportor, prevederile art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia invocata, fiind legal sesizata.
    Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si nr. 255 din 22 octombrie 1996, a decis ca dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
    Critica formulata privind generalitatea textului, respectiv lipsa de determinare a continutului si a limitelor competentei materiale a instantelor judecatoresti, in cazul recursului in anulare, este neintemeiata. Legea, prin insasi functia pe care o indeplineste, are un caracter general privind toate situatiile juridice si toate subiectele la care se refera, aplicarea in fiecare caz concret fiind de atributul instantei judecatoresti desemnate prin lege cu solutionarea acelui caz.
    Competenta materiala a Curtii Supreme de Justitie pentru solutionarea recursului in anulare este precis determinata de textul criticat, de dispozitiile art. 4 pct. 3 din Codul de procedura civila si ale art. 21 lit. a) din Legea nr. 56/1993, incat critica nu poate fi retinuta. Atribuirea acestei competente materiale Curtii Supreme de Justitie nu este de natura sa ingradeasca accesul partilor la justitie.
    Dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, sunt constitutionale, termenul de 6 luni de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila pentru motivul prevazut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedura civila, in vederea declararii recursului in anulare de catre procurorul general, fiind un termen rezonabil in sensul art. 6 pct. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului si nefiind de natura sa incalce drepturile partilor la un proces echitabil si la egalitate de tratament.
    Exercitarea recursului in anulare de catre procurorul general nu este de natura sa aduca atingere principiului inscris in art. 16 din Constitutie. Acest principiu priveste egalitatea cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor publice si nu egalitatea acestora cu autoritatile publice. Aceasta egalitate de tratament nu exclude, ci chiar implica un tratament diferentiat, tinand seama de natura autoritatilor publice si de atributiile acestora. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercita atributii si nu drepturi subiective.

    Pentru motivele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE :

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila, invocata de Matei Teodor Firica si Andrei Firica in Dosarul nr. 3.706/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 14 iulie 1997.

                 PRESEDINTE,
                 prof. univ. dr. Lucian Stangu

                             Magistrat asistent,
                             Florentina Geangu