DECIZIE Nr. 33 din 28 ianuarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 390 din 5 iunie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ioan Virgil Plesca, Octavian
Dumitru Plesca si Vincentiu Sorin Plesca in Dosarul nr. 1.961/2002 al
Judecatoriei Sibiu.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 21 ianuarie 2003, fiind consemnate
in sedinta de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 28 ianuarie 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 mai 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.961/2002,
Judecatoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (5) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ioan Virgil
Plesca, Octavian Dumitru Plesca si Vincentiu Sorin Plesca.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele
criticate aduc "o grava atingere prevederilor constitutionale referitoare
la dreptul de proprietate, respectiv art. 41 din Constitutie, dar ceea ce este
mai grav incalca flagrant atat prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie -
legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile -,
cat si prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie - cetatenii sunt egali in
fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari".
Se sustine, de asemenea, ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 sunt in contradictie cu dispozitiile Codului civil privind
posibilitatea invocarii nulitatii absolute oricand si de oricine, aceasta fiind
imprescriptibila.
Judecatoria Sibiu apreciaza exceptia ca fiind neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata. Se arata, in acest sens,
ca alin. (1) al art. 46 reprezinta - contrar a ceea ce sustin autorii exceptiei
- tocmai o consacrare a principiului neretroactivitatii. Se arata ca alin. (2)
al acestui articol nu aduce o reglementare diferita de solutiile anterioare ale
doctrinei si jurisprudentei, ci consacra protejarea dobanditorului cu titlu
oneros de buna-credinta, asadar o solutie justificata pe considerente de
echitate si utilitate sociala.
In fine, in ceea ce priveste alin. (5) al art. 46, Guvernul considera ca
reglementarea derogatorie de la dreptul comun este justificata de principiul
asigurarii securitatii circuitului civil al imobilelor avute in vedere prin
lege.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor constitutionale, din contra ele confirma aplicabilitatea art. 16
din Constitutia Romaniei, cu privire la actele juridice de instrainare
incheiate cu respectarea principiului bunei-credinte si a legilor in vigoare la
data instrainarii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin.
(1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text
de lege care are urmatorul continut:
- Art. 46 alin. (1), (2) si (5): "(1) Actele juridice de instrainare,
inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect
imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile daca
au fost incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data instrainarii.
(2) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul
procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil,
sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost
incheiat cu buna-credinta.
[...]
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate,
dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in
vigoare a prezentei legi."
Textele constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate
sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si ale art. 41.
Examinand criticile de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea
prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora: "Legea
dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile",
Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmand sa fie respinse.
Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, recunoscand validitatea actelor
juridice de instrainare incheiate cu respectarea legilor in vigoare la acea
data, consacra riguros, in materia ce face obiectul reglementarii, principiul
tempus regit actum.
De altfel, asupra constitutionalitatii art. 46 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, raportat la art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea s-a pronuntat
prin Decizia nr. 55 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 232 din 8 aprilie 2002, statuand ca acest text este
constitutional.
Solutia pronuntata in aceasta decizie este valabila si in aceasta cauza,
neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a
jurisprudentei Curtii.
In ceea ce priveste alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001, prin
Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Curtea Constitutionala, aplicand
principiul ocrotirii bunei-credinte si pe cel al aparentei de drept, a decis ca
acest text este constitutional, dat fiind ca solutia pe care o consacra nu are
nimic novator si, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
Atat solutia, cat si considerentele din aceasta decizie sunt valabile si in
cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea
jurisprudentei Curtii.
Referitor la alin. (5) al art. 46 din Legea nr. 10/2001, Curtea constata ca
textul, stabilind prescrierea actiunii in constatarea nulitatii absolute,
consacra o solutie care nu are nici o legatura cu vreo prevedere
constitutionala.
Cu privire la raportarea de catre autorii exceptiei a dispozitiilor atacate
la prevederi ale Codului civil, Curtea constata ca examinarea
constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui
text cu dispozitiile constitutionale, iar nu compararea prevederilor mai multor
legi intre ele, astfel ca problema ridicata de autorii exceptiei excedeaza
competentei Curtii Constitutionale.
Autorii exceptiei critica textele legale atacate si pe motivul ca acestea
ar fi in contradictie cu principiul egalitatii consacrat de art. 16 alin. (1)
din Constitutie.
Curtea constata ca motivarea opiniei autorilor exceptiei privind incalcarea
acestei prevederi din Legea fundamentala se margineste la afirmatia ca textele
criticate ii privilegiaza "pe cei care au preluat imobilele fostilor
proprietari deposedati in mod abuziv"; or, o asemenea argumentare nu
ingaduie nici o analiza a existentei unei presupuse inegalitati.
Curtea Constitutionala nu se poate substitui autorilor exceptiei in ceea ce
priveste motivarea exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens este si
practica jurisdictionala a Curtii, asa cum rezulta, de exemplu, din Decizia nr.
338 din 18 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 163 din 21 iulie 1997, si din Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.
In fine, in ceea ce priveste sustinerea potrivit careia textele de lege
criticate contravin art. 41 din Constitutie, Curtea constata ca ocrotirea
interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care
vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor
civile. Ne aflam in prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la
calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumtie
de buna-credinta a acestora. Principiul ocrotirii bunei-credinte si cel al
aparentei de drept isi gasesc aici pe deplin aplicarea, intrucat aceasta eroare
comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ.
De altfel, principiul validarii actelor de instrainare incheiate de
proprietarul aparent al unui imobil este de multa vreme consacrat in
jurisprudenta si in doctrina din Romania si, deopotriva, in Franta. Conditiile
recunoasterii acestei solutii sunt foarte restrictive, dar in cazul de fata
sunt intrunite in mod absolut, caci nu poate fi decat de buna-credinta cel ce
se intemeiaza pe o dispozitie a legii.
Curtea constata ca nu ne aflam in prezenta unei rezolvari care neaga
drepturile adevaratului proprietar, ci transfera aceste drepturi, potrivit unor
principii de veche aplicare in dreptul nostru, in domeniul acordarii in
echivalent banesc a drepturilor respective.
De altfel, asupra constitutionalitatii art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001, raportat la prevederile art. 41 din Constitutie, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, statuand
ca aceste dispozitii nu contravin prevederilor constitutionale privind
protectia proprietatii private, fiind in deplina concordanta cu art. 41 alin.
(1) teza a doua din Constitutie, potrivit careia continutul si limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Atat considerentele, cat si solutia din aceasta decizie sunt valabile si in
cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare
a jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie
ridicata de Ioan Virgil Plesca, Octavian Dumitru Plesca si Vincentiu Sorin
Plesca in Dosarul nr. 1.961/2002 al Judecatoriei Sibiu.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 ianuarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Maria Bratu