DECIZIE   Nr. 33 din 28 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 390 din  5 iunie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ioan Virgil Plesca, Octavian Dumitru Plesca si Vincentiu Sorin Plesca in Dosarul nr. 1.961/2002 al Judecatoriei Sibiu.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 21 ianuarie 2003, fiind consemnate in sedinta de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 28 ianuarie 2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 mai 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.961/2002, Judecatoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ioan Virgil Plesca, Octavian Dumitru Plesca si Vincentiu Sorin Plesca.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele criticate aduc "o grava atingere prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate, respectiv art. 41 din Constitutie, dar ceea ce este mai grav incalca flagrant atat prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie - legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile -, cat si prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie - cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    Se sustine, de asemenea, ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt in contradictie cu dispozitiile Codului civil privind posibilitatea invocarii nulitatii absolute oricand si de oricine, aceasta fiind imprescriptibila.
    Judecatoria Sibiu apreciaza exceptia ca fiind neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata. Se arata, in acest sens, ca alin. (1) al art. 46 reprezinta - contrar a ceea ce sustin autorii exceptiei - tocmai o consacrare a principiului neretroactivitatii. Se arata ca alin. (2) al acestui articol nu aduce o reglementare diferita de solutiile anterioare ale doctrinei si jurisprudentei, ci consacra protejarea dobanditorului cu titlu oneros de buna-credinta, asadar o solutie justificata pe considerente de echitate si utilitate sociala.
    In fine, in ceea ce priveste alin. (5) al art. 46, Guvernul considera ca reglementarea derogatorie de la dreptul comun este justificata de principiul asigurarii securitatii circuitului civil al imobilelor avute in vedere prin lege.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, din contra ele confirma aplicabilitatea art. 16 din Constitutia Romaniei, cu privire la actele juridice de instrainare incheiate cu respectarea principiului bunei-credinte si a legilor in vigoare la data instrainarii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 46 alin. (1), (2) si (5): "(1) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile daca au fost incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data instrainarii.
    (2) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.
    [...]
    (5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi."
    Textele constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si ale art. 41.
    Examinand criticile de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile", Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmand sa fie respinse.
    Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, recunoscand validitatea actelor juridice de instrainare incheiate cu respectarea legilor in vigoare la acea data, consacra riguros, in materia ce face obiectul reglementarii, principiul tempus regit actum.
    De altfel, asupra constitutionalitatii art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 55 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 8 aprilie 2002, statuand ca acest text este constitutional.
    Solutia pronuntata in aceasta decizie este valabila si in aceasta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.
    In ceea ce priveste alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Curtea Constitutionala, aplicand principiul ocrotirii bunei-credinte si pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constitutional, dat fiind ca solutia pe care o consacra nu are nimic novator si, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
    Atat solutia, cat si considerentele din aceasta decizie sunt valabile si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
    Referitor la alin. (5) al art. 46 din Legea nr. 10/2001, Curtea constata ca textul, stabilind prescrierea actiunii in constatarea nulitatii absolute, consacra o solutie care nu are nici o legatura cu vreo prevedere constitutionala.
    Cu privire la raportarea de catre autorii exceptiei a dispozitiilor atacate la prevederi ale Codului civil, Curtea constata ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi intre ele, astfel ca problema ridicata de autorii exceptiei excedeaza competentei Curtii Constitutionale.
    Autorii exceptiei critica textele legale atacate si pe motivul ca acestea ar fi in contradictie cu principiul egalitatii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Curtea constata ca motivarea opiniei autorilor exceptiei privind incalcarea acestei prevederi din Legea fundamentala se margineste la afirmatia ca textele criticate ii privilegiaza "pe cei care au preluat imobilele fostilor proprietari deposedati in mod abuziv"; or, o asemenea argumentare nu ingaduie nici o analiza a existentei unei presupuse inegalitati.
    Curtea Constitutionala nu se poate substitui autorilor exceptiei in ceea ce priveste motivarea exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii, asa cum rezulta, de exemplu, din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, si din Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.
    In fine, in ceea ce priveste sustinerea potrivit careia textele de lege criticate contravin art. 41 din Constitutie, Curtea constata ca ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam in prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumtie de buna-credinta a acestora. Principiul ocrotirii bunei-credinte si cel al aparentei de drept isi gasesc aici pe deplin aplicarea, intrucat aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. De altfel, principiul validarii actelor de instrainare incheiate de proprietarul aparent al unui imobil este de multa vreme consacrat in jurisprudenta si in doctrina din Romania si, deopotriva, in Franta. Conditiile recunoasterii acestei solutii sunt foarte restrictive, dar in cazul de fata sunt intrunite in mod absolut, caci nu poate fi decat de buna-credinta cel ce se intemeiaza pe o dispozitie a legii.
    Curtea constata ca nu ne aflam in prezenta unei rezolvari care neaga drepturile adevaratului proprietar, ci transfera aceste drepturi, potrivit unor principii de veche aplicare in dreptul nostru, in domeniul acordarii in echivalent banesc a drepturilor respective.
    De altfel, asupra constitutionalitatii art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, raportat la prevederile art. 41 din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, statuand ca aceste dispozitii nu contravin prevederilor constitutionale privind protectia proprietatii private, fiind in deplina concordanta cu art. 41 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit careia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
    Atat considerentele, cat si solutia din aceasta decizie sunt valabile si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ioan Virgil Plesca, Octavian Dumitru Plesca si Vincentiu Sorin Plesca in Dosarul nr. 1.961/2002 al Judecatoriei Sibiu.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 ianuarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu