DECIZIE Nr. 329 din 28 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 713 din 8 august 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Filiala de Distributie
si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala
de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice Arad in Dosarul nr. 7.714/2004
al Judecatoriei Arad.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza se afla in stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, intrucat autorul exceptiei nu formuleaza in mod real
o critica de neconstitutionalitate, ci vizeaza, de fapt, o lacuna legislativa,
cu intentia de completare a dispozitiilor legale criticate cu o noua situatie
in care poate opera intreruperea cursului prescriptiei extinctive.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 7.714/2004,
Judecatoria Arad a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescriptia extinctiva, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica
Banat" - S.A. - Sucursala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice
Arad.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
textul de lege criticat contravine caracterului restrictiv si limitativ impus
de prevederile art. 53 din Constitutie. In acest sens arata ca prescriptia
stinge dreptul material la actiune al creditorului in valorificarea dreptului
sau de creanta daca inlauntrul termenului de 3 ani acesta nu a formulat o
cerere de chemare in judecata, nu i s-a recunoscut dreptul de catre debitor ori
daca, existand titlul executoriu, nu a efectuat un act incepator de executare.
Autorul exceptiei apreciaza ca legiuitorul nu a luat in considerare si alte
imprejurari din care rezulta, in mod neindoielnic, intentia creditorului in
valorificarea dreptului sau de creanta. De altfel, considera ca
neconstitutionalitatea art. 16 din Decretul nr. 167/1958 este cu atat mai
evidenta cu cat se refera la stingerea unui drept, si nu la restrangerea lui,
ceea ce contravine art. 53 din Constitutie, care prevede in mod expres si
limitativ cazurile in care poate fi restrans doar temporar exercitiul unor
drepturi sau libertati. In final arata ca, asa cum reiese atat din lege, cat si
din practica judecatoreasca, stingerea dreptului material la actiune se
datoreaza pasivitatii creditorului care, timp de 3 ani, nu si-a valorificat
dreptul sau de creanta.
Or, in cazul de fata nu poate fi vorba de pasivitatea unitatii sau a lipsei
de staruinta in recuperarea sumei de bani datorate cu titlu de despagubire,
intrucat "exista corespondenta cu partile si notificari facute expres
acestora". Asa fiind, autorul exceptiei considera ca intreruperea cursului
prescriptiei ar trebui sa intervina si in asemenea situatii din care rezulta
neindoielnic si fara echivoc staruinta creditorului in valorificarea
drepturilor sale.
Judecatoria Arad apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata
este neintemeiata. In acest sens arata ca dispozitiile legale criticate nu
contravin art. 53 din Constitutie, prescriptia extinctiva fiind destinata
ocrotirii unui interes general, si anume de a inlatura incertitudinea in
derularea raporturilor civile si a asigura stabilitatea acestora. Totodata,
instanta apreciaza ca, prin prescriptie, se transforma doar continutul
raportului juridic, aceasta institutie de drept reprezentand o sanctiune care
consta in stingerea dreptului la actiune in sens material, si nu a dreptului
subiectiv, respectiv a posibilitatii de a proceda la executarea silita a
obligatiei de catre debitor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens apreciaza ca nu se poate retine ca prin dispozitiile legale
criticate se incalca art. 53 din Constitutie, referitor la exercitiul unor
drepturi sau al unor libertati, intrucat reglementarea de catre legiuitor a
cazurilor de intrerupere a prescriptiei extinctive nu constituie o restrangere
a exercitiului acestora.
Referitor la sustinerile autorului exceptiei cu privire la diligentele
intreprinse, materializate in "corespondenta cu partile" sau
"notificarile facute expres acestora", Guvernul arata ca, potrivit
art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, prescriptia extinctiva se intrerupe
prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, ceea ce inseamna ca
actiunea in justitie trebuie sa fie efectiva, facuta cu scopul de a fi admisa.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 16 din Decretul nr.
167/1958 sunt constitutionale. Astfel, arata ca intreruperea cursului
prescriptiei, in cazurile stabilite de lege, nu poate fi considerata de natura
a ingradi exercitiul drepturilor fundamentale, finalitatea ei fiind,
dimpotriva, de a le facilita, prin asigurarea unui climat de ordine,
indispensabil exercitarii in conditii optime a drepturilor constitutionale.
Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc insa decat
intr-un cadru prestabilit de catre legiuitor, cu respectarea anumitor exigente
care, departe de a constitui o negare a dreptului in sine, dau expresie ordinii
de drept, intreruperea cursului prescriptiei extinctive constituind o masura de
protectie a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor. In sustinerea
acestui punct de vedere, Avocatul Poporului invoca jurisprudenta Curtii
Constitutionale, si anume Decizia nr. 279/2004 si Decizia nr. 417/2004.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din
Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a
fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat in
Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, care au urmatorul continut:
"Prescriptia se intrerupe:
a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel
in folosul caruia curge prescriptia.
In raporturile dintre organizatiile socialiste, recunoasterea nu intrerupe
curgerea prescriptiei;
b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare,
chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un
organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act incepator de executare.
Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului,
daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau
daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 53 din Constitutie, potrivit carora:
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi din
argumentarea la care apeleaza ca si din textul constitutional de referinta
invocat ar rezulta ca este criticata insasi institutia prescriptiei ca atare,
prin al carei efect se restrange exercitiul unor drepturi, in masura in care,
dupa implinirea termenului prevazut de lege, acestea nu mai pot fi valorificate
pe cale silita, autorul exceptiei isi indreapta critica, asa cum declara in
terminis, impotriva modului de reglementare a intreruperii prescriptiei. Or,
fata de finalitatea acestei reglementari, constand in scoaterea anumitor
situatii de sub incidenta efectului extinctiv al prescriptiei, deci, altfel
spus, evitarea restrangerii exercitiului drepturilor subiective in asemenea
situatii, sustinerea potrivit careia respectiva reglementare ar veni in
coliziune cu art. 53 din Constitutie nu poate fi primita.
Curtea constata ca, independent si prevalent fata de deficienta de
argumentare semnalata, critica autorului exceptiei rezida in aceea ca reproseaza
normei legale, cu titlu de fine de neconstitutionalitate, neincluderea printre
cazurile de intrerupere prevazute de lege in mod expres si limitativ, si a
celui in care "exista corespondenta cu partile si notificari facute expres
acestora", asadar, o omisiune a legiuitorului. Insa o asemenea omisiune,
chiar reala fiind, nu ar putea fi complinita de instanta de contencios
constitutional, care, in exercitarea atributiilor sale, nu se poate substitui
legiuitorului pozitiv. Asa fiind, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora "Curtea Constitutionala se
pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost
sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului", exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost
formulata, este inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d),
precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva, exceptie ridicata de Societatea Comerciala Filiala de Distributie
si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Banat" - S.A. -
Sucursala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice Arad in Dosarul nr.
7.714/2004 al Judecatoriei Arad.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Ingrid Alina Tudora